~VIATA CA LITERATURA – Mircea Micu : Increderea in ” sexul frumos „

Amicul meu B. a rămas celibatar convins din pricina unei întâmplări pe care n-a putut-o elucida niciodată şi care l-a făcut, vorba lui, să-şi piardă încrederea în sexul frumos. După o curte asiduă a decis să se căsătorească cu o jună frumoasă, potolită şi de caracter. Nu-i putea reproşa nimic, se înţelegeau de minune, o iubea şi era iubit, îşi cumpăraseră până şi mobilă înainte de a oficializa căsnicia la ofiţerul stării civile, ce mai, era convins că va întemeia un cămin temeinic şi de durată.
A sosit şi ziua nunţii şi, conform înţelegerii cu naşii, a pornit spre Casa Căsătoriilor însoţit de prieteni, mireasa urmând să fie adusă de la domiciliu de cei care-i năşeau. A trecut ora stabilită pentru ceremonie, apoi şi sfertul academic, apoi o jumătate de oră, o oră, şi în sfârşit, după ce a sunat zadarnic la locuinţa miresei, unde nu răspundea nimeni, au apărut şi cei doi naşi cu figuri dacă nu speriate, oricum extrem de nedumerite. Mireasa nu era cu ei. Au găsit-o îmbrăcată, pregătită şi înainte de a porni spre locul ceremoniei, fericita în alb s-a scuzat pentru câteva clipe şi… dusă a fost.
– Bine, îl întreb eu pe amicul meu, şi ce s-a întâmplat după aceea?
– Am întâlnit-o, normal, i-am cerut explicaţii…
– Şi?
– N-am izbutit să aflu niciodată de ce n-a mai vrut să se căsătorească cu mine. Pur şi simplu a refuzat orice discuţie pe această temă.
– Şi ea s-a căsătorit?
– Încă nu. Îi face curte un prieten de-al meu de vreo trei ani şi ca să-ţi mărturisesc sincer, abia aştept ziua când vor merge la sfat…

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI