Am citit zilele trecute în ziarul ,,Gândul”, că între Patriarhia Română şi Ministerul Sănătăţii s-a încheiat un protocol, în baza căruia directorii de spitale vor fi înlocuiţi cu preoţi. Dacă ştirea este adevărată, mi se pare cel puţin bizară. Desigur, că raţiunea pentru care ministrul sănătăţii a apelat la Patriarhie să-i furnizeze cadre ,,proaspete”, „nepătate” şi ,,necorupte” ar avea oarecare justificare, dar numai până la un punct. Un spital nu trebuie confundat cu o parohie. Acolo problemele economice şi administrative sunt mult mai multe şi mai complexe. Să adăugăm pe cele de specialitate şi vom înţelege mai bine afirmaţia ce am făcut-o mai sus. Măsura aş putea-o asemăna cu introducerea în traficul unui oraş a unui om de bună credinţă, cu frică de Dumnezeu şi dragoste de oameni, cinstit şi drept, dar care n-are permis de conducere, nu cunoaşte legea circulaţiei şi habar n-are de mecanismele de comandă ale unei maşini. Pe un asemenea om îl urci la volan şi – i dai drumul în oraş. Numai Dumnezeu îl poate salva să nu facă accident şi să scape cu viaţă! Cam aşa s-ar petrece lucrurile cu un preot pus director de spital. Ar deveni repede un paravan de incompetenţă, în spatele căruia eminenţele cenuşii şi-ar face jocurile şi interesele. Peste câteva luni de ,,domnie” ar apare scandaluri – monstru, în care ar fi terfelit, în primul rând, preotul, fiindcă sub ,,păstorirea” lui s-au petrecut toate matrapazlâcurile din instituţia respectivă. Oricum, dacă un asemenea protocol s-a încheiat şi dacă el se va pune în aplicare, nu va putea rezista decât cel mult două-trei luni, până la venirea viitorului ministru al sănătăţii. Soluţia găsită de actualul ministru este o încercare disperată de a rezolva nişte probleme, dar nu cred că este cea salvatoare. >>>>
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns