~O CARTE PROFETICA -Dan Puric : „Cine suntem ?”

În ultimii ani, cultura română, atât de debilă şi dezorientată, până la năuceală sau abulie/frigiditate spirituală, fie a refuzat cartea, „din principiu” (dacă avem telenovele, şi pe ecran, şi în realitatea socio-politică, la ce mai e bună cartea?!) – fie a avut nevoie de un soi de „viagra cultural-spirituală”: critica sub formă de „reclamă”…ca la „oale roşi”… Ei bine, pentru prima oară, după 1989, apare, în România, o carte care depăşeşte, de departe, prin conţinutul energic şi bine clădit conceptual, orice potenţial de miorlăială şi scremătură de „critică reclamatistică”…Nicio reclamă comercială n-ar fi în stare să se apropie, fie şi vag, de „flash”-urile orbitoare de idei, ale cărţii. Este printre extrem de puţinele cărţi postdecembriste, în conţinutul ideatic al căreia autorul ei crede fără nicio rezervă, dar şi fără preţiozităţi ori sclifoseli „de rating”: Dan Puric rosteşte, aproape că …răsteşte vorbele, de parcă ar vrea să re-ritmeze paşii şi bătăile inimii unei largi mulţimi umane, de mult dezobişnuită cu mersul normal, cu sistolă-diastolă normale…Din pricini de continuă ţopăială acefală. >prof.dr.Adrian Botez >>>

INSECTAR – Mircea Micu: „Boc o ţine Gaia Maţu…“

Îmi vin în minte nişte versuri ciudate învăţate în clasele primare, care sună cam aşa: ”Mititel, bată-l norocul/Cât un ac de gămălie/A venit să-şi afle locul/Şi norocu-n meserie”…Poezeaua era lungă şi ne explica în versuri sprinţare cum harnicul şi năbădăiosul învăţăcel vroia să se facă… musai fierar! Emil Boc, acest Napoleon în forma lui parodică sublimă, pare desprins din galeria de portrete absurde ale unui Caragiale modern. Posesorul unui limbaj tip mitralieră, mestecând şi zdrobind cuvintele între fălcile sale de ardelean perseverent, e în stare să transforme orice eşec într-o victorie. Are zâmbetul senin al surdului care nu aude, dar le portiveşte şi nici un moderator de televiziune, indiferent de sex, naţionalitate sau… religie n-a izbutit, vreodată, să-i stăvilească incontinenţa verbală. >>>>

ALTE ARTICOLE NOI DIN „EPOCA” :

• Andrei Vartic: „De neamul letonilor“
• OPINII – Ioan Miclău: „Ce trebuie ţinut minte “
• Prof. Dr. Francis Dessart despre români: „România are un viitor european!“
• Victor Martin: „Ce este lenea şi de ce trebuie protejată“
• Pentru dreptul la viaţă – “Societatea civila crestina” propune o solutie in cazul fetei de 11 ani, insarcinate
• GÂNDURI DE DEPARTE – Alexandru Nemoianu (SUA): ” Starea pre-revolutionara ”
• Festivalul Internaţional de Gimnastică şi Dans „PRIETENIA“, Vaslui, 2008
• Claudia Maru Hanghiuc: „Adevărul Dumnezeului nostru“
• Neculai Popa (SUA) către tinerii basarabeni
• Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Preotul nu ghiceşte în Sfânta Evanghelie, aşa cum nu ghiceşte în Sfânta Împărtăşanie, în cărţile de joc, în cafea, în palmă, în stele, în lună etc.“
• „File risipite“ – o rubrică de scriitorul Mircea Micu
• Adrian Botez: „Blestemul de a fi «FÂNTÂNARI»“
• Puterea Rugăciunii in fenomenul vindecării
• Corina Ungureanu Kiss: „Albert Schweitzer – Diletantul“

~DIN BASARABIA – Andrei Vartic: „Războiul nostru împotriva ocupantului“

Ocupantul ruso-comunist nu a fost alungat din Basarabia după 27 august 1989, când a avut loc Marea Adunare Naţională, nici după 27 august 1991, când s-a votat Declaraţia de Independenţă, nici mai apoi, când le-am permis aplaudacilor lui Lenin să intre nestingheriţi în biserica lui Iisus. Basarabia nu este ocupată de trupe străine doar la Tighina. Basarabia este ocupată peste tot de aceste trupe, camuflate şi sub forma unităţilor de fanatici ale partidului comunist, şi sub cea a mercenarilor şi mancurţilor autohtoni, dar şi sub cea a nevrednicelor orgolii care ne macină fiinţa din interior. Observaţi, la acest capitol subtil de fiinţare, cum simplele femei care vând produse alimentare la piaţă se adresează cumpărătorilor atât de natural cu „Domnule!” şi „Doamnă!”, iar academicienii şi profesorii universitari se strigă unul pe altul tot cu „Gheorghii Ivanovici”. >>>>

~CEEA CE NU SE STIE – Alexandru Nemoianu(SUA): „O poveste americană“

In 1947 un subofiter de aviatie roman , deoarece traieste am sa ii spun X . ,impreuna cu mai multi colegi au reusit sa fuga din Romania in Turcia . Au facut-o spectaculos folosind un avion meteo caruia ii preschimbasera,facusera mai mari, rezervoarele.
Au fost tinuti in Turcia vreme de circa optsprezece luni.Au fost in „incomunicado” fiind supusi la „debriefing” intens . Finalmente au fost lasati sa plece in „lumea libera”.
X. initial a ajuns in Argentina si vreme de un si jumatate a lucrat ca mecanic de vapoare de transport comercial.In 1951 a ajuns in America.S-a „pierdut” acolo si s-a insurat cu o romanca-americana,ceva mai batrana decat el si al carei tata avea ceva bani.
Cei doi au trait de atunci si pana acuma intr-o casa a socrului , din zona ,” la tara „,facand una si alta si nereusind sa sporeasca material.La adanci batranete traiau,vorba vine, dintr-un venit lunar de circa opt sute de dolari. >>>

~INCOTRO MERGE ROMANIA ?- N.N. Tomoniu: „Reînvie tineretul sectorul civil?“

Construirea în România a celor trei mari sectoare prin care acţionează o societate democratică, s-a dovedit o tentativă tot atât de temerară ca punerea piciorului omenesc pe planeta Marte. Cum bine se ştie, sectorul de stat (guvernamental, administrativ, ş.a.m.d.) a fost atât de intrat în conştiinţa românilor în timpul regimului totalitar, încât prea multe îmbunătăţiri în direcţia democraţiei nu i s-au putut aduce. Din contra, parcă ciubucul şi traficul de influenţă şi-au găsit cel mai fertil teren tocmai în aceste sectoare ale vieţii de stat. Sectorul patronal (societăţi comerciale, bănci, etc.) am putea spune, aşa la iuţeală, că s-a dezvoltat. Dacă te uiţi însă mai atent, observi că dezvoltarea lui e pe seama putregaiului omniprezent al sectorului de stat. Sectorul civil (asociaţii, fundaţii, cluburi, etc.) este şi el la rându-i, mai răsărit ca în vremurile „alea”! Dar a răsărit tocmai în gradina… sectorului patronal! >>>>

~REACTIA FONDULUI SANATOS – Dacologii nu se lasă!

In data de 20 Iunie s-au desfăşurat la Bucureşti lucrările celui de-al nouălea Congres International de Dacologie „Regalian 2008”. Iniţiativa organizării acestui congres aparţine Societăţii Dacia Revival International, cu sediul la New York, prin preşedintele ei, Dr. Napoleon Savescu, autorul lucrării „Noi nu suntem urmaşii Romei” . La editia din acest an au fost invitate personalităţi ale lumii culturale, istorice, etnografice si ştiinţifice atit din Romania cit si din Statele Unite ale Americii, Elveţia, Spania, Moldova, Macedonia, Albania, Italia si Germania. S-au primit 40 de lucrări de specialitate din care Consiliul Ştiinţific al Congresului a selectat lucrările care vor fi prezentate in cadrul Congresului. Dacologia, reluăm şi repetăm, pentru o foarte clară înţelegere, este o parte componentă a ştiinţei istorice româneşti. Numai anumite condiţii vitrege – ţinând de „fixarea” istoriografiei noastre şi a forurilor ştiinţifice în domeniu, cu influenţarea şi a factorului politic, pe teza falsă a aşazisei „romanizări” sau „autoromanizări” a autohtonilor traco-geto-daci, teză nedemonstratâ ştiinţific de nimeni până acum – au făcut ca dacologia să se afirme în paralel cu câmpul larg al istoriografiei de profil, să fie, deci, rodul activităţii unor Societăţi ştiinţifice, cultural ştiinţifice sau chiar al efortului, lăudabil dar greu, al unor particulari cu vocaţie şi cu pasiune pentru istoria strămoşilor noştri autentici. Rezultatul ? Pe linia politicii de învăţământ şi educaţionale în general, amintita teză falsă a intrat în manualele preuniversitare şi în Tratatele academice, în manifestări ştiinţifice ale amintitelor foruri, în mass-media, cu consecinţe grave, ştiinţifice şi nu numai, de la atitudinea mai mult decât necorespunzătoare faţă de patrimoniul strămoşesc traco-geto-dac, până la eliminarea, pur şi simplu, din cel mai important manual preuniversitar de istorie naţională a autohtonilor Spaţiului carpatic şi pericarpatic, act care echivalează cu tăierea rădăcinilor noastre istorice prin cartea care, în fond, este destinată să fie operă de învăţământ şi de educaţie naţională totodată pentru un întreg popor, nu doar pentru tânăra generaţie. Şi consecinţele grave merg până la aruncarea, pe nedrept, asupra acestui întreg popor, a vinovăţiei de necunoaştere şi nerecunoaştere a strămoşilor săi reali, precum şi până la a considera un imperiu cuceritor şi jefuitor drept strămoş autentic în locul celor cu adevărat reali.>>>>>>

~INCENDIAR -DESPRE ROMANII DIN UNGARIA – Eva Iova : „Atacul etnobişniţarilor“

Obraznicia etnobisnitarilor deja nu mai cunoaste limite. Pana de curand s-au multumit de acele cateva avantaje pe care le pot avea deputatii in autoguvernari – onorarii lunare, telefoane mobile, abonamente la mijloacele de transport, abonament la internet, etc. – insa se pare ca acestea nu le mai ajung. Acei zeci de ne-romani, in primul rand in Budapesta, care au ajuns (si) la ultimele alegeri sa intre in autoguvernarile romanilor, nu se mai multumesc doar ca sa ne fure in liniste si sa ne faca de rasul lumii, ci au pornit un atac murdar contra adevaratei comunitati autohtone din capitala Ungariei. Autoguvernarea Romaneasca pe Ccapitala a hotarat recent ca va da in judecata Asociatia Femeilor Ortodoxe Romane din Budapesta, acuzand-o pe aceasta ca nu a decontat in mod corect un sprijin de 250.000 ft. >>>>

~NODUL GORDIAN – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Cum începe o dictatură?“

N-am negat niciodata ca unele legi sunt strambe, ca de 18 ani asistam la o mascarada. Din contra! Dar, daca vrem democratie si nu anarhie, atunci Legea trebuie respectata, indiferent daca ne convine sau nu. In democratie legile pot fi imbunatatite, in anarhie dispare orice concept de spre Lege. Sau ne putem limita numai la Legea Talionului?Pe mine nu ma intereseaza gradul de vinovatie al lui Nastase, Patriciu, Voiculescu etc. Sunt altii, platiti cu bani grei din impozitele celor ce muncesc, sa faca asta. Cu Legea in mana! Dar nu pot sa accept derapajele parchetarilor numai fiindca ma seaca la lingurica averea lui Xulescu! Nu pot sa accept interceptari, perchezitii, interogatorii fara ordin judecatoresc! Fiindca vin dintr-un sistem care permitea asa ceva si ma oripila! Si judecatorii n-au eliberat ordine din lipsa de probe! Nu intelegeti pentru ce ma comport asa? Sa va explic. In muzeul holocaustului exista o fotografie dupa o inscriptie dintr-un lagar german: „Atunci au venit sa-i ia pe comunisti, si eu nu mi-am ridicat glasul deoarece eu nu eram comunist. Apoi ei i-au ridicat pe evrei si eu nu am spus nimic pentru ca eu nu sunt evreu. Apoi ei au venit dupa sindicalisti, si am tacut pentru ca eu nu eram sindicalist. Apoi a fost rândul catolicilor si n-am protestat deoarece nu eram catolic. Apoi ei au venit dupa mine – dar deja nu mai era cine sa se opuna.”Martin Niemoller – pastor protestant

Somn usor, domnilor !

ALEXANDRU LEITNER-MORUZZI

~VINDECAREA PRIN RUGACIUNE -un studiu captivant

Dr Costin Laurenţiu Chitimia – asist univ Facultatea de Medicină „Titu Maiorescu”, Dr Elena Armenescu Ciuhrii , membră a Uniunii Scriitorilor

Numeroase au fost şi sunt vindecările miraculoase ca urmare a rugăciunilor îndreptate direct spre divinitate ori prin intermediul Maicii Domnului şi sfinţilor cu renume de taumaturgi cum în ultima vreme, în spaţiul ortodox este Sfântul Nectarie. Ce este rugăciunea? Este singura metoda care ne poate ajuta sa ne implinim scopul, de a urma curentul nostru de constientizare in drumul lui spre treapta cea mai de sus a tronului dumnezeiesc. Cu cat ne apropiem mai mult de Duhul, de Spiritul Universal, cu atat devine imaginea din interiorul nostru mai cuprinzatoare, crescand astfel puterea noastra de recunoastere a Puterii Sale. >>>>

~BUTURUGA MICA – Va mai exista ” Europa ” dupa „episodul Irlanda” ?

Corigenta irlandeza – de Ion Marin

Irlandezii nu sunt la prima „abatere” in privinta „faultarii” Uniunii Europene. Tot ei, o mana de oameni (3 milioane de votanti) in raport cu cei aproape o jumatate de miliard de europeni, au respins si Tratatul de la Nisa, asupra caruia, e drept, au revenit.
Nu degeaba Franta a si propus intre masurile de reparare a „gafei” irlandeze reluarea votului. Acum insa multi spun ca Tratatul de la Lisabona chiar merita respins, in primul rand, fiindca nu este altceva decat Constitutia Europeana pe care, la vremea ei, au „sabordat-o” francezii si olandezii, iar, intre timp, teoreticienii si oamenii politici au tocat-o pana la aneantizare. Dar de ce sunt socotite de unii atat de periculoase aceste proiecte gemelare? In primul rand, fiindca sunt o etapa in croirea unui suprastat ce n-ar fi la randul sau decat o borna pentru guvernul mondial. Altfel spus, ar fi vorba de un proiect subsumat mondializarii.>>>>

~VOCI DIN POPOR -despre „micul apostat Sofronie ”

Sofronie a trecut peste cuvantul duhovnicului sau (Parintele Teofil Paraianu de la Sambata) si a acceptat sa fie episcop (la Gyula, in Ungaria). Asta spune multe despre caracterul sau. Un alt crestin ar fi fost increzator in judecata duhovnicului, care ii dorea binele, dar il vedea nepregatit pentru o astfel de misiune. Cine este patimas trebuie mai intai sa se vindece pe sine si apoi sa calauzeasca pe altii.
Cu stilul sau dictatorial PS Sofronie este o rusine pentru ortodoxie. Slabe sanse de recuperare, doar purtarea de grija a lui Dumnezeu, ale carui cai sunt necunoscute si imprevizibile.

~Ministerul Culturii toaca bani dar nu face nimic; treaba lui i-o fac particularii !

SOARTA UNEI CARTI

Antologia Voices of conteporary Romanian poets a fost, până acum, prezentată la Târgurile internaţionale de carte din Frankfurt (Germania), Milano (Italia) şi Calcutta (India). De asemenea, ea a fost solicitată şi difuzată în SUA, Canada, Germania, Italia, Elveţia, Suedia, Marea Britanie, Franţa, Israel, Coreea de Sud. Se află deja în fondurile bibliotecilor naţionale sau ale unor universităţi renumite din ţările menţionate. Deci eforturile de câţiva ani ale traducătorului, dr. Dan Brudaşcu, Honorary Adjunct Professor al Universităţii Districtului Columbia (S.U.A.), nu sunt deloc zadarnice, cititori din întreaga lume putând cunoaşte o parte însemnată a poeziei româneşti a ultimilor patru decenii prin intermediul versiunilor realizate de el.Deşi ar fi un instrument util de promovare peste hotare a imaginii poeziei româneşti contemporane, nici Ministerul de Externe, nici cel al Culturii, sau alte instituţii, care sunt plătite în acest scop, dar care se ocupă de cu totul alte lucruri, nu au manifestat vreun interes, oricât de mic, faţă de acest volum antologic. Probabil pentru faptul că traducătorul nu face parte din nici una din coteriile literare sau politice la putere, nu este nici homosexual, nici francmason, nici membru al vreunei alte organizaţii secrete agreate de potentaţii politici sau literarari actuali. Deloc descurajat de reacţia ostilă, inclusiv la nivelul unor filiale ale Uniunii Scriitorilor, traducătorul, alături de doi importanţi poeţi sud coreeni, a realizat o selecţie de poeţi români contemporani ale căror creaţii sunt cuprinse într-o antologie ce va apare, în cursul lunii iulie 2008, în limba coreeană, la Seul.

~Efectul televizorului : tortura limbii romane

„Pe micul ecran ” un comentariu AMOS NEWS de Costin Tuchila
Deschizi televizorul si vezi un scapete cu capul mic care da din maini intr-un fel ciudat, de anglo-romana. Intelegi cu greu un cuvant iesit din ceata de maraituri. Ceva, ii zice album, care s-ar lansa ori s-a si lansat, nu se stie. Scapetele priveste de sus si repeta sacadat: surpriza.

Cand operatorul ti-l aduce in prim-plan, remarci urmele schimonoselii calcinate pe fata individului; deasupra fruntii inguste stau lipite trei suvite de par galben. Incerci sa intelegi cum le-a putut lipi atat de bine. Observi ca pe langa ureche, unde scapetele si-a lasat un smoc de par cenusiu, se prelinge un paraias de sudoare.E cald in studio, dar n-ai timp sa te gandesti la chinurile respectivului. Scapetele a facut un semn cu umarul si, odata cu el, au sarit in picioare doua fate cu nadragi largi, vopsiti in rosu si mov. Scurta, cu bretele, taiata drept, bluza lasa ? neaparat ? sa li se vada buricul. Scapetele si fatele dau din membrele inferioare, sar o jumatate de metru de la pamant, fac piruete. Una, zbarcita rau la figura, se dezechilibreaza dar, batand furioasa aerul cu mana, reuseste sa se redreseze. Scapetelui i-au iesit ochii din orbite, buzele ii sunt tot mai albinoase, pomeneste ceva asurzitor de pantaloni, gospodine, bataie si Africa, de sus se pravalesc zgomote de metale si geamuri tocate. Scapetele isi mai suge o data burta si intinzand brusc bratul gol, da semnalul. Fatele flutura din nadragi si ataca punctul culminant: ?Johnny, Johnny, te dai la femei, / Johnny, Johnny, sa stii c-ai s-o iei!?Dupa punctul culminant, se-aude o bubuitura, televizorul se clatina, scapetele culege de pe jos ceea ce a fost un microfon. O fatuca rastignita intr-un fotoliu zice iar ceva de >>>>>>

~Pr.Alexandru Stanciulescu -Barda : „Bravo , Tokes „!

Zilele trecute, episcopul Laszlo Tökeş, devenit europarlamentar român în parlamentul de la Bruxelles, se bătea în piept că ceruse la tribuna înaltului for european şi obţinuse sprijin pentru a înfiinţa încă două universităţi maghiare în Transilvania, ca şi când cele existente nu ar fi fost de ajuns pentru cele două milioane de unguri din România. Este de admirat acest demnitar pentru felul cum urmăreşte realizarea idealurilor etniei sale. Dacă n-am fi atât de preocupaţi de alba-neagra, poate am lua exemplu, fiindcă şi neamul românesc are nevoie de multe.