24 Octombrie 1999. În seara zilei de 17 Decembrie 1989 m-am suit în gara Dunav, din Belgrad, în acceleratul Belgrad-Timişoara-Bucureşti sosind de la Basilea (Elveţia). Descrierea întîmplărilor am făcut-o în articolul <Declaraţie>. Pe această rută mai fusesem încă de două ori în Romania. Deosebit de ciudată a fost situaţia din gara Vîrset (Iugoslavia), unde nu s-a suit nici un pasager, cu toate că sala de aşteptare era plină. Uşile, în spatele cărora stăteau o mulţime de persoane erau încuiate ! De ce ? Ajuns la Moraviţa , am fost daţi jos din vagoane (numai cetăţenii străini !)cu geamantane cu tot şi duşi într-o sală mare. De la cei doi soldaţi de securitate de la intrare am aflat că, peste cîteva ore, vom fi trimeşi înapoi la Belgard, exact ca şi călătorii din seara precedentă. De la unul din soldaţii (cel cu cîine lup) de la intrare (Prenume :Wolfgang , din Bucureşti) am aflat că la Timişoara s-a declanşat o intervenţie străină. Nu-mi venea să cred. Nici nu eram pregătit mental pentru o asemenea ipoteză. Nici unul din pasageri nu a fost controlat sau legitimat. Ceea ce absolut clar am remarcat, a fost existenţa a două grupuri foarte omogene (evident în „civil“): o grupă de poloneze şi un grup de arabi, toţi de acceaşi vîrstă. Cu experienţa europeană, care o am, pot afirma, cu mare probabilitate, că era vorba de un grup de mercenari arabi din Anglia. Probabil aceiaşi care în Timişoara au tras în grupul de copii. Mercenari polonezi, au luptat şi în Croaţia, în numele catolicismului, împotriva sîrbilor ortodocşi. Deasemenea mercenari germani au luptat în Croaţia împotriva sîrbilor. Speculaţiile lansate de diversioniştii vestici, că Securitatea şi Armata au tras, au avut efect moral la timişoreni . Nimeni nu a avut capacitatea de pricepere, că Securitatea sau Armata nu ar fi întreprins o asemenea acţiune. Din multe motive. Spun aceasta ca anticomunist. >>>
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns