„Draga Marius Tuca,
În numele amicitiei ce ne leaga,te rog sa inserezi în Jurnalul National aceste rînduri adresate multor ziaristi sau reporteri din mass-media centrala, tineri sau mai putin tineri, dar toti de o seama cu barbaria. O fac atît în numele meu, cît si al unor prieteni ca Radu Beligan, Sergiu Nicolaescu si Stefan Iordache, hartuiti, ca si mine, cu nerusinare tenace, de niste condeie butucanoase.
Va e foame de moarte de ne cautati prin toate spitalele? Asteptati-o cu încredere în pragul casei voastre, va veni, n-a lipsit la nici o întîlnire. Cei care nu ma credeti, puneti mîna pe o lama si ascutiti-o pe venele de la o mîna. Straniu e faptul ca majoritatea dintre voi vor muri fara sa se fi nascut. Un scriitor german, Hans Fallada, a scris un roman intitulat „Fiecare moare singur”. Macar pentru simpatia pe care o purtati scriitorilor straini – cei români de mult nu mai intra în discutie –, încordati-va sa gasiti o explicatie pentru lipsa umbrei voastre pe copertele istoriei contemporane si lasati-ne pe noi în pace. Cred însa ca exemplul Fallada, pe care l-am ales, nu e fericit, întrucît, daca va mai spun ca tot el a scris si romanul „Banii nu fac doi bani”, aleluia!, voi, care stiti ca banii fac totul.
Da, sînt bolnav – cancer de prostata cu diseminari –, ma tratez la Spitalul Elias (ma opresc , sa fac o plecaciune în fata medicilor, asistentelor, infirmierelor si tuturor slujitorilor acestui spital pentru imensa lor dragoste de oameni) si nu doresc altceva decît sa ma lasati în pace cu nenorocul, suferinta, spaimele si sperantele mele. >>>>
4 comentarii
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Domnule Fanus Neagu,
Ma intristeaza faptul ca sunteti bolnav.
Va dores sa va faceti bine si sa continuati sa scrieti.
Sa stiti ca „multimea” pretuieste tot ce e valoros in tara asta.
Galagiosii , fara nici o valoare, tipa deoarece altceva nu stiu sa faca.
Poate pentru ca statutul de „minoritate” ii sperie ei striga cat ii tine gura: in presa scrisa, pe la televizor. Ca sa se creada ca ei sunt „majoritatea”.
Eu nu-i pretuiesc pe ei , ci pe oameni ca dumneavoastra, care au facut lucxruri de valoare in tara aceasta.
Admiratie si recunostinta -sunt cuvintele ce-mi vin in minte in aceasta clipa- pentru cei care au cladit si cladesc adevarata cultura romaneasca.
Demolatorii vor intra la cosul de gunoi al istoriei. Sunt convinsa ca asa va fi.
Stimate Domnule Fanus Neagu,
Pentru generatia mea ati fost unul dintre putinii scriitori care in anii 60 a avut curajul sa faca rezistenta impotriva dictaturii lui Ceausescu!!! „Ingerul a strigat” a fost pentru multi dintre noi, chiar dupa ce a fost criticata de Ceausescu, o dovada ca in Romania mai exista curaj!
Cu Cancerul de prostata puteti ajunge la 100 de ani pe care eu personal sper sa-i impliniti (sunt urolog)!
Sunt de partea d-voasträ, cum am fost si in 1968-1969 !
E indeajuns de trist ca pierdem tot mai multi oameni din generatia domniei voastre; de ce ar fi nevoie sa-i si jignim? Din pacate sunt profitorii unei decizii nefaste ca tot prostul intrat la scoala, sa si termine. Si cu diploma, daca se poate… Eu v-as sublinia si un aspect mai haios: sunteti unul dintre putini fericiti care au experimentat bucuria invierii, in viata fiind! Pe cand ei nici macar nu traiesc. Viata in afara duhului Iubirii, nu prea exista. Stiti bine ca sunteti cat un urs in literatura noastra, asa ca n-au decat sa latre potaile.
Cu toata dragostea ma rog sa va vad insanatosit mult stinate domnule Fanus Neagu!
Ne-a parasit Nicapetre, a plecat Cezar Ivanescu, va rog sa ramaneti la datorie.
Si eu am trecut pe langa moarte si am invins-o!
Sunt braileanca si orice ecou venit de la „ai mei” ma atinge, desi nu mai sunt in tara de 25 ani.
Va doresc mult, mult bine si lasati miracolele sa va puna pe picioare. Un cancer de prostata se
tateaza si putei sa continuati viata cu mici neajunsuri si frustari.
Monica Corleanca