~SCANDALOS – Un ministru sustine ca Romania este un stat fundamentalist , „medieval” , asemanator cu Iranul ! Concluzia ? Afara !!!

Scandalul icoanelor izgonite din scoli s-a incheiat recent printr-o decizie irevocabila a justitiei care indica pastrarea acestor insemne crestine oriunde colectivitatea decide ca sunt potrivite . Bineinteles ca si acum „presa de porunceala ” a gasit momentul pentru a mai face o manifestatie de ticalosie militanta luand interviuri nefericitului petent din Buzau ( prezentat ca un fel de  somitate culturala ) care , mai an, facuse pe interesantul cerand „secularizarea totala ” , dar si ministrului ” roman ” Ferenc Astalos , presedinte al Autoritatii nationale pentru combaterea discriminarii (ANCD), agentul principal guvernamental al prigoanei recente de tip iconoclast . Ca , la fel ca si in alte randuri , „presa”( de fapt -niste oarecari , cu scoala facuta pe puncte , si sensibili pana si la maruntis ) nici nu s-a deranjat sa intrebe macar de forma pe sustinatorii icoanelor daca au vreo parere , aceasta nu mai constituie o noutate . Noua , dar si scandaloasa , este opinia ministrului Astalos , care gaseste ocazia sa sustina , nici mai mult nici mai putin , ca de acum Romania s-a intors mult inapoi , in Evul Mediu , si ca prin aceasta decizie , statul s-a dovedit ca sustine fundamentalismul , asemanator cu Iranul . Gradul de iresponsabilitate al acestei declaratii facute la televiziunea nationala in seara de 13 iunie curent , este maxim . Acum se dovedeste clar cine sunt cei care , platiti de romani , isi bat joc de aceasta tara si de acest popor care , fiindca doreste sa-si conserve obiceiurile , a ajuns ciuca batailor ; si maine , probabil , inclus in categoria „terorismului mondial ” . In aceasta situatie , nu ramane decat o solutie : afara ! si cat mai repede !

~NOUTATI:”Scandalul Mitropolitului Nicolae Corneanu „e musamalizat pe tacute !

„Scandalului mitropolitului impartasit cu ereticii ” continua in forme suspecte desi un comunicat al Patriarhiei , raspandit cu un timp in urma , indemna la calm si la incredere in ideea ca numai Sfantul Sinod ar putea lua o decizie canonica la cea mai apropiata reuniune din aceasta vara . Indiscutabila in teorie , aceasta concluzie este insa negata printr-un sir de presiuni facute pe cai subterane in ideea de a crea o imagine publica pozitiva pentru ierarhul apostat care ar deveni „un martir al ecumenismului ” ;de aceea , recent asa-numita ” Societate Timisoara ” , un dinosaur ai pseudo-civismului de orientare „timisorista” (de fapt, o mana de oameni lipsiti de preocupari , platiti de cine stie cine ) a mai publicat un fel de protest aratandu-si sprijinul pentru batranul episcop din Banat , ratacit prin biserici straine . Inutil sa spunem ca si „presa de porunceala ” a raspandit astfel de pareri fara nici o greutate si a publicat relatari extinse de la asa-numite „mitinguri de sustinere” cu cateva zeci de participanti , majoritatea pierde -vara de profesie .

Important este , insa , ce se va petrece la Sinodul ortodox din Iulie curent cand , foarte probabil , „afacerea ” va fi musamalizata sub cuvant ca are prioritate alegerea de Mitropolit la Oltenia . In aceasta tema , lupta se anunta destul de stransa iar candidatii sunt in parte cunoscuti , caci pe langa Cassian Craciun (vesnicul pretendent ) , sanse are Episcopul Vincentiu , acum vicar-patriarhal , odinioara contra-candidatul lui Teofan Savu , a carui victorie , in anul 2000 , a fost urmarea unor confruntari grele . Dar nu este exclusa ipoteza unei noutati absolute in persoana Mitropolitului onorific Nifon Mihaita , acum arhiepiscop de Targoviste , unul dintre cei ce stiu multe si au diplomatie spre a -si face loc .

~Mircea Eliade despre Eminescu : ” El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman”

Dupa rezistentele pe care le-a intampinat in timpul scurtei si chinuitei lui vieti, opera lui Mihai Eminescu s-a impus fulgerator, neamul intreg, iar nu numai paturei culte.Nu stiu daca s-a facut vreodata socoteala exemplarelor tiparite din Poeziile lui Eminescu. Dar in mai putin de o jumatate de veac, poeziile acestea au fost reproduse in multe zeci de editii, de la modestele tiparituri populare pana la admirabila editie critica a Fundatiilor Regale, ingrijita de Perpessicius. Astazi, dupa ce-au cunoscut atatea culmi si atatea onoruri, Poeziile lui Eminescu, cenzurate in tara, apar asa cum le vedeti, in haina sfioasa a pribegiei.Gloria lui Mihai Eminescu ar fi fost poate mai putin semnificativa, daca n-ar fi luat si el parte, de peste veac, la tragedia neamului romanesc.

Ce inseamna pentru noi toti, poezia, literatura si gandirea politica a lui Eminescu, o stim, si ar fi zadarnic s-o amintim inca o data. Tot ce s-a creat dupa el, de la Nicolae Iorga si Tudor Arghezi pana la Vasile Parvan, Nae Ionescu si Lucian Blaga, poarta pecetea geniului sau macar a limbii eminesciene. Rareori un neam intreg s-a regasit intr-un poet cu atata spontaineitate si atata fervoare cu care neamul romanesc s-a regasit in opera lui Eminescu. Il iubim cu toti pe Creanga, il admiram pe Hasdeu, invatam sa scriem de la odobescu, il respectam pe Titu Maiorescu si anevoie putem lasa sa treaca mult timp fara sa-l recitim pe Caragiale. Dar Eminescu este, pentru fiecare din noi, altceva. El ne-a relevat alte zari si ne-a facut sa cunoastem altfel de lacrimi.

El si numai el, ne-a ajutat sa intelegem bataia inimii. El ne-a luminat intelesul si bucuria nenorocului de a fi roman.

Pentru noi, Eminescu nu e numai cel mai mare poet al nostru si cel mai stralucit geniu pe care l-a zamislit pamantul, apele si cerul romanesc. El este, intr-un anumit fel, intruparea insasi a acestui cer si a acestui pamant, cu toate frumusetile, durerile si nadejdile crescute din ele. Noi cei de aici, rupti de pamant si de neam, regasim in tot ce-am lasat in urma, de la vazduhul muntilor nostri si de la melancolia marii noastre, pana la cerul noptii romanesti si teiul inflorit al copilariei noastre. Recitindu-l pe Eminescu, ne reintoarcemm ca intr-un dulce somn, la noi acasa.

Intreg Universul nostru il avem in aceste cateva zeci de pagini pe care o mana harnica le-a tiparit si le imparte astazi in cele patru colturi ale lumii, peste tot unde ne-a imprastiat pribegia. Pastrati-le bine; este tot ce ne-a mai ramas neintinat din apele, din cerul si din pamantul nostru romanesc.

MIRCEA ELIADE

Paris, septembrie 1949

~Noua sperietoare : „Oprescu -presedinte ” !

Dupa ce a sfaramat monopolul cartelelor din Bucuresti printr-un succes electoral incredibil in climatul actual de frauda , hotie si institutii controlate in maniera ” cekista „, lui Sorin Oprescu i se pregateste un rol inedit de catre masinaria de dez-informare ce lucreaza incontinuu dar destul de rudimentar . Noua sperietoare este , deci , ” Oprescu-presedinte „! Artizanii acestui slogan ( insusit de astazi si de un asa-numit „analist politic” , fost prozator de science-fiction pana mai ieri ) si-au facut gresit socotelile considerand si acum ca „multimile” sunt alcatuite din idioti desi lista de tatonari anterioare se cunoaste si este lunga : „doctorul nu stie si nu poate ” , „se trezeste tarziu dimineata „, ” nu are .. Consiliu ” , ” e prizonierul unor grupuri de interese ” etc. Si fiindca nici una din aceste povesti nu a avut efect , iata si reversul : ” Oprescu-presedinte”. Aceasta noutate relativa (caci despre aceasta noi am scris primii , aici ) are insa un rost depreciativ , traducandu-se prin ideea ca ” doctorul ” a escrocat electoratul intrebuintandu-l numai ca un simplu instrument .Tradusa in propozitii clare , aceasta formula ar insemna ca , odata instalat , acesta nu se va ocupa de oras , stand cu ochii atintiti catre scaunul de la Cotroceni (al carui locatar de azi a intrat oricum in panica) si , prin urmare , „degeaba l-ati ales ” . Schema , stupida si ea , se intemeiaza pe un precedent , sinistru la drept vorbind: un primar de Bucuresti ( lipsit total de rezultate in folos public ) , migrat la Presedentie . Din pacate pentru fabricantii de imagini , lupta va fi dura si se va ascuti pas cu pas , mai ales de cand detinatorul unui concern care a facut cativa ani jocurile a inceput sa simpatizeze brusc cu „familia regala „; pericolul vine, deci, din alte directii decat de la ” doctorul ” devenit primar.

~EUROSCEPTIC -Irlanda :Inceputul sfarsitului pentru „dictatura gulerelor albe „???

„Tratatul pentru Reformă“ – victoria concepţiei elitist-birocratice

Scandalul creat de atitudinea rebela a Irlandei care , prin refuzul de a „ratifica”prin parlament asa-zisul „tratat european” supunandu-l deciziei populare prin referendum unde acesta ” a cazut ” , este doar prima miscare dintr-o tendinta de trezire a multumilor europene care ignorau total ce li se pregateste in laboratoarele noului imperiu fara identitate . Caci „tratatul de reforma ” (o inventie ticluita special dupa ce ” Constitutia” europeana , o alta absurditate , fusese respinsa prin referendum de cateva tari influente ) nu este decat o escrocherie de cabinete care are ca obiectiv impunerea directivei ocultei prin complicitatea „gulerelor albe ” locale si fara ca „prostimea” sa afle . Aceasta era si ideea lui Vasile Puşcaş , din ale carui declaratii – privind „Tratatul pentru Reformă“ interpretat ca o victorie a concepţiei elitist-birocratice – citam aici :
Semnarea Tratatului de Reformă a Instituţiilor Uniunii Europene reprezintă momentul prin care se consfinţeşte eşecul aspiraţiei de guvernare constituţională a UE (rolul „istoric” al evenimentului este că se poate spune: a murit „Tratatul Constituţional”, trăiască „Tratatul de Reformă?!). Tratatul de Reformă exprimă victoria concepţiei elitist – birocratice de administrare a politicilor europene, precum şi lipsa unei viziuni coerente şi consistente de evoluţie a UE, în conexiune cu procesele globalizării. Obiectivul Tratatului de Reformă este eficientizarea funcţionării instituţiilor comunitare şi procesului decizional într-o Uniune Europeană cu 27 membri, dar graba multor lideri politici europeni de a fi printre primii care ratifică noul tratat se explică şi prin intenţia de a elimina dezbaterea publică şi implicarea cetăţenilor europeni în proiectarea construcţiei europene. Pentru România, Tratatul de Reformă ar trebui să aibă cel puţin efectul trezirii la realitatea necesităţii imperioase a reformei instituţiilor statului, compatibilizării şi eficientizării administraţiei publice, dezvoltării capacităţii administrative de aplicare a politicilor europene. >>>>>

~SFARSITUL JOCULUI – N.N. Tomoniu: „Alegerile, ca o duhoare…“

A trecut peste noi şi ultima duhoare fesenistă a alegerilor. Nu-i vorbă, din „opt’şnouă” încoace România a puţit mereu a feseneu chiar dacă partidele-şi schimbau numele ca hoţul hainele pentru a nu fi recunoscut de poliţie. Dar acum, prin duhoarea care se revarsă peste noi prin toate canalele mediatice, prin rezultatele alegerilor locale, ne dăm seama că feseneul a învins definitiv şi iremediabil în spaţiul carpatin. C-o floricică ţărănistă pe la Timişoara şi o turmă de mioare săseşti, care paşte liniştită pe marginea noii autostrăzi iarbă poluată între Sibiu şi Braşov, nu se mai făcu primăvară în România! Cât despre cele câteva judeţe gălbejite, pentru că galben-pur nu putem să le zicem, put şi ele a feseneu de la o poştă. Pe-acolo, tot nişte cameleoni se puseră in fruntea trebii după ce-şi spoiră roşu cu galben, se albăstriră peste noapte, apoi se-n gălbeniră iar pentru a da, din nou, la ceas de seară, în roşu definitiv. >>>>