La chinezi, nimic nu este întâmplător. Beijingul este capitala recordurilor, nu doar în privinţa sporturilor olimpice, iar meciul mileniului ce se joacă acolo are doi competitori: China – Restul lumii. Se vede şi după numărul medaliilor, judecând strict în plan competiţional, dar de fapt e vorba de mult mai mult, de o confruntare strategică. „Rasa” chineză a îmbrăcat tricoul galben, surclasând Statele Unite, Europa şi Rusia, nu doar la Beijing 2008, nu doar la Olimpiadă, ci „pe tot terenul”. Ţara cu un profit comercial anual de 300 de miliarde de dolari – cât bugetul militar american – se pregăteşte să defileze în faţa întregii lumi de pe poziţii de învingător fără adversar.
Miliardul de chinezi, cum spunem adesea – trecând la „şi alţii” cei încă vreo trei sute de milioane ce reprezintă totuşi, mai mult decât populaţia SUA – a declanşat focul de artificii al victoriei. Pe care, în dorinţa de a-l minimaliza, unii l-au redus la un simplu joc pe calculator. Este şi oarece butaforie şi oarecare potenkianism în ce se întâmplă în China, dar, în esenţă, e vorba de o demonstraţie de forţă herculeană (halterofilele chinezoaice par şi ele inventate pe calculator) şi de o dorinţă de revanşă, de asemenea mitică, nu întâmplător dragonul, templele şi dinastiile făcând corp comun cu cercurile olimpice.
La Beijing, în aceste zile, China îşi asumă oficial titlul de port-drapel al lumii. Tot ce ne putem dori este să-şi onoreze această postură doar de pe teren propriu.>>>intreg articolul aici >>>>>
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns