~CE SE MAI SCRIE DESPRE „PATIBULAR”- Cezar Adonis Mihalache: „Poneiul cu faţă de patibular“

De când şi-a iţit faţa tragi-comică pe eşafodul societăţii civile, nu a făcut altceva decât să ne înjosească. Pentru că, acesta era preţul scoaterii lui din anomimat şi urcarea pe un piedestal la care ar fi trebuit să se închine întreaga intelectualitate postdecembristă. Murdărirea fiinţei româneşti, ponegrigrea eroilor neamului şi strivirea sub rândurile scrise -cu peniţa strâmbă a eseului pseudognostic – a valorilor noastre culturale.

După mintea nefericitului cu mină de zvastică mustăcioasă, românii sunt buni de spânzurat. Şi nu pot alcătui un popor pentru că „valoreaza cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roşu„. Or, aşezarea acestui personaj în fruntea Institutului Cultural Român (ICR), organism bugetar menit să promoveze valorile culturale tradiţionale şi moderne ale ţării în străinătate, dar devenit sub H.-R. Patapievici o Instituţie a Ruşinii Culturale, a consemat momentul triumfului filosofului detractor în fruntea cetei de săpători la stâlpii naţiunii. Din clipa numirii acestuia de către Traian Băsescu în fruntea ICR, prin îndepărtarea unui promotor adevărat, scriitorul Augustin Buzura (şeful statului explicându-şi hăhăit gestul prin faptul că „fiecare vine la putere cu oamenii lui„), uneltele şi uneltitorii au început să lovească din greu. La început, au încercat să pună sub semnul îndoielii însăşi fiinţa culturală românească, dar, cum argumentele aduse riscau să-i sufoce în ridicol, au schimbat „tactica”, manipulând realitatea prin intermediul exprimării verbale şi grafice cu aer suburban pentru a minimiza şi, în final, ridiculiza exprimările literare şi estetice tradiţionale. >>>>

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI