~REMEMORARI – o rubrica de scriitorul Mircea Micu

14. Cât de mătăsos şi cu ce adâncă melancolie bat vechile pendule. Suspinul lor, amintindu-mi de tremurul lung al gongurilor atinse de bonzii bătrâni în pagodele sacre, îmi dă acea sare de toropeală pe care mi-o dă şi un pahar de Busuioacă de Bohotin…

15. Casele mici, ca nişte jucării, văzute din goana trenului, risipite pe spinarea dealului, curbându-se în linii dulci, fumegă solemn şi discret, ca nişte bătrâni pufăind din pipă care trăiesc din voluptatea amintirii.

16. În finalul unei misive de iarnă trimisă de însinguratul Nifon o frază curată ca un colind laic: „… şi nici ursul n-a mai ieşit din bârlogul lui de sub Peşteră şi nici corbii nu s-au mai arătat prin preajmă şi nici vulpile nu se mai încumetă să despice nămeţii. E linişte desăvârşită şi nimic nu tulbură onoarea zăpezii…“

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI