~Nr.27(119)/2008 – Biserica ortodoxa in pragul scindarii ? o O carte profetica – Dan Puric : „Cine suntem ?” o „Atacul etnobisnitarilor”

• ~B.O.R. IN PRAGUL „SCINDARII” ? Un punct de vedere
• ~UN STUDIU CAPITAL care arata ca „Ecumenismul” este o pacaleala
• ~O CARTE INCENDIARA – „Jurnalul activitatii lui Ion Antonescu, Conducatorul Statului”.
• ~INCENDIAR -DESPRE ROMANII DIN UNGARIA – Eva Iova : „Atacul etnobişniţarilor”
• ~IARASI DESPRE „SCANDALUL APOSTAZIEI ” – Adrian Botez: „Vina Mitropolitului”
• ~OPINII – Vasile I. Zarnescu: Interzicerea cuvantului „homosexual”
• ~REGELE E GOL – Ce este , da fapt , asa-zisul ” Grup de la Cluj „??
• ~ATITUDINI PUTIN CUNOSCUTE -Un alt batjocorit: Tutea
• ~IN RASPAR – „Scandalul stirilor pozitive”
• ~OPINII FARA PREJUDECATI – Coruptia – boala europeana ; ce aduce ea ?
• ~NODUL GORDIAN:Alexandru Leitner-Moruzzi: „Investitori”
• ~Mitropolitul Teofan al Moldovei despre „vremurile secularizarii”
• ~Amerigo Coroneo (Italia): „Romania, ce nume, cate amintiri!”
• ~O CARTE PROFETICA -Dan Puric : „Cine suntem ?”
• INSECTAR – Mircea Micu: „Boc o ţine Gaia Maţu…”
• ~DIN BASARABIA – Andrei Vartic: „Războiul nostru împotriva ocupantului”
• ~CEEA CE NU SE STIE – Alexandru Nemoianu(SUA): „O poveste americană”
• ~INCOTRO MERGE ROMANIA ?- N.N. Tomoniu: „Reînvie tineretul sectorul civil?”
• ~REACTIA FONDULUI SANATOS – Dacologii nu se lasă!
• ~NODUL GORDIAN – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Cum începe o dictatură?”
• ~VINDECAREA PRIN RUGACIUNE -un studiu captivant
• ~BUTURUGA MICA – Va mai exista ” Europa ” dupa „episodul Irlanda” ?
• ~VOCI DIN POPOR -despre „micul apostat Sofronie ”
• ~Ministerul Culturii toaca bani dar nu face nimic; treaba lui i-o fac particularii !
• ~Efectul televizorului : tortura limbii romane
• ~Pr.Alexandru Stanciulescu -Barda : „Bravo , Tokes „!

~B.O.R. IN PRAGUL „SCINDARII” ? Un punct de vedere

De cateva zile , circula prin diverse medii romanesti unele documente (intre care si un „memoriu al Laicatului „) a caror vehiculare creste cu cat data Sinodului de la inceputul saptamanii ce vine se apropie . O anumita neliniste se observa clar iar unele zvonuri care sustin ca „apostazia declarata ” se va musamaliza capata si ele intensitati noi . Mai mult chiar , insasi ideea de „inghitire ” a Arhiepiscopiei romanesti din America , nutrita de „patriarhul bogatilor ” si probabil tradusa in fapt in aceste zile prin participarea unor conspiratori locali , face sa sporeasca impresia de deriva care nu face bine si a inceput sa supere cam tot ce insemneaza azi „stapanire ” de la noi si de aiurea . Dar , indiferent de solutia formala ce va incheia acest episod foarte febril , momentul „scindarii ” nu a venit si probabil nici nu va fi cazul sa vina . Toate datele conduc la incheierea ca atat grupurile „intelocrate ” (ale caror presiuni de ” adaptare ” , „innoire” si alte astfel de pareri sfertodocte sunt nule de fapt ) cat si pseudo-ecumenistii din Biserica ( de fapt niste agenti ai prozelitismului catolic care au gasit ocazia acum sa creeze confuzie intre „Europa birocratica” si „viitorul de aur al omenirii ” in forma vicarului de la Roma ) nu au nici o sansa in a concretiza planul stupid gandit destul de sumar si imprecis. Nimeni nu are nevoie azi de confruntari religioase intr-o Europa care inca nu isi cunoaste propriul viitor birocratic (contestat tot mai raspicat din cele mai diferite directii ) dar nici la noi , unde „scindarea ” ar produce atitudini radicale care ar modifica socant insasi starea politica de fapt , rasturnand ierarhiile ce functioneaza in folosul marilor carteluri . Pe scurt , o staruinta in acest neo-miciurinism bizar nu ar avea decat un singur efect clar : un razboi civil de uzura , purtat cu toate riscurile , ca si in veacul fanariot , care a fost , deopotriva , si secolul uniatiei care ne-a pus tunurile pe manastiri . Dar cine are curajul sa dezlege cainii razboiului ? Daca nu le-a luat Dumnezeu mintile , trimitandu-i la pierzare , nimeni .

~UN STUDIU CAPITAL care arata ca „Ecumenismul” este o păcăleală

Documentul de la Ravenna si primatul papei

Arhim.Gheorghe Kapsanis (Staretul Manastirii Grigoriu din Sfantul Munte Athos )

În prima sa întrunire de la Ravenna (octombrie 2007), Comisia Mixta Internaţională pentru Dialog Teologic între ortodocşi şi romano-catolici susţine că a pus „o bază fermă pentru discutarea viitoare a chestiunii primatului la nivelul universal al Bisericii” (Documentul de la Ravenna , paragraful 46)[1]. „Baza fermă”, după cum reiese din cele 46 de paragrafe ale documentului de mai sus, este accepţiunea că în timpul primului mileniu, înainte de Schisma finală din 1054, episcopul Romei era recunoscut ca primul între cei cinci patriarhi în cadrul sinodalităţii bine funcţionabile de atunci. Se anunţă discutarea în continuare asupra primatului după cum urmează: „Chestiunea rolului episcopului Romei în comuniunea tuturor Bisericilor romane să fie studiată în profunzime. >>>>

~O CARTE INCENDIARA – „Jurnalul activitatii lui Ion Antonescu, Conducatorul Statului”.

Si un comentariu de Tesu Solomovici , din ziarul ” Ziua „:

Mi se pare semnificativ ca astazi, 28 iunie, la 68 de ani dupa raptul Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica, apare in librarii primul volum din „Jurnalul maresalului Ion Antonescu”. Istoriografia despre cel mai controversat lider roman face un serios salt inainte odata cu aparitia acestei lucrari. Docu­mentul „Pentru Memo­rii” cuprinde doua file umplute cu „gandurile” gene­ralului axate pe evenimentul ocuparii ilegale a Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre trupele sovietice. Scrie Ion Anto­nescu: „Pierderea Bucovinei si a Basarabiei nu ne poate indreptati sa cedam lupta”. Si mai departe: „Orice popor are o vitalitate inepuizabila, datorita careia poate sa reinceapa lupta dupa erori comise si infrangeri suferite… Destinul nostru m-a aruncat in mijlocul unei fatale <<panze a Penelopei>>. Luam drumul de la cap si cu Bucovina si cu Basarabia. Depinde de noi sa ajungem repede la capul lui. Va depinde tot de noi sa transformam intr-o opera istorica temeinica ceea ce a fost atat de fragil”. Putine sunt lucrarile lasate posteritatii de personajele principale ale epocii, jurnalele la persoana intai sunt si mai rare. Nici cartea despre care vorbim nu e un jurnal intim, dar valoarea sa istorica este uriasa, in primul rand pentru ca e o sursa originala, valorificand un document inedit fundamental: „Jurnalul activitatii lui Ion Antonescu, Conducatorul Statului”. El a fost intocmit de colaboratorii maresalului, cu stiinta lui Ion Antonescu, in cadrul Cabinetului Militar, ingaduind in premiera cititorului, asa cum subliniaza Gh. Buzatu, „sa patrunda in intimitatea Guver­nului si anturajul Genera­lului/Mare­salului, in sfera deciziilor capitale de ordin politico-diplomatic, militar si social-economic, toate expuse intr-o ordine si logica precisa, care nu ingaduie denatu­rari grosolane si interpretari labile”. In ce-l priveste pe Ion Anto­nescu, istoricii au astazi privilegiul de a avea la dispozitie cateva surse esentiale cu caracter memo­rialistic. Accedarea la putere a gene­ralului Ion Antonescu a fost rezultatul natural al tradarii din iunie 1940 si al catastrofei traite de populatia tarii prin pierderea celor doua provincii romanesti, Basarabia si Bucovina. Din lectura „Jurnalului” apare cu claritate faptul ca si declansarea, la 22 iunie 1941, a razboiului romanesc impotriva Uniunii Sovietice este o rezultanta a actului agresiv savarsit de sovietici la 28 iunie 1940. Purtat de valurile protestului popular si al dorintei de revansa romaneasca asupra ocupantului sovietic a devenit Ion Antonescu, in urma cu 68 de ani, Conducatorul tarii.>>>>

~IARASI DESPRE „SCANDALUL APOSTAZIEI ” – Adrian Botez: „Vina Mitropolitului“

Mulţi români se-ntreabă, împăciuitori: „Dar ce aşa mare lucru a făcut Î.P.S., Mitropolitul, Banatului, NICOLAE CORNEANU? Ce dacă s-a împărtăşit, dimpreună cu greco-catolicii? Ce mare vină are şi P.S. episcopul Oradiei, SOFRONIE DRINCEC, care a săvârşit Sfinţirea cea Mare a apei, la Bobotează împreună cu episcopul greco-catolic Virgil Bercea (înainte de asta, în toamna lui 2007, participând la un concert de colinde, la greco-catolici, împreună cu membrii corului Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Oradea, a cerut iertare greco-catolicilor, <<pentru toate necazurile PRICINUITE DE ÎNAINTAŞII SĂI ORTODOCŞI GRECO-CATOLICILOR>>… – vorba lui Victor Roncea, în ziarul Ziua: <<Adică pentru că ortodocşii au acceptat să fie spânzuraţi, traşi pe roată, spintecaţi sau biciuiţi, ei şi familiile lor, odată cu arderea caselor şi confiscarea bisericilor lor>> )?”

Ce mare lucru au făcut? Păi, simplu şi zguduitor: ŞI-AU TRĂDAT NEAMUL ŞI LEGEA STRĂMOŞEASCĂ ŞI ISTORIA NECĂJITĂ/MARTIRIZATĂ A ACESTUI NEAM, VESELINDU-SE CU ŞI LINGUŞINDU-I PE ÎNŞELĂTORII ŞI CĂLĂII DE VEACURI AI ACESTUI NEAM. >>>>

~OPINII – Vasile I. Zărnescu: Interzicerea cuvântului „homosexual“

Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi Cetăţeanului a devenit un document de referinţă în activitatea unor organizaţii internaţionale şi a tot mai multor state. Dar, în textul acestui document nu se vorbeşte, nicăieri, de drepturile puşcăriaşilor, ale poponarilor, ale altor categorii de indivizi care se abat de la lege, de la normalitate, adică de la morala creştină, străveche şi multimilenară, care a constituit baza formării societăţii moderne şi, în genere, a civilizaţiei actuale, îndeosebi din arealul euro-american. Dar Decalogul, care sintetizează morala creştină, ortodoxă, este, în diverse formulări, comun tuturor religiilor; putem conchide cu deplin temei că Decalogul semnifică morala general umană. Aşadar, Decalogul constituie minima moralia intrinsecă oricărei societăţi umane. >>>>

~REGELE E GOL – Ce este , da fapt , asa-zisul ” Grup de la Cluj „??

Un comentariu AMOS NEWS de O. Andronic

Nici o alta grupare politica ce a evoluat pe scena partidelor noastre nu a avut o „influenta ” nu gasesc alt termen pentru a defini genul de actiune mai notabila decat cea pe care ne-am obisnuit sa o numin „Grupul de la Cluj”. La prima vedere , ai putea sa crezi ca este vorba despre un laborator de gandire si actiune politica, ce analizeaza si dezbate variante, oferind solutii practice. In fond, grupul cu pricina a numarat, unul peste altul, trei membri, dintre care unul s-a desprins cu timpul, continuandu-si actiunea pe cont propriu: Ioan Rus, Vasile Dancu si Vasile Puscas. Cel care a promovat aceasta echipa este Adrian Nastase si a facut-o in momentul in care era in cautare de sustinatori pentru a contracara influenta centrului din PSD, aflat prea pe orbita presedintelui fondator. Au fost grupul de la Cluj si cel de la Timisoara (Sarbu si Branzan) prin care acelasi Nastase a incercat sa temereze polul moldovean condus cu iscusinta de Viorel Hrebenciuc si baietii sai de la Bacau. Spre deosebire de acestia, nici clujenii si nici timisorenii nu se bucurau >>>>>

~ATITUDINI PUTIN CUNOSCUTE -Un alt batjocorit: Ţuţea

Un eseu de Marius Petrascu :

Cu opera filosofică a lui Petre Ţuţea s-a întâmplat ceva deosebit. Ea a prins imediat la tânăra generaţie, căreia avea să-i comunice ceva, cu toate că puţini au mai auzit, înainte de decembrie 1989, de numele gânditorului român, claustrat într-o celulă bucureşteană. După epuizarea mitului Noica, a mitului Eliade, a mitului Cioran, tânăra echipă de intelectuali l-a descoperit totuşi, pe Ţuţea. Şi a găsit în cărţile sale ceea ce lipsea din cele ale înţelepţilor români cunoscuţi, adică un sistem. Lucrul poate deranja pe cineva, iar primul care a sărit împotriva martirului gândirii româneşti a fost, normal, cel care a încercat să-şi facă platformă sugând din seva unui moralist eclectic şi spumos, dar fără de substanţă creatoare. Mă refer la Gabriel Liiceanu şi la Constantin Noica. Nu am nimic nici cu unul, nici cu celălalt, să-i fie ţărâna uşoară. Rău este că, aşa cum ne-am învăţat, ne trezim din când în când să ne negăm valorile. Iar Ţuţea este o valoare pentru spiritul românesc. Indiferent ce se trezeşte să sporovăiască Liiceanu. „Eu deschid tratatul de antropologie şi mă plictisesc. Ţuţea nu este un autor”, declară pasagerul de la Păltiniş. După el, Ţuţea este o păcăleală.>>>>>>

~IN RASPAR – „Scandalul ştirilor pozitive”

Un editorial de Liviu Plesoianu din E-Actual

Presa este un animal de prada, un animal cu canini ascutiti, pregatita mereu sa muste din carnea realitatii cotidiene, sa muste orice apuca, bucati mari, bucati mici, din animale salbatice, sacre sau domestice, nu conteaza, presa e gata mereu sa muste. …Si o face fara nici o retinere. Chiar de e sa muste dintr-un cadavru, chiar de e sa muste dintr-un om care isi traieste, in durere, ultimele clipe, chiar de e sa muste din carnea proaspata si promitatoare de rating a unui viol. Citesc si citez, in timp ce citesc, din ziarul cu titlu sugestiv – „Gandul”. Oamenii de la „Gandul”, oameni care, fara doar si poate, gandesc, pun pe prima pagina – ganditoare – a ziarului lor – ganditor – urmatorul titlu de stire: „Prostie in unanimitate la Senat”. La ce se refera ganditorii de la „Gandul”? – La legea parlamentarilor Funar si Ghise, conform careia televiziunile vor avea obligatia sa difuzeze, in proportii egale, stiri pozitive si stiri negative. In expunerea de motive a legii, inititatorii acesteia – tinta a „mistourilor” cvasi-intregii bresle a jurnalistilor – afirma ca scopul principal al prevederii este acela „de a imbunatati climatul general si de a oferi sansa publicului sa aiba perceptii echilibrate asupra vietii cotidiene, atat din punct de vedere psihic, cat si emotional”. Evident, textul citat face, ieri, 25 iunie 2008, obiectul unui tir sustinut din partea unor figuri marcante ale audiovizualului romanesc, facandu-se aproape „caterinca” de „studiile stiintifice” citate in sprijinul legii de catre cei doi initiatori. Ei bine, inainte de toate, i-as intreba pe distinsii „ganditori” – fie ei de la „Gandul” sau din alta zona a mass-media romanesti – daca si-au rapit, intre doua stiri, niscaiva timp (mort sau viu), pentru a cauta si a studia cateva dintre aceste studii. Poate ca ar fi avut niste revelatii. Sau poate ca ar fi ramas la aceeasi opinie. Pentru „gandul” lor, insa, ar fi fost intrucatva benefica luarea la cunostinta a lucrurilor despre care, cu maximum de larghete – jurnalistica – isi tot dau cu parerea...>>>>

~OPINII FARA PREJUDECATI – Coruptia – boala europeana ; ce aduce ea ?

„Era socialistă”- un comentariu AMOS NEWS de Victor Niţelea

Motto: Apoi, zdrobit, el cade si moare lin, zambind, Caci vede in reduta voinicii lui sarind. Vasile Alecsandri
„Era socialista” nu e doar numele unei publicatii prerevolutionare, pepiniera de oportunisti dintre care multi „au intors armele” dupa 22 Decembrie, ca intreaga presa socialista: sintagma este, dupa toate aparentele, si prefigurarea unei probabile cai de viitor pentru umanitate. Umanitate din ce in ce mai stresata de marile probleme ale contemporaneitatii: criza energetica, criza alimentara, sanatatea publica si coruptia. Da, coruptia: chiar daca nu la fel de nerusinat aparata ca in Romania, unde parlamentarii s-au incuiat in closete ca sa nu voteze pentru a permite sa se faca dreptate in cazul colegilor lor corupti (sa ma dea in judecata cine crede ca trebuia sa scriu „presupusi corupti”, si voi face proba veritatii in instanta!), marea coruptie exista oriunde exista capitalism, asa cum umbra exista oriunde e soare. De exemplu, in Elvetia, tara zguduita azi de mari scandalui de coruptie. Iar in invecinata si prospera Austrie, raspunsul electoratului la cele patru crize mai sus mentionate este abandonarea partidelor traditionale si orientarea catre comunisti. Acelasi trend in Germania, acelasi in Anglia. Si peste tot, problema se pune la fel: „Atotputernicia marilor companii ne-a adus in situatia asta, atotputernicia aceasta trebuie sa dispara. Dar pentru ca ea sa dispara, trebuie sa dispara proprietatea pe care ea se bazeaza.” Apare deci perspectiva marilor exproprieri. Dupa cum am aratat de mult >>>Reprodus dupa Saptamana Doljeana>>>

~NODUL GORDIAN:Alexandru Leitner-Moruzzi: „Investitori“

Am avut "onoarea" sa cunosc doi romani din SUA, transfugi, care au venit sa faca "afaceri" in Romania. N-aveau de gand sa construiasca nimic, voiau doar sa vanda niste produse manufacturate intr-un atelier din SUA si cautau cozi de topor care sa-i introduca in industria orizontala. Au fost respinsi si atunci au ajuns la concluzia ca mentalitatile comuniste sunt "in vigoare". Adica, daca nu vrei sa cumperi ciurucurile lor, esti comunist, lasand sa se inteleaga ca, daca am fi capitalisti get-beget, am arunca banii pe toate prostiile. Am cunoscut si un individ din Marea Britanie care voia si el sa vanda niste produse in Romania. Se lauda ca a vandut "cu vagoanele" prin Bolivia, Ecuador si Paraguai dar atunci cand s-au facut teste, produsele s-au dovedit niste escrocherii tehnice. Cum sa le vinzi? Ne-a dat chiar el solutia:
MITUITI!

~Mitropolitul Teofan al Moldovei despre „vremurile secularizării”

Cântul de sirenă al secularizării pătrunde tot mai puternic în mintea şi sufletul omului de astăzi. Viaţa societăţii, a familiei, a culturii uneori se îndepărtează parcă tot mai mult de legătura cu Dumnezeu. Totul se petrece ca şi cum Dumnzeu nu ar exista şi ar fi absent din viaţa lumii. Consecinţele acestei atitudini apar în diferite forme: secătuire sufletească, goluri lăuntrice imense, risipire interioară. Toate conduc spre plictiseală, tristeţe şi disperare, boli ale veacului. În acest sens, misiunea Bisericii este imensă. Căci poate oare altcineva sau altceva mai bun decât Biserica să înţeleagă şi să lucreze mai eficient, mai real, mai adânc şi mai tămăduitor asupra rănilor omului contemporan? Biserica este spaţiul de speranţă întru regăsirea luminii care în viaţa multora lipseşte. De la necesitatea redescoperii izvoarelor nostre spirituale autentice până la depăşirea complexelor în întâlnirea cu fraţii noştri europeni, de la necesitatea păstrării cu sfinţenie a adevărului de credinţă până la asumarea cu senitătate a dialogului cu modernitatea în toate formele ei, de la participarea la găsirea unor soluţii la nemiloasa problemă a sărăciei până la oferirea unui răspuns tânărului care simte dramatic golul existenţei, Biserica este spaţiul de speranţă, de lumină, în tot timpul, în tot locul şi în orice împrejurare.

~Amerigo Coroneo (Italia): „România, ce nume, câte amintiri!”

Venerabilul Prof. dr. Amerigo Coroneo este o personalitate internaţională renumită. Preşedinte al Academiei Naţionale de Litere, Arte şi Ştiinţe „Rugero il Sicilia”, a publicat numeroase studii si cercetări, care l-au făcut cunoscut şi apreciat în medi­ile culturale de pretutindeni. Este, de asemenea, o prezenţă specială în ceea ce am putea numi Europa veche, în calitatea ce o are de Prinţ de Naxos si al Imperiului Roman de Răsărit. Publicăm acum câte­va amintiri pe care ni Ie-a adresat în exclusivitate.

Din România am două amintiri… o amintire tristă, foarte tristă şi altă amintire veselă, fericită. Iubesc mult România! în 1943, eram căpitan şi eram pri­zonier la nemţi. Mă găseam într-un tren cu o mie de soldaţi ita­lieni, provenind din Grecia şi din Ardeal; şi trenul, într-o zi, sosi la Cluj. în acest oraş, se oprise, nu ştiu de ce, timp de două zile. în a doua zi, o foarte frumoasă, magnifică, – minunată domnişoară, de la Crucea Roşie, se apropie de mine şi, în ascuns, îmi propuse să evadez. Aveam 23 de ani. Santinelele germane mi-au permis să cobor din vagon. Domnişoara drăguţă – cum aş putea să uit acest înger? – riscase totul sau aproape totul; de fapt, îşi riscase viaţa. Ea mi-a spus că ar putea să mă facă să dispar, să fug. Ani fost tentat să fac asta, dar în acelaşi timp, mă gândeam că soldaţii mei se găseau în vagon, şi mi-am spus că acest înger îşi riscă viaţa lui ca să mă salveze! Am refuzat! Am vrut să-mi urmez soarta mea! Dar, urcat în vagon, am solicitat un serviciu domnişoarei de la Crucea Roşie: să scrie la Geneva si să comunice părinţilor mei că eu eram prizonier, dar în viată! Când m-am întors în italia, în 1945, la mine acasă, părinţii mi-au spus că au primit o scrisoare de la Crucea Roşie, în 1943, cu vestea că eram viu. A fost o fericire. Nu îmi mai amintesc numele acestui înger, dar îmi amintesc că ea m-a salutat îmbrăţişându-mă, şi nu voi putea uita cele două lacrimi care coborau pe obrajii ei înroşiţi. Acum am 83 de ani şi n-am uitat nimic, niciodată! Dar, cu 12 sau 14 ani în urmă, m-am întors în România ca un călător şi, împreună cu soţia mea, am luat un avion vechi, un avion atât de vechi încât mă gândeam că n-o să ajungem cu bine şi, când am ajuns la Constanţa, sau aproape de Constanţa, eram singurii italieni în acel hotel. Am stat la soare, am făcut baie în Marea Neagră; dar apele nu erau deloc negre! Îmi amintesc nisipul închis la culoare, dar nu la culori mă gândeam, ci la structura lui mătăsoasă; apoi, am vizitat Castelul lui Dracula, în Transilvania, într-un oraş al cărui nume nu mi-l amintesc. Dar Dracula nu era prezent nici acolo. A fost, însă, o călătorie frumoasă, într-o ţară frumoasă, despre care acum am amintiri care, în fiecare zi, când privesc peretele din salonul meu, redevin vii şi îmi dau un sentiment de linişte pentru că, de fapt, pe peretele din salon se găseşte agăţată o farfurie din ceramică, o amintire cumpărată dintr-un târg pentru turişti, la Constanţa, o amintire din România, care mă duce întotdeauna aproape şi mi-o evocă în fiecare clipă.

Prof. dr. AMERIGO CORONEO, Palermo, Sicilia