~INSTANTANEE – Cezarina Adamescu: „ Ochiul milei. Pe bulevard, au ieşit bătrânii să muncească“

Pe zi ce trece constat cu uimire că oraşul nostru, frumosul nostru oraş dunărean de la Mila 80, e din ce în ce mai schimbat. Ciudat şi straniu. Un vag iz de „străinătate” eminescian în sensul de înstrăinare, alienare, îndepărtare de ceva cunoscut şi drag, senzaţia că deşi eşti aici, nu eşti niciunde, eşti pretutindeni-nicăieri, ţi se insinuează în minte. Vi s-a întâmplat vreodată să vă rătăciţi în propriul oraş, pe străzile răs-bătătorite? Mie da. Nu mai recunosc străzile care seamănă izbitor una cu alta, cu mii şi mii de magazine cu ferestre la fel, cu firme care mai de care mai strălucitoare… Deşi născută în chiar „inima târgului”, la o aruncătură de băţ de fluviul bătrân (atât de bătrân şi înţelept încât nimic nu-l mai miră!) îl recunosc anevoie. Şi parcă mă încearcă un sentiment de atavică teamă, la fel cum uneori, în vis, se face că orbecăi pe străzi total necunoscute, neapărat întortocheate, în întuneric sau în plină lumină şi eu nu întrevăd nici o ieşire apropiată. Sau parcă,prinsă într-o capcană ca o insectă într-un ac pentru un virtual amator de insectare!

De ce acest sentiment de „străinătate” în chiar mijlocul acestui familiar „acasă”?

Pentru că nu mai înţeleg nimic, nimic, de parcă aş fi lipsit mulţi ani de pe aceste străzi, cartiere, bulevarde. Ce de clădiri, hardughii uriaşe!Când or fi răsărit atâtea? E adevărat, foarte arătoase, impunătoare, stau gata să te strivească. Sub semeaţa lor aroganţă, cui să-i mai pese de oamenii care se fac din ce în ce mai mici, se împuţinează, se nimicnicesc. >>>>

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI