~Nr.39/2008 o Un prim -ministru scos din palarie ? o „Scandalul de la Uniunea Scriitorilor” se incinge iarasi o Folclor: Sunt romanii tradatori ?o Ce se mai scrie despre „Patibular”

• ~LOVITURA DE TEATRU:Stolojan va fi inlocuit de un prim-ministru scos din palarie
• ~FOLCLOR : SUNT ROMANII TRADATORI ? – Ion Coja: „Cine pe cine?”
• ~ISTORIA SCRISA DE INVINGATORI , GARANTIA FALSULUI – Radu Mihai Crisan: N.Paulescu si noi
• ~DIN NOU DESPRE SCANDALUL DE LA „UNIUNEA SCRIITORILOR „- Adrian Botez: „Intimidări manolesciene…sau: acuzatorul domn Nicolae Manolescu şi… prezumţia de nevinovăţie pentru domnul Liviu Ioan Stoiciu”
• ~GEO-POLITICA – Andrei Vartic: „Modelul Hong Kong”
• ~ANTI-FESTIVISM SAU PSEUDO-CULTURA ? – Const. Miu: „Selecţia naturală în cultură”
• ~CE SE MAI SCRIE DESPRE „PATIBULAR”- Cezar Adonis Mihalache: „Poneiul cu faţă de patibular”
• ~INSEMNARI PE MAPAMOND -Elena Buică: „Iarăşi Niagara…”
• ~ROMANIA PARADOXALA – Victor Martin: „Capitalism cu beizadelele burghezilor proletari”
• ADEVARURI ASCUNSE- Ovidiu Creangă: „O prioritate românească ; o invenţie importantă”
• ~SCANDALUL VACCINURILOR – O alta perspectiva !
• ~SCANDAL INTERMINABIL LA „UNIUNEA SCRIITORILOR „- Liviu Ioan Stoiciu: „N. Manolescu cere Justitiei sa-mi fie bagat pumnul in gura”
• ~PROVOCARI IN CASCADA – Robert Horvath :Reinceperea scandalului la ICR,New York
• ~INCREDIBIL – Ionut Tene : Tabere de vară , para-militare , in Transilvania
• ~LUMEA CONDUSA DE „NEICA NIMENI „? Alexandru Nemoianu despre Sarah Palin
• ~CULMEA ABSURDULUI : Cine poate manca precat Fometila, bea precat Setila si beneficia de consiliere blonda precat Basescu?
• ~SA FIE ADEVARAT ? N.N. Tomoniu: „Trezirea dlui Catalin Avramescu”
• ~ANATOMIA PASARII DE PRADA – Vasile Zarnescu: „Ex-regele impostor jefuieste legal Romania”
• ~TARA CONFUZIEI – Ion Marin Almajan: „Cu biciul pe batrani??
• ~D’ALE ECUMENISMULUI : Un EMO bisericesc
• ~DEZVALUIRI – Mircea Micu : Adevarul despre Marin Preda (III)
• ~CULTURA DECIMATA – Octavian Andronic: „De ce ne mor actorii?”
• ~CINE SUNT ACOLITII ICR-PATAPIEVICI ? Benedek Levente – bursier al Fundatiei Communitas!
• ~ATITUDINI – Claudia Maru Hanghiuc: „In curand , Romania va fi tara cu cei mai blegi copii din lume”
• ~NODUL GORDIAN – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Mafie, teroare si sange la Craiova”
• ~Ioan Miclau: „Ideologiile jocului «de-a baba oarba»”

~LOVITURA DE TEATRU:Stolojan va fi inlocuit de un prim-ministru scos din palarie

Cunoscut pentru destule decizii bizare , intre care participarea decisiva la pierderea Mostenirii Gojdu este una dintre cele mai scandaloase, Mihai Razvan Ungureanu , devenit mai de curand „sef de spioni”, pare candidatul secret la functia de prim-ministru dupa alegerile ce vor urma. Un comentariu AMOS NEWS intareste aceasta ipoteza.

Personal n-as prea agrea ideea unei culpe in faptul ca un student eminent a fost remarcat si promovat in stucturile organizationale ale vremii. Mi se pare chiar logic, pentru ca sunt convins ca esaloanele superioare ale fostului partid comunist n-au fost populate doar de indivizi lipsiti de calitati personale, compensate doar de slugarnicie si oportunism. Si nici oportunismul nu mi se pare, la urma urmei, o trasatura suta la suta negativa: specularea sansei face parte din regula oricarui tip de competitie./…/
De cand e sef peste spioni, Ungureanu s-a comportat, in linii mari, in nota atributiilor de serviciu. A mai spart cateodata tacerea cu declaratii mai putin diplomatice, dar care n-au mai facut valva de altadata. Acum se afla iar in colimatorul presei prin zvonurile de pe „surse” cum ca Basescu l-a pregatit pentru o noua lovitura: propunerea sa ca viitor premier, intr-un scenariu care implica repetarea clacarii traditionale a lui Stolojan. Cat e simplu scenariu si cat realitate, vom afla mai curand decat se crede…>>Octavian Andronic>>>

~FOLCLOR : SUNT ROMANII TRADATORI ? – Ion Coja: „Cine pe cine?“

Stimate domnule Dan Stanca,

În „Aldinele” din 22 august, în articolul 23 august sub coroana regelui, spuneţi la un moment dat că «nu ştiu care general german mult timp după terminarea războiului a declarat că marea sa ţară nu ne va ierta în veci pentru faptul de a o fi trădat de două ori doar în 50 de ani, prima dată în primul război prin ieşirea din alianţa cu Puterile Centrale, a doua oară, în următoarea conflagraţie, când am trecut de partea sovieticilor. Speculaţiile merg până acolo încât arată că prin rezistenţa noastră URSS nu ar fi reuşit să avanseze atât de repede, iar (…) soarta Europei după 1945 ar fi fost cu totul diferită. Cu alte cuvinte, 23 august nu e o sărbătoare, ci un dezastru. Lucru, fireşte, exagerat.» În calitatea mea de statornic cititor al «Aldinelor» am de făcut câteva comentarii care sper să intereseze şi pe ceilalţi cititori:

– eu ştiu că acel general neamţ nu există, ci este inventat de …folclorul nostru, românesc. Deunăzi, aceeaşi afirmaţie o făcea şi un fost ministru de externe, Adrian Severin : «Ori de câte ori România a fost slabă a căutat alianţa cu Germania şi ori de câte ori Germania a fost slabă România a rupt alianţa cu ea în numele unei totdeauna auto-apreciate drept inteligente politici de supravieţuire.» Este binecunoscută la unii români uşurinţa – ca să nu-i zic plăcere, cu care găsim sau inventăm argumente pentru a ne declara cum nu mai sunt alţii de păcătoşi, proşti, parşivi, hoţi, criminali etc., etc. Ultimii oameni, pe scurt! …De data asta însă exagerăm. De unde şi până unde să fie vorba de trădarea românilor?! >>>>

~ISTORIA SCRISA DE INVINGATORI , GARANTIA FALSULUI – Radu Mihai Crisan: N.Paulescu si noi

Istoria o fac şi învingătorii şi învinşii. Deopotrivă. Însă, de scris o scriu numai învingătorii. Bineînţeles potrivit voinţei lor. De câte ori voiesc ei Adevărul?… De câte ori le convine ca acesta să fie aflat?… Ori măcar căutat…

Al doilea Război Mondial a schimbat faţa lumii. Şi s-a sfârşit acum mai bine de o jumătate de veac. Ştiţi asta, dragii mei.

Dar ştiţi şi cine l-a câştigat? Cine l-a câştigat în fapt? Cine-i realul lui câştigător?…

Încă în 1921 Profesorul Doctor Nicolae Constantin Paulescu (1869-1931) descoperă insulina. Substanţa care, an după an, salvează vieţile a milioane şi milioane de suferinzi de diabet. Care îi este brevetată de Ministerul Industriei şi Comerţului la 10 aprilie 1922, sub denumirea de «pancreină». Dar pentru care Banting şi McLeod primesc, în 1924, Premiul Nobel.

~DIN NOU DESPRE SCANDALUL DE LA „UNIUNEA SCRIITORILOR „- Adrian Botez: „Intimidări manolesciene…sau: acuzatorul domn Nicolae Manolescu şi… prezumţia de nevinovăţie pentru domnul Liviu Ioan Stoiciu“

Domnul Liviu Ioan Stoiciu, scriitor român, de vază naţională şi internaţională, membru al USR – este chemat, prin citaţie judecătorească, în toată regula (emisă pe 6 august 2008, chemarea se face pentru 29 septembrie 2008…), în JUSTIŢIE (la Judecătoria Sectorului 4- Bucureşti), de dl Nicolae Manolescu, preşedintele USR – sub acuzaţia că ar „calomnia, prin presă, atât USR, cât şi „persoanele din conducerea acesteia” .

Prin adresa/memoriu, formulată către Judecătoria Sectorului 4, se solicită, cu aerul că acuzatorul nu se poate să nu aibă dreptate absolută:

1-„plata de daune cominatorii a câte 1000 de lei-RONI/zi, pentru toată perioada de la rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii ce se va pronunţa şi până la întreruperea efectivă e calomnierii„;

2-pârâtul/Stoiciu să fie „obligat la plata de daune morale în sumă de 1 leu”;

3-pârâtul/Stoiciu „să fie obligat la plata cheltuielilor de judecată„.

În memoriul cu pricina, se subliniază, cu privire la nişte articole ale dlui Stoiciu, din presă (în special, la Centrul Cultural Piteşti – dar şi în revistele electronice ARP şi Tiuk): „Este uşor de observat că pârâtul, prin articolele sale, se lansează, din ce în ce mai mult, într-o defăimare aberantă la adresa USR şi a conducerii sale, inventând scenarii pe care le considerăm total neadevărate, dar care sunt de natură să ne ştirbească grav imaginea publică, fiind lesne de observat şi falptul că acesta (n.n.: dl Stoiciu) urmăreşte şi creierea (sic! – s.n. ) de disensiuni în sânul uniunii.” >>>>

~GEO-POLITICA – Andrei Vartic: „Modelul Hong Kong“

Mai întâi ucizi sau alungi pe toţi georgienii din Abhazia şi aşa-zisa Osetie de Sud, iar apoi spui: abhazii şi osetinii niciodată nu vor vrea să trăiască împreună cu georgienii. Acest tip de politică naşte imediat întrebarea: Ne temem de tancurile, avioanele şi speţnazul ruseşti? Ne temem. Cum să nu ne temem? Că doar n-om fi nebuni să uităm Gulagul, 50-60-70 de milioane de oameni ucişi acolo de la 1917 încoace. Că doar n-om uita cele 15 ocupaţii ale Principatelor Române (locurile unde au staţionat trupele ruse şi acum sunt net mai sărace decât cele în care au staţionat, de pildă, trupele austriece sau turceşti). Sau Hatîniul (1939), Fântâna Albă (1940), Ungaria (1956), Cuba (1962), Cehoslovacia (1968), Afganistanul (1978). Dar Vilniusul, Riga, Tbilisi, Bacu în 1989-1990? Dar aţâţarea „bunilor găgăuzi” contra „răilor români” din Basarabia în 1990? Ne temem, tare ne temem de bombardamentele, deznădejdea şi sărăcia pe care ni le-au tot adus ruşii. Dar nu ne închinăm în faţa acelor ruşi.

Datele de mai sus sunt doar o micuţă împrospătare a memoriei dlui Serafim Urecheanu, care s-a grăbit să condamne „genocidul osetinilor” în Georgia şi să salute rămânerea RM în CSI (vezi TIMPUL din 14 august). Fiindcă Domnia Sa nu a condamnat şi genocidul georgienilor, îi mai amintim că osetinii au primit pământuri în jurul oraşului Ţhinvali, de altfel un vechi târg evreiesc, pentru servicii militare contra georgienilor încă de la primele războaie ruso-georgiene din secolul XVIII (Georgia este primul stat din lume care a adoptat creştinismul în secolul IV). Că prin 1930 în Ţhinvali trăiau doar vreo patru familii de osetini. Că aceştia au fost aduşi acolo de Hruşciov după moartea lui Stalin şi plecarea în masă a evreilor din URSS (inclusiv prin schimbarea denumirii ţinutului în Osetia de Sud). >>>>

~ANTI-FESTIVISM SAU PSEUDO-CULTURA ? – Const. Miu: „Selecţia naturală în cultură“

Ne-am fi aşteptat ca numărul pe septembrie al revistei gălăţene, Dunărea de Jos, să arate ca unul festiv, mai cu seamă că pe prima copertă se menţionează: CENTENAR 100… În afară de reproducerea „articolului program”, semnat de C. Z. Buzdugan – Descentralizare! – (care apărea în numărul inaugural, din 7 septembrie 1908) şi de consideraţiile făcute de dl C. Frosin în legătură cu semnificaţia centenarului (din care am reţinut: „…centenarul nu semnifică, în cazul revistei noastre, vârsta acesteia, ci rădăcinile de la care se revendică nobila-i origine şi strălucitu-i blazon…” – p. 7), nu am găsit nimic!

Cu atâţia redactori şi colaboratori permanenţi (menţionaţi pe coperta a doua), care contribuie (credem) la realizarea formatului actual al revistei, directorul general şi redactorul şef puteau stabili o temă de cercetare, spre a releva tradiţia culturală a acestei publicaţii. Este alegerea „şefilor”, nu ne amestecăm în „bucătăria” altora, dar un asemenea eveniment apare în numărul 79 (serie nouă) reflectat neprofesionist! Mai mult chiar, revista rămâne fidelă structurării materialelor publicate şi subsumate (nu totdeauna) unei tematici generale, anunţate anterior.

Dacă tot se continuă publicarea până şi în acest număr considerat festiv (la rubrica ok…) a „indicaţiilor preţioase” ale unui oarecare Petre Flueraş despre Poezia modernă sau sentimentul ca argument (ajunse la partea a V-a), fără a avea vreo legătură cu aşa-zisa tematică, s-ar fi cuvenit măcar a fi publicată pe câte o pagină a unei selecţii de creaţii literare (poezie şi proză scurtă) din perioada de pionierat a revistei, ca şi din cea actuală, mai ales că „esteticianul” care semnează la pagina 11 se chinuie de cinci numere de revistă să traseze direcţia în poezia actuală. >>>>

~CE SE MAI SCRIE DESPRE „PATIBULAR”- Cezar Adonis Mihalache: „Poneiul cu faţă de patibular“

De când şi-a iţit faţa tragi-comică pe eşafodul societăţii civile, nu a făcut altceva decât să ne înjosească. Pentru că, acesta era preţul scoaterii lui din anomimat şi urcarea pe un piedestal la care ar fi trebuit să se închine întreaga intelectualitate postdecembristă. Murdărirea fiinţei româneşti, ponegrigrea eroilor neamului şi strivirea sub rândurile scrise -cu peniţa strâmbă a eseului pseudognostic – a valorilor noastre culturale.

După mintea nefericitului cu mină de zvastică mustăcioasă, românii sunt buni de spânzurat. Şi nu pot alcătui un popor pentru că „valoreaza cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu„. Or, aşezarea acestui personaj în fruntea Institutului Cultural Român (ICR), organism bugetar menit să promoveze valorile culturale tradiţionale şi moderne ale ţării în străinătate, dar devenit sub H.-R. Patapievici o Instituţie a Ruşinii Culturale, a consemat momentul triumfului filosofului detractor în fruntea cetei de săpători la stâlpii naţiunii. Din clipa numirii acestuia de către Traian Băsescu în fruntea ICR, prin îndepărtarea unui promotor adevărat, scriitorul Augustin Buzura (şeful statului explicându-şi hăhăit gestul prin faptul că „fiecare vine la putere cu oamenii lui„), uneltele şi uneltitorii au început să lovească din greu. La început, au încercat să pună sub semnul îndoielii însăşi fiinţa culturală românească, dar, cum argumentele aduse riscau să-i sufoce în ridicol, au schimbat „tactica”, manipulând realitatea prin intermediul exprimării verbale şi grafice cu aer suburban pentru a minimiza şi, în final, ridiculiza exprimările literare şi estetice tradiţionale. >>>>

~INSEMNARI PE MAPAMOND -Elena Buică: „Iarăşi Niagara…“

A cata oara vizitata? Am pierdut numarul. Cum s-ar putea altfel?! De cate ori vine cineva din Romania sau din alte colturi ale lumii, cum sa plece fara sa vada aceasta creatie a naturii atat de spectaculoasa, careia i s-a dus vestea in lungul si-n latul zarilor? Si pentru noi care o vedem de cateva ori pe an, Niagara ne ofera de fiecare data aspecte deosebite. De data asta am vazut o Niagara mai mult pe ploaie, caci vara asta ne-a scaldat intr-o abundenta de ploi. Nu era pentru prima data, dar ploaia din aceasta zi a fost foarte variata, facand ca Niagara sa ne ofere imagini deosebite, intr-un fel arata Niagara cand ploaia era marunta, fina, cu picaturi parca pulverizate, incat nu stiai daca nu este numai pulberea din caderea valvorita a apei. Altfel o vedeai cand venea o ploaie rapida, cu picaturi mari, care faceau bulbuci pe trotuar, sarind pe picioarele noastre pana la genunchi, umplandu-ne de apa de sus pans jos doar in cateva secunde, fara sa-ti mai dea timp sa te aperi de agresivitatea ei, iar cascada avea parca o perdea de dantela stravezie si miscatoare prin care abia daca mai zareai ceva. Altfel arata cascada cand ploaia era linistita, domoala, parca asternuta cu temeinica staruinta, altfel cand ploaia era calda, cu soare sau cu suliti de lumina, altfel cand norii se buluciau unii in altii cu tunete si fulgere amenintatoare, altfel cand venea o ploaie din senin… S-au desfasurat tablouri intr-o succesiune de cateva zeci de imagini diferite. Desigur, nu au lipsit nici cateva curcubee, dar si cer senin, cu soare ce ne-a suras printre nori, ori amintindu-ne ca ne poate chiar si parjoli. >>>>

~ROMANIA PARADOXALA – Victor Martin: „Capitalism cu beizadelele burghezilor proletari”

Cu mai mult timp în urmă, un cotidian central s-a apucat să ne propună o serie editorială care aduna, cu argumente, fapte şi opinii, 200 de tineri sub 35 de ani, susţinând că aceştia sunt cei pe care putem miza în următorii ani, ca pe caii de bătaie ai luptei pentru promovarea capitalismului real. Demagogic, eram asiguraţi că îi vom cunoaşte şi ne vom întâlni cu ei în paginile publicaţiei, deoarece e important să-i ştim, căci ei vor schimba viaţa; ei, cei formaţi în libertate, fiind suflul nou care a început să anime societatea românească, cel al dorinţei de victorie. Ni se spunea, de parcă n-am fi simţi-o pe pielea noastră că, deocamdată, cunoasteam o alta generatie, a dinozaurilor, care are conştiinţa de clasa, care traversează frontierele doctrinelor politice, care, prin compromis, neputinţă ori ticăloşie, asigură înapoierea Romaniei. Exact în spiritual lecţiilor politice de altădată, cotidianul ne spunea că: „generaţia dinozaurilor pare să se afle încă la putere. În realitate, ea e pe cale de dispariţie. >>>>

ADEVARURI ASCUNSE- Ovidiu Creangă: „O prioritate românească ; o invenţie importantă“

Eram cercetator ştiinţific la INCECHIM (Institutul de Cercetari Chimice) din Bucureşti unde lucram din 1948, cînd împreună cu alţi cîţiva ingineri am pus bazele cercetării ştiinţifice în România. Țin minte ca era anul 1961, eu lucram la îmbunătăţirea bateriilor galvanice Leclanche pe care le fabrica „Electro Banat” din Timişoara şi care aveau o „durată de viaţă” foarte scurta din cauza calităţii proaste a Piroluzitei, (Bioxit de Mangan) de la Iacobeni-Bucovina. Într-o buna zi mă trezesc că mă vizitează în laboratorul unde lucram, doi colonei de armată, nu securişti. Colonelul inginer Ștefănescu şi colonelul inginer Lică Stancu. Pe Lică Stancu îl cunoşteam că îi controlasem lucrarea de diplomă şi îi dadusem nota mare, era o lucrare bună Eu eram utilizat de Politehnica în funcţia de specialit, ca să controlez lucrările de dilomă ale absolvenţilor şi să le dau un calificativ. Am controlat şi lucarea lui Pacepa, care este tot inginer chimist, şi a avut o lucrae bună.

Coloneii lucrau în laboratorul de cercetări al Academiei Tehnice Militare din Dealul Spirei, comandantul unităţii era Generalul inginer Burlacu. Coloneii mi-au spus că scopul vizitei lor este să mă roage să accept să lucrez o perioadă în cadrul Academiei Militare ca şef al unui colectiv de cercetători militari ca să descoperim o sursă de curent primară deoarece elemntul Leclanche nu corespunde scopului, în primul rînd ca nu se poate reîncîrca, apoi curba tensiunii este inconstantă. De la tensiunea iniţială de 1,5 Voltţi scadea treptat pînă la zero. România care era membră în „Tratatul Miltar de la Varşovia” coordonat de Uniunea Sovietică, a primit ca sarcină să descopere o sursă de curent care să aibă o tensiune constantă pînă la epuizarea depolarizantului şi să poată fi folosită de mai multe ori, adică să fie un acumulator nu o pilă, cum era Leclanche. >>>>

~SCANDALUL VACCINURILOR – O alta perspectiva !

Bertrand Russell , in “Impactul Ştiinţei În Societate „ scria : ” Dieta, injecţiile şi interdicţiile se vor combina, de la vârstă foarte timpurie să producă acel tip de caracter şi tip de credinţe pe care autorităţile îl consideră dezirabil şi orice critică serioasă a puterii va deveni imposibilă psihologic.
În mod gradat, prin reproducere selectivă, diferenţele congenitale dintre conducători şi conduşi vor creşte până când vor deveni specii aproape diferite. O revoltă a plebei ar deveni la fel de negândită ca şi o insurecţie organizată a oilor împotriva practicii de a mânca carne de oaie. ”
Cred ca deja cam pe aici s-a ajuns . Totusi , voi forta un pic , poate ca niste semne de intrebare vor apare .
Radacinile companiei Merk (producatorul vaccinului GARDASIL – SILGRAD ) pornesc din 1668 , cand Friedrich Jacob Merck pune bazele “Engel-Apotheke” (Angel Pharmacy) in Germania . Farmacie ingereasca ? Da , dar a ingerilor cazuti … De-alungul timpului aceasta se transforma intr-un gigant si devine un pionier al producerii si comercializarii morfinei incepand din 1827 iar mai apoi a cocainei din 1884 . Sigmund Freud , autor al lucrarii “ Über Coca “ (1884) a fost un colaborator entuiasmat al celor de la Merk in acest sens . Tot ei au patentat si MDMA ( popular , ecstasy ) .

In 1891 isi deschid o sucursala in Statele Unite , Merck KGaA , care a fost insa confiscata in 1917 in timpul celui de al doilea razboi mondial . Figureaza acum a fi companie independenta , a saptea ca marime pe glob in domeniul farmaceutic . Este membra a COUNCIL ON FOREIGN RELATIONS ( CFR ) si asta spune de la sine foarte multe .

Pentru a intelege , sa amintim ca acest CFR a fost creat in 1921 , primul ei director fiind Paul Warburg . Cei care au stapanit consiliul inca de la inceput sunt Rockefeller family , la infiintarea lui prin John D. Rockefeller, Jr. care l-a si finantat enorm . Finantarile au continuat prin Rockefeller Brothers Fund . In 1949 David Rockefeller devine cel mai tanar director al Council on Foreign Relations , pe care de atunci il stapaneste . De atunci si pana acum a initiat si pregatit figuri importante ale politicii internationale americane , TOTI obligatoriu membri ai consiliului . Printre ultimii : Condoleezza Rice si vice presedintele Dick Cheney .