Sunt un specialist al culturii populare. Sunt copil de tăran. Odată cu trecerea anilor, după multă muncă am ajuns să pot privi cultura atât din interior cât şi din exterior. Toata perioada carierei ele a dedicat-o realizării Atlasului Etnografic Român. Cred că aceasta a fost una dintre marile şanse pe care mi le-a dat Dumnezeu . Imediat după ce am absolvit Universitatea, m-am apucat de lucru şi am reuşit să cunosc în acest răstimp trei generaţii cu care am trudit atât aici, în aceste birouri, dar foarte mult pe teren, căutând rădăcini ale folclorului şi tradiţiilor poporului nostru. Pentru realizarea Atlasului Etnografic Român am trudit extraordinar de mult; imaginaţi-vă că am străbătut şi cercetat aproximativ 600 de sate ale României şi am aplicat chestionarele noastre (1200 întrebări) la peste 12.000 de subiecţi. Toate acestea le-am făcut în decursul a 30 de ani. E mult, e puţin rămâne să aprecieze cei care vor veni după noi şi vor analiza ceea ce am realizat.
După sute de zile de muncă, am constatat că ceea ce am găsit pe teren nu corespunde în totalitate cu ceea ce învăţasem noi, cu teoria. Trebuie să subliniez faptul că rădăcinile noastre ca popor nu trebuie căutate la grecii din Atena, la Roma sau în Egipt ci aici, în vatra noastră strămoşească, la dacii noştri.
Tinerilor de astăzi şi urmaşilor noştri le pot spune că acum trăim o perioadă de metisaj cultural iar pentru a continua tradiţiile şi cultura acestui străvechi popor trebuie să plece întotdeauna de la fapte reale pentru a reuşi să înţeleagă eficient realitatea aşa cum am reuşit să o înţeleg eu în timpul celor 30 de ani de muncă (1970-2000) pentru realizarea Atlasului etnografic Român. Cei ce vin după noi trebuie să realizeze o arhivă consistentă a tradiţiilor poporului român, deoarece eu cred că în viitor România va fi un punct de trimitere frecventă la spaţiul istoric strămoşesc dacic, care va reconstitui vechea civilizaţie europeană. >>>>
Un comentariu
Comments RSS TrackBack Identifier URI
Domnul profesor Ghinoiu, nu încape nicio îndoială, este poate cel mai mare etnograf în acest moment, continuator al unor înaintaşi iluştrii. Ca fost coleg de facultate, l-am cunoscut de timpuriu şi i-am urmărit cu interes strădaniile şi ascensiunea profesională, cu atât mai mult cu cât am avut, într-o oarecare măsură, preocupări paralele şi în mod sigur implicări similare în domeniul pe care îl slujeam. De aceea, drag coleg, te înţeleg şi îţi împărtăşesc neliniştea. Nu pot decât să mă întreb asistând neputincios la spectacolul nebun al vieţii care ne înconjoară şi ne încorsetează tot mai strâns, dacă efortul nostru va mai fi continuat şi dacă totul nu a fost în zadar.
Mă închin în faţa a tot ce ai realizat, pentru că ştiu că o parte importantă din existenţa noastră a fost dedicată, cum spunea un mare oltean, „goangei care ne-a mânat spre sacrificiile specifice unor astfel de domenii”
Să te ocrotească Dumnezeu, pentru că meriţi din plin !
Prof. Marin Cârciumaru