După ce în toamna trecută (2006)monahul Savatie Baştovoi şi-a lansat propria editură de carte duhovnicească, Cathisma, reeditând 3 dintre cărţile sale recente, şi romanul Nebunul, iată acum conştiinţa vie a monahismului basarabean lansează o carte-apel despre un subiect care jenează profund şi deja de multă vreme B.O.R., chestiune numită de publicistica românească „Drama de la Tanacu”. Vreme îndelungată, iar procesul juridic a durat vreo doi ani, sentinţa pronunţânu-se mai deunezi, biserica ortodoxă română a evitat belfereşte o discuţie amplă, aplicată şi mai ales morală asupra acestei „puneri la zid” a ieromonahului Daniel Corogeanu şi a celor 4 măicuţe, pe care le avea în ascultare la schitul de la Tanacu. B.O.R. „s-a spălat pe mâni” repede, fără scrupule, lipsindu-l pe Corogeanu de cinul preoţesc, precum şi de schima călugărească, iar de măicuţe nici nu şi-a mai amintit nimeni la scurtă vreme… Vocea ieromonahului Baştovoi revine la subiectul în cauză, pronunţându-se răspicat asupra acestei nedreptăţi făcute de B.O.R. asupra propriilor slujitori. Cu argumente şi citate precise Savatie arată că biserica a săvârşit culpa gravă de a-i fii lăsat de izbelişte pe fii săi la nevoie, că i-a abandonat infinit mai rapid decât a făcut-o justiţia terestră, laică, provincială, fără a le lăsa dreptul căinţei, la penitenţa pocăinţei… Se face referinţă la faptul, perfect adevărat, că numeroasele cohorte de teologi din România sunt degeaba în astfel de cazuri, când trebuie să recurgă la canoane, legislaţie bisericească şi la iubire, să aibă soluţii în a salva sufletele celor greşiţi, nu să le înfunde mai rău, iar prin asta să-şi etaleze superbia, îngâmfarea, duhul mult-învăţat, dar nesmerit! B.O.R. şi-a trădat în acest context oile rătăcite. Cărţulia monahului Savatie atinge probleme serioase, şi acestea sunt „de-construite” cu îndrăzneală, exemplar şi în duh apostolic: „Cred că toţi preoţii din România trebuie să se suie pe acoperişurile caselor şi să strige o săptămână întreagă că ceea ce a făcut Sinodul B.O.R. în cazul Tanacu este inadmisibil şi contrar spiritului evanghelic. Asta pentru a da curaj păcătoşilor să continue să vină cu încredere şi fără teamă la spovedanie. Altfel, Biserica s-a transformat în secretara pomăduită a forţelor de ordine române.” (p.20). Europa Unită, citim în concluzie, are nevoie de noi cu o biserică sănătoasă, primenită de complicităţile comise sub comunism, şi mai ales, capabilă să-şi administreze cu credinţă, pricepere, grijă şi maturitate situaţiile-limită, cum a fost cea de la Tanacu… Să ne rugăm pentru sufletele greşiţilor noştri! şi „cercetaţi pe cei din temniţă, Prea Sfinţiţi episcopi!”, ne îndeamnă ieromonahul Savatie Baştovoi de la Sfânta Mănăstire Noul-Neamţ.
mai 6, 2008
Categorii: noutati . . Autor: ARP . Comments: Lasă un comentariu