Si un comentariu de Tesu Solomovici , din ziarul ” Ziua „:
Mi se pare semnificativ ca astazi, 28 iunie, la 68 de ani dupa raptul Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre Uniunea Sovietica, apare in librarii primul volum din „Jurnalul maresalului Ion Antonescu”. Istoriografia despre cel mai controversat lider roman face un serios salt inainte odata cu aparitia acestei lucrari. Documentul „Pentru Memorii” cuprinde doua file umplute cu „gandurile” generalului axate pe evenimentul ocuparii ilegale a Basarabiei si Bucovinei de Nord de catre trupele sovietice. Scrie Ion Antonescu: „Pierderea Bucovinei si a Basarabiei nu ne poate indreptati sa cedam lupta”. Si mai departe: „Orice popor are o vitalitate inepuizabila, datorita careia poate sa reinceapa lupta dupa erori comise si infrangeri suferite… Destinul nostru m-a aruncat in mijlocul unei fatale <<panze a Penelopei>>. Luam drumul de la cap si cu Bucovina si cu Basarabia. Depinde de noi sa ajungem repede la capul lui. Va depinde tot de noi sa transformam intr-o opera istorica temeinica ceea ce a fost atat de fragil”. Putine sunt lucrarile lasate posteritatii de personajele principale ale epocii, jurnalele la persoana intai sunt si mai rare. Nici cartea despre care vorbim nu e un jurnal intim, dar valoarea sa istorica este uriasa, in primul rand pentru ca e o sursa originala, valorificand un document inedit fundamental: „Jurnalul activitatii lui Ion Antonescu, Conducatorul Statului”. El a fost intocmit de colaboratorii maresalului, cu stiinta lui Ion Antonescu, in cadrul Cabinetului Militar, ingaduind in premiera cititorului, asa cum subliniaza Gh. Buzatu, „sa patrunda in intimitatea Guvernului si anturajul Generalului/Maresalului, in sfera deciziilor capitale de ordin politico-diplomatic, militar si social-economic, toate expuse intr-o ordine si logica precisa, care nu ingaduie denaturari grosolane si interpretari labile”. In ce-l priveste pe Ion Antonescu, istoricii au astazi privilegiul de a avea la dispozitie cateva surse esentiale cu caracter memorialistic. Accedarea la putere a generalului Ion Antonescu a fost rezultatul natural al tradarii din iunie 1940 si al catastrofei traite de populatia tarii prin pierderea celor doua provincii romanesti, Basarabia si Bucovina. Din lectura „Jurnalului” apare cu claritate faptul ca si declansarea, la 22 iunie 1941, a razboiului romanesc impotriva Uniunii Sovietice este o rezultanta a actului agresiv savarsit de sovietici la 28 iunie 1940. Purtat de valurile protestului popular si al dorintei de revansa romaneasca asupra ocupantului sovietic a devenit Ion Antonescu, in urma cu 68 de ani, Conducatorul tarii.>>>>
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns