Eu i-am spus: „Din Moldova eu nu mă duc! Să-i intre în cap lui Iustin Moisescu, din Moldova, eu nu plec. Că eu am schimbat mai mulţi mitropoliţi, s-a duce el, dar eu nu plec. S-a dus la Patriarhie, apoi s-a dus la Domnul, dar eu am rămas pe loc. Iaca, acum e al cincilea mitropolit, ei cu onoare şi cinste vin şi se duc, dar cu harul lui Dumnezeu, eu rămân un bătrân nebun, cum mă fac ei acuma, că sunt nemulţumiţi, zicând „că nu mai moare, de când tot moare şi nu se mai termină cu el odată„, şi eu merg, umilit aşa, înainte. Iaca de ce vă spun că harul lui Dumnezeu lucrează. În cel mai neputincios şi mai mic, acolo se înmulţeşte harul. De aceea să nu ne temem niciodată, pentru că vor veni vremuri şi mai grele, în care se vor îndeplini jurămintele botezului şi ale monahismului şi ale vieţii noastre creştine. Sunt vremuri de firească mântuire. Să ne bucurăm, fiindcă acesta este prilejul nostru cel mai potrivit, acesta este purgatoriul, nu acela catolic, ci vremurile care ne cern. Eu sper că Ortodoxia cu cât va fi pusă la stâlpul infamiei de către toată Europa, cu atât va intra şi mai mult în harul lui Dumnezeu. Chiar dacă vor cădea toţi şi va rămâne numai un arhiereu, numai un călugăr sau numai un preot, acela va fi salvarea credinţei şi mântuirea neamului.
„Errare humanum est, perseverare diabolicum”
Am citit, într-o prestigioasă revistă românească, un text în cuprinsul căruia, sub „sugestivul” titlu
”HORIA ROMAN PATAPIEVICI – SAU PROFETUL BATJOCORITOR”
cineva ridica osanale de o asemenea amploare încât presupun ca şi-a consumat întregul stoc de superlative… … concret:
„Enorma erudiţie… Erudiţia autorului fizician este sclipitoare. Se glosează un amalgam (compozit) de izvoare, greu departajabile de enunţurile aforistice tăioase, mereu între picanterie şi metaforism menit a înveli textul în hlamidă de sărbătoare”. (cam pestilenţial mirositoare sunt izvoarele „profetului”)
„…Profetul Horia Roman Patapievici devine vizionar Tofflerian…” (… Mai lipsea să-l aşeze lângă Nostradamus…)
„…Un super-ego incendiat, controlându-şi delirul… (Gândul mă duce la Van Gogh, dar el a lasat ceva umanitatii. Oare după ce îşi va tăia urechea, ce va lăsa „profetul”în urmă ?) >>Ion Măldărescu>>>>