Dumnezeu să-l odihnească în Împărăţia Sa!
Se împlinesc astăzi, 30 august 2009, 9 luni de la acea haină dimineaţă de Sf.Andrei, când a plecat dintre noi, spre lumea veşnică, Artur Silvestri.
9 luni de dor de ARTUR, de dor ostoit doar de speranţa în veşnicia ce ne va uni pe toţi în Împărăţia Tatălui Ceresc şi de prezenţa lui Artur Silvestri între noi, în viaţa şi în sufletele noastre, prin tot ceea ne-a spus, ceea ce a scris şi a făcut pentru noi, cei care l-am cunoscut direct sau numai prin operele şi faptele lui şi pentru cei ce îl vor cunoaşte încă.
SĂ NE RUGĂM LUI DUMNEZEU SĂ-L ODIHNEASCĂ ÎN PACE ŞI SĂ-L POMENIM PE ARTUR SILVESTRI AŞA CUM ŞI-A DORIT: CITINDU-I CĂRŢILE ŞI AMINTINDU-NE FAPTELE LUI.
Familia
Artur Silvestri – Ceea ce defineşte viaţa mea: scrisul şi moartea
”Dacă ar trebui să rezum ceea ce defineşte, în mod torturant, viaţa mea, aceasta s-ar reduce la două realităţi ireductibile: scrisul şi moartea. Ele stau împreună dar exprimă participarea la o Luptă Universală, precum în religia creştinilor cathari. Şi eu am trăit această stare şi o trăiesc, căci, fiind tânăr, odinioară, credeam că scriu ca să nu mor, iar astăzi, către bătrâneţe, privind adesea către Marele Morar ce macină timpul nedesluşit, îmi dau seama că scriu ca de frica morţii.
Dar, pentru mine, scrisul a însemnat şi altceva, ce pot descrie cu greu şi abia pot aşterne în cuvinte, încercând să denumesc. I-aş putea spune Lecţia Singurătăţii.
Când, cu ani în urmă, mulţi, poate prea mulţi, am început să scriu, gândul cel mai puternic a fost să fac, la rândul meu şi pentru alţii, oricine vor fi, Binele ce îl primisem şi eu, de la alţii, de dinainte, citindu-le ceea ce gândiseră să-mi lase şi mie. Îi citeam şi le pomeneam, cu recunoştinţă, fapta şi gândul bun.
Şi mă gândeam că, odată şi-odată, voi scrie cărţi şi acestea se vor citi, pomenindu-mă şi pe mine, vreodată, cineva şi că, păstrându-se la o parte de timpul ruinător, poate nu voi muri de tot.“
(Artur Silvestri, Cuvânt de taină tristă, în Memoria ca un concert baroc, vol. III, ed Carpahia Press 2005, pag 56)