~APOSTATI SI ACOLITI – Nastasia Maniu: „Scrisoare deschisa catre pastorii cei rai“

Traim oare azi mai mult ca oricand intr-un vid moral si spiritual, intr-o gaura neagra autodevoratoare, in ciuda aparentei credinte a multora, sufocata mai degraba de un ansamblu de superstitii, mai vechi sau mai noi, de o suma de prejudecati si de un simt mimetic al raului, prin care ne autodistrugem? Ne aflam intr-o furibunda, dementa alergare dupa tot ceea ce e lumesc, material, trupesc, dupa tot ceea ce credem ca inseamna a-ti trai clipa. Si asta, in detrimentul spiritualului, al fiintei noastre invizibile, pe care, desi nemuritoare, o condamnam la moartea fara sfarsit, adica la o murire neincetata. Pe masura ce se face cultul dezgustator si exhibitionist al exceselor si perversiunilor de tot felul, impinse pana dincolo de viciul aducator de moarte, ale carui efecte sunt simptomele stiute (violurile, crimele, incestul, obsesiile degradante, disparitia unei varste edenice, precum cea a copilariei), pe masura, asadar, ce se face cultul pacatului, este alungata cu un dispret grosier si cu un cinism tampit orice tentativade initiere spirituala, de invatatura morala, in sensul adevarului crestin, care, daca nu e hulit pe fata, e hulit prin faptele ce intra in contradictie flagranta cu el. >>>>

2 comentarii

Comments RSS TrackBack Identifier URI