ANALIZE ŞI FAPTE nr. 106

“Dor de buticari “- de Ion Marin
Va amintiti razmerita buticarilor daramati de buldozerele onor primarului de pe atunci, parca unu? Traian Basescu? Lumea nu prea tinea cu buticarii fiindca ii asocia cu ?imbogatiti de revolutie? (sintagma calchiata dupa ?imbogatitii de razboi?) si, in plus, ni se promitea invazia hypermarketurilor din Occident. Ceea ce s-a intamplat, poate mai mult decat ne-am fi dorit. Fiindca marii retaileri au gasit la noi in toate marile orase sate fara caini.
Asa ca s-au instalat nu la periferie, ci in buricul targului, nepasandu-le nici de ambuteiajele non-stop pe care le-au generat, nici de distrugerea concurentei, micile magazine de cartier fiind inlocuite unul cate unul de ceea ce se gaseste acum in locul lor: banci, farmacii si jocuri de noroc. Pentru o paine sau o sticla de lapte trebuie sa intri in hypermarket, care, ce-i drept, se afla in inima cartierului. Dar daca tot intri treci si impingi carutul, iar daca tot il platesti (exista, normal si taxa de carucior) il umpli. Apoi stai ore in sir si astepti sa faci casa. Acum insa nu aceste inconveniente au intrat in dezbaterea publicului, ci sirul nesfarsit de taxe pe care le percepe patronul hypermarketului de la furnizori, dubland sau tripland pretul marfii. Pai, atunci unde este avantajul fata de tejgheluta buticarului, ca doar unul din argumente acesta era: la supermarket totul ar fi mai ieftin. Uite ca nu-i deloc asa. La hypermarket economisesti nu doar bani, ci si timp. Iarasi o mare gogorita. >>>>>>

__________________

~Ideea Moldovei unite, lansată de Dorian Furtună la UNIMEDIA

Analiza lui Dorian Furtună, postată de UNIMEDIA la sfârşitul săptămânii trecute a atras numeroase comentarii şi reacţii din partea vizitatorilor. În timp ce unii au susţinut iniţiativa etologului, afirmând că abordarea este cel puţin una interesantă, alţii au respins-o categoric. Menţionăm că portalul UNIMEDIA nu subscrie ideilor lui Dorian Furtuna si nici nu este adeptul consolidarii statului moldovenesc prin inaintarea pretentiilor teritoriale fata de tarile vecine: Ucraina si Romania./…/
Menţionăm că în analiza sa Dorian Furtuna promoveaza ideea „Moldovei Mari” si justifica existenta unor pretentii teritoriale fata de tarile vecine: Ucraina si Romania. Potrivit autorului, pentru Republica Moldova exista o singura cale sa ramana in istorie si sa faca istorie. „Aceasta este calea revenirii in timp in parametrii sai teritoriali originari, prin restabilirea comunitatii etnice. Pamant si Sange – acestea sunt fundamentele reale si naturale, care asigura nasterea si trainicia unui stat. Restul sunt fictiune, simboluri si instrumentari politice.” Potrivit tanarului cercetator de etologie politica, dezideratul unitatii etnice si teritoriale, inteligent cultivat si proiectat, este capabil sa catalizeze procesele din interiorul Republicii Moldova. „Numai astfel poate fi realizata coeziunea poporului, in jurul unei idei care sa-l reprezinte si care sa-i redea demnitatea de sine. Poate suna cinic, iar pentru unii chiar tulburator, dar moldovenii, pentru a se realiza in deplinatatea talentelor si a nazuintelor sale trebuie sa-si restabileasca „spatiul vital “. Nu in intelesul profanat pe care il mai comporta acest termen, nu prin smulgerea unor teritorii care nu ne apartin, ci prin alipirea pamanturilor care ne-au apartinut.>>>>>intreg articolul aici >>>

__________________

~„Puii de ştabi“ – un pericol public pentru şosele

“Nebunia noptii” – un comentariu AMOS NEWS de Alexandru Rusi
În condiţile în care, în România fiinţează peste 30.000 de companii care fac transporturi auto, ocupăm un, deloc onorabil, loc 135 în lume în ceea ce priveşte programul construcţiei de autostrăzi. Aşa se şi explică de ce viaţa la volan a camionagiilor este, în Romania, un adevărat chin, un iad. Nu sunt drumuri de centură, nu sunt drumuri comode, nu sunt artere sigure, nu sunt zone sigure de parcare, pretutindeni foşgăie hoţii, proxeneţii, combinatorii şi prostituatele, astfel că odihna şoferului de cursă lungă, astfel cum este ea reglementată de lege, este de fapt o speranţă deşartă. Viteza se constituie drept cauză prioritară a accidentologiei rutiere şi ravagiile acesteia nu mai impresionează pe nimeni. Moartea prin accident a devenit o prezenţă tot atât de firească şi frecventă ca şi buletinul meteorologic. Nimeni nu se mai oboseşte să inveţe câte ceva din dramele ce se derulează 24 de ore din 24 sub ochii noştri. Cei mai loviţi de riscul accidentului animalic, prin mecanismul de producere şi urmări, sunt tinerii. Cu ceva timp în urmă, una din puţinele noastre glorii în ale curselor auto Titi Aur sublinia, cu modestia specifică marilor caractere sportive, despre nevoia de a fi prudent şi de a manifesta bun simţ în conducerea autovehiculului pe drumul public. Multiplul campion naţional a facut o prezentare interesantă şi plină de învăţăminte, mai ales pentru >>>>>>

__________________

~MONITOR CULTURAL – opinii , atitudini , noutati .Ceea ce nu cititi in presa culturala oficiala

~Ioan Miclau : Adevaratul popor ?Sunt oamenii care s-au deprins sa taca

Aurel David :Întâiul Congres Naţional de Istoria Presei din România

~”Jurnalul unui calator fara scapare ” – o rubrica de Elisabeta Iosif: Călător în martie

~Alexandru Petrescu (Spania) : Costel Busuioc a fost premiat ACASĂ

~Rezultatul Concursului DOR de Dor

~Romeo şi Julieta. Cea mai frumoasă poveste de dragoste a tuturor timpurilor. PREMIERĂ LA TEATRUL NOTTARA

~La Montreal, două carţi de poezie de Ionuţ Caragea

~Vlad Protopopescu: „Cine au fost Basarabii?“

~Dimitrie Grama: „Pleşu“ şi „Japonia“

~Constantin Bălăceanu-Stolnici: „Slove de diamant“

~Sabin Bodea: „Octavian Paler între pământeanul plecat şi prezentul din eternitate“

~Angela-Monica Jucan: „Pe picior de pace sau verba volant, scripta manent“

~Ion Măldărescu: „Succes cu gust de migdale amare“

~Adriana Vidroiu Stanca : O micuta româncă la sarbatorile din Valencia

~Gheorghe Şeitan: „A apărut Asociaţia Scriitorilor tulceni – Aegyssus“

~CONTRA-CULTURA – Al. Florin Ţene: „Lumea bună“

~Revista „Pagini Româneşti în Noua Zeelandă“nr. 33

~INCENDIAR : Fratele lui Marin Preda ataca la baioneta pe detractorii scriitorului; un interviu senzational

~Constantin Vlaicu: „Port, datină, obicei şi tradiţie în banatul montan“

~N.N. Tomoniu: „Fântâna lui Coşbuc“

~“Un roman-provocare, o istorie cu faţa la adevăr”: Violeta Ionescu se destăinuie

~SCANDAL NETERMINAT :”Fuck you, Europa “!-aceasta este filosofia ” Institutului lui Patapievici”?

~NU VOM MAI AVEA “MOS CRACIUN ” ?-Madi Lussier (Canada): „De la Isus la Falun Dafa“

~Gabriela Căluţiu-Sonnenberg (Spania): „Îndemn la amintire“

~SCANDALOS – Ion Marin Almăjan : “Rahatul” , motiv existential

~Aurelia Satcău (Australia): „Românul diasporic între ‘nativ’ şi ‘adaptativ’“

~ATITUDINI – Ioan Barbu: „Eminescu să-i judece pe netrebnici“

~Vlad Pohila: „Anatomia unui oraş – splendori şi anomalii la Cernăuţi“

__________________

~Dan Tănasă: Cine exagerează?

Comportamentul UDMR fata de romanii din Covasna si Harghita este lipsit de orice norme ale bunului simt si ale convietuirii pasnice. Ca sa nu avem nici un fel de discutie cum ca romanii de acolo ar exagera va invit si pe dumneavoastra sa vedeti cum este intitulata filiala Covasna a organizatiei care militeaza pentru epurarea etnica a romanilor din Covasna si Harghita si care isi zice sugestiv UDMR. Daca in actele oficiale judetul din inima tarii poarta denumirea de Covasna, pentru UDMR el este judetul Trei Scaune, dupa cum reiese si de pe pagina oficiala a organizatiei culturale. Trei Scaune este denumirea judetului din timpul Imperiului Habsburgic si a Imperiului Austro-Ungar, de pe vremea cand romanii aveau un singur drept, acela de a se naste slugi ale grofilor unguri. In dispretul Romaniei si a romanilor, UDMR foloseste terminologii care le mai trezesc inca cosmaruri romanilor din aceasta parte de tara.
Detalii aici >>>

__________________

~ULTRASCURTE- o rubrica de scriitorul Nicolae Rotaru: „Studenta“

Se postă în zonele aglomerate, acolo unde pietonii călcau regulile de circulaţie în cvasi-unanimitate, traversând pe la loc nepermis.
Îşi ochea victima şi pornea urmărirea. Fata (despre o fată era vorba) era fotografiată, şi apoi acostată într-un loc care să permită legitimarea. Se dădea ofiţer de la “urmăriri penale şi prevenirea bolilor sociale”. Asta era serviciul înfiinţat de el în cadrul “Poliţiei justiţiare”, o instituţie tot de el creată. Fata (tânără, de la ţară, speriată şi credulă) arăta cartea de identitate (avea grupa sanguină sau cine ştie ce altceva netrecut în actul respectiv sau pur şi simplu, n-avea… buletinul asupra sa) şi, în consecinţă, trebuia să-l urmeze pe ofiţer la sediu…
Pe drum (traversarea unui parc exact când începea să se-ntunece) începeau tratativele:
“Ştii cât s-a făcut amenda?… Ce-or să zică părinţii când vor constata că-n loc să vii acasă o să-nnoptezi în arest?… Ai vreo propunere, să mă fac că plouă, cu toate că o pot păţi, fiindcă, ai văzut, colegii ţi-au făcut poze?…”
În fine, ingeniozitatea violatorului trebuie apreciată, la fel cum trebuie blamată credulitatea fetelor ce i-au cedat.
Una dintre cele acostate de ingeniosul violator s-a nimerit să fie o studentă la Academia de Poliţie, aflată în vacanţă. Ghinionul lui şi norocul meu, pentru acest subiect.
NICOLAE ROTARU

__________________

~IMPOTRIVA “DJUVARISMULUI”DESUCHEAT – Vlad Protopopescu: „Cine au fost Basarabii?“

Salutăm aici contribuţia Dlui N. Tomonoiu „Neamul întemeietor al lui Băsărabă” la distrugerea tezelor djuvarist-cumaniste despre întemeierea statelor româneşti. Domnia sa a subliniat cu multă acurateţe ce se ascunde în spatele „tezei cumane”: introducerea prin fraudă a ideii că însăşi „întemeierea” se datoreşte de fapt oricui altcuiva decît românilor, de preferinţă „bunilor barbari” dintre care ci mai buni au fost desigur ungurii. Iar dacă nu se poate dovedi peremptoriu că ungurii au întemeiat statele româneşti, atunci măcar să avem nişte „buni barbari” deveniţi catolici şi care au fost cîndva vasalii ungurilor. Cumanii!
O lipsă a întregii istoriografii româneşti este cenzurarea, practic eliminarea din discursul istoriografic a operei lui Iosif Şchiopul. Prea puţină lume a auzit de numele acestui sîrguincios cercetător al istoriei Transilvaniei în secolul XIII, care prin anii 30-40 ai secolului trecut a publicat o serie de cărţi care spulberau toate teoriile acceptate privind istoria secolului al XIII-lea în spaţiul carpato-dunărean, mai ales a presupoziţiilor politice ale revizionismului maghiar post-Trianon. >>>>>

__________________

~NODUL GORDIAN – „Summit“: „beneficii“ şi „nebeneficii“ – un comentariu de Alexandru Leitner-Moruzzi

Beneficiile? Habar n-am! Probabil ca o sa afle unii conducatori de state ca Bucurestiul si nu Budapesta este Capitala Romaniei, dar nu sunt sigur … As mai putea sa adaug la beneficii si curatenia care se face in ultimul secol in Capitala daca n-ar fi “pe unde vede ochiul soacrei”! Ar mai fi un beneficiu pentru militari. Acum “cota” de carburant este la liber si pot si ei saracii sa mai acumuleze ore de zbor sau de zuruit tancurile pe bulevarde …
“Nebeneficii”? Olele! Sa incep cu cheltuielile? Nu pot, fiindca nu exista o cifra sigura comunicata. Stiu doar ca sunt “fara numar, fara numar …”! Si unde este “fara numar” apar si “scurgerile”! Apoi ar fi “starea de asediu” instituita in toata Tara si “starea de razboi” instituita in perimetru Otopeni- Capitala. Bucurestiul este “taiat” in doua si “traversarea” se poate face numai prin vreo 5 puncte si, evident, numai “per pedes”. Sa mai adaug ca s-a creat motiv de “joaca” pentru Servicii? SUA sunt mici copii pe langa Serviciile noastre. Prin zona summit-ului trebuie sa sti ca ai tot timpul un reticul de luneta tintit pe frunte sau in ceafa. Dracu’ te-a luat daca faci vreo miscare gresita, scoti vreun stilou din buzunar sau umbli in servieta. Pot sa mai adaug “blestemul” parcarilor. In “perimetrul de securitate”, au fost defintate inclusiv parcarile ADP si cu plata. Politia a invitat posesorii de autoturisme sa-si ia vehiculele in dormitor … Cine sta la garsoniera ramane fara masina …
P.S. Ca la noi, la nimenea! Sau poate prin Congo?

__________________

~VOCI DIN POPOR- Ce spun oamenii despre ” crima din Kiseleff”

Pentru ca presa tocmita sau incapabila nu a fost in stare sa scrie aproape nimic precis despre crima din Kiseleff , din frica sau din slugarnicie , “omul de rand ” (sau “prostimea”, cum i se mai zice de catre hotii oficiali incardasiti cu manuitorii de condei ) e obligat sa-i invete meserie pe neispravitii plangareti .Comparati ce ar fi trebuit sa faca si ce au facut :

Atata lucru puteti face: aflati si publicati numele politistilor care nu au stiut cum sa se comporte. Aflati si publicati numele femeii de la volanul Audi-ului. Publicati numarul de inmatriculare al masinii. Aflati si publicati numele victimei. Aflati si publicati numele persoanelor care s-au revoltat fata de atitudinea politistilor. Aflati si publicati numele celor din echipa de filmare.
Aflati daca intr-adevar a trecut coloana oficiala pe acolo si de ce nu a oprit nici o masina pentru a-i acorda victimei primul ajutor.
Urmariti si redactati evolutia ulterioara a evenimentelor: ancheta, proces, deznodamant.
Luati-o simplu, ca la scoala, de la zero, cu asa da, asa nu.
Altfel, articolul dumneavoastra este de forma si fara fond.

Ei au bani, au masini straine si explicatii pentru orice crima.

__________________

“VOR UMPLE PUSCARIILE ” !-Corneliu Florea : „Avertisment de trepăduş“

„Ce vor face oamenii aceştia dacă vor ajunge la putere? Nu mă mă îndoiesc că vor umple puşcăriile, cum singuri se laudă, dar mă tem că nu cu corupţi, ci cu voi liberalilor, cu voi intelectualilor, cu tine, omule cinstit, care citeşti aceste rânduri, şi cu mine“, ne dă Mircea Cărtărescu UN AVERTISMENT în Jurnalul Naţional.
AVERTISMENT DE TREPĂDUŞ
Pe unde văd un avertisment, mă opresc şi ii citesc pentru a evita un posibil hazard. În virtutea acestei obişnuinţe, am citit şi UN AVERTISMENT, apărut în Jurnalul Naţional pe data de 31 Iulie 2006 sub semnătura iui Mircea Cărtărescu. Am fost surprins că semnatarul avertismentului – un decorat cultural al preşedintelui Băsescu pentru clipul electoral pe care i l-a închinat în anul 2004 – mă considera om cinstit numai pentru faptul că îi citesc avertismentul, ceea ce nu am întâlnit în alte avertismente. Intr-un fel, pentru moment ni-am simţit măgulit, fiindcă niciodată până acum vreun “boier al minţii”‘ din Bucureşti nu m-a făcut om cinstit. Numai la măguleala asta. de care nu aveam nevoie fiindcă îi citesc, mi-a adus aminte de o maximă latinească, “Verbis blandis jraudem celat pectore” – am scris-o corect fiindcă m- am uitat în carte – şi înseamnă: Prin cuvinte linguşitoare se ascunde o înşelătorie. în cazul de faţă, nea-mircică ne face intelectuali şi cinstiţi ca să fim de acord cu ce scrie el! Ieftin. >>>>>>

__________________

ASASINAREA MORALA A UNUI IERARH – Alexandru Stănciulescu-Bârda: „In Memoriam Antonie Plămădeală“

Cu ani în urmă, la o şedinţă cu preoţii, Vlădica Nestor Vornicescu ne-a spus: ,,Părinţilor, peste ani veţi fi mândri că aţi fost contemporani cu câţiva mari ierarhi ai Bisericii noastre. Aş pune în capul listei pe Vlădica Antonie al Ardealului. Mai departe completaţi Dumneavoastră lista!”
Cuvintele acestea le-am reţinut în sufletul meu şi azi, de câte ori îmi amintesc cu durere că Părintele Nestor nu mai este printre noi şi îi dau dreptate. Au fost câţiva ierarhi ai Bisericii noastre, cum nu se ştie când va mai avea această instituţie! Despre Înaltul Nestor am mai vorbit, dar niciodată de ajuns, despre Vlădica Antonie niciodată şi nu ştiu de ce!
Am avut o reţinere ca să scriu despre marele ierarh transilvan. Era imensă personalitatea lui şi am socotit întotdeauna că i-aş profana memoria, dacă aş îndrăzni să-i creionez chipul în câteva cuvinte. Poate nu l-am cunoscut eu suficient de bine sau poate am fost întotdeauna unul dintre cei mai mari admiratori ai săi. >>>>>

__________________

~OPINII DE ACUM UN DECENIU , INCA ACTUALE -Anghel Rugină: „De ce planul Rugină nu s-a putut aplica în România?“

Boston, 6 mai 1997
UN DIALOG DESCHIS CU UN COLEG ROMAN DIN DIASPORA
Am primit cu multumiri cartea ROMANIA 1996 si ultima editie din buletinul personal : ROMANIA INTEGRARE EUROATALANTICA, RELANSARE ECONOMICA.
Tema principalà, mai veche, se referà la legàturile între CENTRU (tàrile industriale din Apus inclusiv Biserica Catolicà) si PERIFERIE (tàrile încà nedezvoltate complet ca sà poatà fi considerate drept un membru la centru, printre care se numàrà si România).
Tema mai nouà se referà la integrarea euroatlanticà si la aderarea la Uniunea Europeanà.
Din punct de vedere empiric, istoric, modelul utilizat : CENTRU – PERIFERIE este corect în sensul cà se potriveste la modelele socio-economice din timpul nostru în Europa ca si în alte pàrti din lume.
Din punct de vedere analitic, teoretic, modelul în cauzà poate fi obiect de disputà, cum vom vedea îndatà. >>>>

__________________

~Adrian Botez: „Încă un geniu de recuperat, pentru învierea neamului metafizic românesc:

SERGIU CELIBIDACHE (1912-1996) a fost un Socrate al MUZICII: refuzul său de a-şi înregistra concertele provine din respectul sacral faţă de Logos-ul Orfic.
A fost un mare dirijor, dar, în primul rând, un filosof şi un educator-pedagog/Maestru (în sensul iniţiatic-oriental al cuvântului), de o severitate îmbinată, miraculos, cu un umor şi cu o ironie, de o fineţe incredibilă, niciodată înveninată(deşi greu de suportat, uneori…), totdeauna constructivă. Şi construcţia/reconstrucţia Sufletului Muzicii-Logos Divin, prin fiecare ucenic, era la fel de miraculoasă, precum sinteza dintre sever şi rafinat, filosof şi muzician, dirijor şi demiurg: i-a învăţat pe studenţii săi, cu o răbdare supra-umană, că, dincolo de părerile aleatorii/trecătoare ale lumii contemporane, există Esenţele Eterne ale Fiinţei, dintre care se desprinde „Speranţa prin Muzică: Grădina lui Dumnezeu este imensă şi, totdeauna, roditoare, prin Sunet!”
Cu cât tempoul este mai lent, cu atât nuanţele sunetului sunt mai bogate. Dar până unde să-ţi asumi încetinirea? „Asta vei rezolva-o numai TRĂIND muzica!” – spunea Maestrul. Muzica-Logos, Muzica-Sens al Existenţei, Modalitate de A FI…Trebuie ca Dirijorul să dezintegreze stavila/zidul dintre Sunet şi Muzică. >>

__________________

~Cine face sa coste imens terenurile si casele din Bucuresti ? Iata un raspuns:

Adrian Videanu : “Domnul Orban vrea o mocanita. Vrea o mocanita pentru Bucuresti. Vrea o mocanita care sa plece din gara de Nord, pe relatia caii ferate, undeva pana in zona Chitila si de aici sa mearga catre zona Mogosoaia, sa faca legatura cu Aeroportul Otopeni. Noi nu asta ne dorim. Noi nu vrem sa legam centrul orasului de Aeroportul Otopeni”.

Dar de ce nu vrea domnul respectiv sa fie cat mai multe cai de comunicatie ale ” centrului ” cu imprejurimile si chiar “trenuri sub-urbane” cum sunt in toate marile capitale unde nu cere nimeni 10.000 E pe metru patrat ca aici , in acest oras sufocat ?

__________________

~DEZVALUIRI DESPRE ” SCANDALUL HIPERMARKETURILOR “-”Despre protectia concurentei “- de Victor Nitelea

Recentul scandal intre hipermarketuri si furnizorii lor redeschide o tema pe care am abordat-o de mult: cea a neloialei competitii intre actorul economic mare si cel mic, finalizat inevitabil cu scoaterea din competitie a celui din urma. Cu efecte nocive pentru comunitate: nu mai exista competitie, deci preturile cresc, calitatea scade, iar firmele nu se mai preocupa de reducerea costurilor pentru ca isi pot conserva profiturile prin cresterea preturilor. De vreo suta si mai bine de ani (Sherman Act, 1890) capitalismul se face ca se lupta cu monopolurile si ca juguleaza tendintele de cartelizare ale marilor companii: tot de atunci, marile companii, azi transnationale, fac legea pe piata, ca si in Parlamente.
De ce aceasta? – pentru ca e foarte greu sa pui in evidenta incalcarea legilor antitrust: de obicei o poti face doar daca esti tu insuti un trust, mai mare si mai puternic decat cel a carui cartelizare vrei s-o impiedici, si iti poti permite stipendierea unei echipe de avocati, de ziaristi si de judecatori mai redutabila decat cea a competitorului mai mic. Insasi aceasta abordare e destinata esecului: pas de pune in evidenta o intelegere verbala, sau poate din priviri, intre doi care si-au propus sa formeze un oligopol cooperant, adica un monopol “de facto”! Si chiar daca ai pus-o in evidenta, totul se lasa cu o amenda – spectaculoasa ca suma pentru omul de rand, dar nesemnificativa pentru monopolist. Ea are doar valoarea unui avertisment din partea competitorului mai puternic catre cel mai slab: “vezi ca pot sa te otanjesc, si daca nu te astamperi o fac de adevaratelea!”.O solutie mai rationala ni se pare impozitarea profiturilor proportional cu cota de piata detinuta de diversii competitori.
>>>>intreg articolul aici>>>

__________________

~BOABE DE GRAU -revista patrimoniului in pericol : numar nou, incendiar .Merita citit !

· LEPRA DISTRUGERII ORGANIZATE SE INTINDE PESTE TOT:PIATRA-NEAMT -UN ORAS STAPANIT DE NEO-FEUDALI

· PRINTUL CHARLES APARA BUCURESTIUL : “Merita sa refolosim si sa dam o noua viata cladirilor vechi. In acelasi timp, sa construim frumos, inspirandu-ne din traditie”

· Cristian Savu (Canada): Distrugerea identităţii Bucureştiului şi indiferenţa

· SOLUTII PENTRU BUCURESTI – Nicusor Dan : “In privinta cladirilor cu valoare arhitecturala, cred ca sint peste o mie care au fost demolate.”

· SCANDALUL “PIETII OBOR ” IA AMPLOARE ! UN APEL DE LA DAN GHELASE, presedinte ARTRAD

· SANSE LA INDEMANA : Trebuie sprijinită „Strategia naţională pentru dezvoltare durabilă“

· VIRGIL FLORIN DOCA :”Fiecare sat trebuie sa aibă CARTEA-LUCRAREA lui”

· ANDREA HEDES : “ZIUA PAMANTULUI”

· RARITATE IN OCCIDENT , RESTURI ARUNCATE LA GUNOI IN ROMANIA

· O MARE BIBLIOTECA PUBLICA DIN BUCURESTI DESFIINTATA DIN INCONSTIENTA !!!

· HOTIE ORGANIZATA SI TACERE DE MORMANT

· IN IASI, PANA SI SPATIUL PUBLIC SE PRIVATIZEAZA !

· ARHIVELE SUNT DISTRUSE SISTEMATIC, DIN NEPASARE SI REA-VOINTA

· INTRE INCONSTIENTA SI BATJOCURA:ASA-ZISUL “MUZEU DE PICTURA ” DE LA TEREMIA MARE

· ANATOMIA SECUNDEI – STRUTII DE LA RAPA ROSIE-UN COMENTARIU DE ALEXANDRU MIRONOV

_______________

~Ion Marin Almajan: „Unde sunt marile conştiinţe româneşti“?

Un alt ” voievod secret”: Coriolan Buracu
În prefaţa la volumul Un ” prinţ popular”, apărut la iniţiativa domniei sale, Artur Silvestri scrie referindu-se la protopopul colonel k.u.k Pavel Boldea :” La drept vorbind, pentru poporenii ce au venit, de peste şapte sate, să pomenească pe unul dintre ei care le-au făcut „ cinstea şi modelul” toţi cei care se includ în această categorie sunt un fel de „ voievozi secreţi”, un soi de căpetenii înnăscute şi recunoscute, „ înfăptuitori” de proporţii mari la proporţiile ţinutului unde au apărut şi care de fapt ilustrează însăşi imaginea şi întinderea „ lumii care are importanţă”.
Un alt „voievod secret”, o altă 2 căpetenie înnăacută şi recunoscută” ce se trage din aceeaşi familie glorioasă Boldea din Borlovenii Almăjului a fost protopopul maior k.u.k Coriolan Buracu, fiul al Călinei Boldea căsătorită Buracu soră cu prot. col. Pavel Boldea. Coriolan Buracu s-a născut în 15 mai 1888. În 1894 a fost luat de unchiul său protopopul militar Pavel Boldea ce avea garnizoana la Budapesta, unde şi-a făcut primele clase primare, În 1897 şi-a urmat unchiul la Viena. >>>>>>

_______________

~Vlad Pohila: „Anatomia unui oraş – splendori şi anomalii la Cernăuţi“

În pofida aşteptărilor, Cernăuţii, unul dintre cele mai frumoase oraşe din centrul Europei, nu-şi mai întîmpină de mult oaspeţii cu aerul european, austriac, care l-a definit vreo 150 de ani, inclusiv în epoca de trăiri romantice, pe care le adoptase şi Mihai Eminescu, pe cînd păşea zi de zi pe caldarîmul acestei urbe. Harababura de tip sovietic se face simţită la fiece pas, mai ales la intrarea în Cernăuţi: lipsesc indicatoarele, gropile se cască la orice intersecţie de stradă, fiece rafală sau boare de vînt ridică, de pe asfalt, praf înecăcios, gunoaie, altă murdărie. Maşinile, unele luxoase, dar în majoritate, totuşi, de fabricaţie rusească, nu au învăţat încă, nici cît la Chişinău, a da prioritate pietonilor… Dar şi trecătorii, cei mai mulţi, par a fi ori nedormiţi, ori în căutarea unui loc sau a unui prilej de a se drege după beţia de-aseară. Nimeni nu ştie cum se ajunge pînă la strada cutare… deşi – spre deosebire de Chişinău, de exemplu – denumirile de străzi nu au fost schimbate, la Cernăuţi. >>>>>

_______________

~TABLOU DE IPOTEZE ÎNCĂ NEVERIFICATE – “INGINERUL PANCULESCU – INSPIRATORUL LUI EIFFEL?”

Putini sint cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel, a fost realizat dupa o tehnologie descoperita in Romania de proiectantul si constructorul Gustave Eiffel, care a importat-o de la noi.
Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zürich, inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri. In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal. In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in afara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul era de aproape cinci ani. >>>>>>>

_______________

~Despre daci : noutati , teme noi si un congres in pregatire

DACOLOGICA -din sumar

Congresul de Dacologie :” – Regalian – 1750 de ani de la eliberarea Daciei de sub romani ”

Ioan Mugioiu:,,Septen Trion”

Al. Florin Ţene:,,Revolta mitologiei din spaţiul istoric românesc”

Gheorghe Şeitan: „Basarabia Hiperboreeană”

Dr. Napoleon Săvescu: ,,Simbolistica la pelasgi”

Maria Ciornei: ,,Legile Belagine”

_____________

~Constantin Miu: „Ortodoxie şi românism“

În concepţia lui N. Crainic şi D. Stăniloae
Ideile pe care C. Rădulescu-Motru le susţine cu fervoare în cartea sa Românismul (1936) au prilejuit o serie de polemici la vremea respectivă din partea câtorva personalităţi ale vieţii noastre culturale, printre care Nichifor Crainic şi Dumitru Stăniloae. Argumentele cu care cei doi oameni de cultură combat aşa-zisul românism propovăduit în cartea lui C. Rădulescu-Motru sunt valabile şi astăzi, în condiţiile conturării curentului europenizării şi mondializării.
Dar ce înţelege C. Rădulescu-Motru prin românism ? Acesta este „o nouă spiritualitate pe înţelesul exclusiv al celor tineri.”¹⁾ Părintele Stăniloae este mai precis în explicarea termenului propus de autorul Românismului : „…două lucruri vede dl Rădulescu-Motru specifice în românism: amestecul de individualism şi colectivism, şi autohtonismul statului.” ²⁾ Nichifor Crainic opinează pe bună dreptate că românismul nu poate fi o manifestare epocală – cum crede C. Rădulescu-Motru –, ci „însuşi modul permanent şi specific de a crea istorie al neamului românesc.” ³⁾
Asupra unei singure chestiuni Nichifor Crainic se declară a fi unanim cu C. Rădulescu-Motru: e vorba de esenţa românismului, aceasta fiind etnicul. Idealul mişcării naţionale din epoca celor doi oameni de cultură urmărea „integrarea etnicului într-o vocaţie istorică.” ⁴⁾ Acest deziderat (de care a fost animat şi Corneliu Zelea Codreanu) – explică Nichifor Crainic – însemnă dominaţia etnicului în cultură, în viaţa de stat şi în viaţa socială; >>>>>>>>

________________

~CONTEMPORANII NOSTRI – Ovidiu Oana – autorul unei enciclopedii a clopotelor

Am o colecţie de peste 200 clopote, clopoţei, talăngi şi zurgălăi din toată lumea şi, pornind pe urmele lor, am închipuit o carte. Colecţia poate fi vizitată la : http://bells.zuavra.net
Cartea despre care fac vorbire -o trilogie- a fost de curând finalizată si a fost unanim apreciată de catre specialistii tuturor cultelor din România, departamentele de analiză ale Editurii Academiei Române şi îşi asteaptă o posibilă finanţare pentru editare.
Titlul lucrării: PROIECTUL UNEI LIMBI UNIVERSALE
– Partea I – “SUFLETUL” cuprinde o selecţie de peste 1.200 poezii, licenţe poetice, creaţii populare, colinde, ghicitori si proverbe despre clopote, clopoţei, talăngi si zurgălăi. Textele sunt culese din literatura româna şi cea universală. Această parte intenţionez să o ilustrez cu fotografiile pieselor din colecţia mea.
– Partea a II-a – “NEGURA” este structurată în urmatoarele capitole:
– Confesiunea unui clopot >>>>

__________________

~Victor Martin: „Cititul involuntar“ – „De frică să nu comitem vreo discriminare, protejăm şi prostia, şi posesorii acesteia“

O carte e un drum asfaltat de alţii. Dacă acest drum nu ar fi circulat, drumarii editurilor s-ar reorienta. Faptul că ei nu se îndreaptă spre meserii mult mai bănoase, te face să crezi, pe bună dreptate, că le merge. Faptul că se lamentează ei cum că nu le-ar merge afacerea a devenit banal. Totul aminteşte de bancul cu indienii care aduc lemne, unde centrul meteo anunţă venirea frigului pentru că indienii adună lemne, iar indienii adună lemne pentru că aşa văd la buletinul meteo.
Văitatul la editori a întrecut totuşi orice limită a bunului simţ, în condiţiile apariţiei de tot mai multe şi variate colecţii. Ei au ajuns să spună că muncesc degeaba, că nu mai au cititori, că nu se vinde cartea. Ca o consecinţă a acestui mesaj, oricât ar părea de paradoxal, nu se întâmplă nimic. Nu se măreşte numărul de cititori nici măcar calitativ; cei care citesc, oamenii culţi şi inteligenţi, nu se înmulţesc decât în cazul în care devin culţi şi mai inteligenţi venind din rândul troglodiţilor, lucru imposibil. >>>>>>

________________

~Revista „Pagini Româneşti în Noua Zeelandă“nr. 33

Iata ca a aparut si cel de-al 33-lea numar al revistei “Pagini Romanesti in Noua Zeelanda”. Asa cum v-am obisnuit, avem noutati pentru cititorii nostri fideli si, pe langa toate acestea, 2 rubrici noi („Cu ochii-n saispe” si „Interviurile secolului”). Le multumim pe aceasta cale noilor nostri colaboratori, Narcisa Ceuca si parintelui Emanuel Crainic din Christchurch.
Va invitam sa parcurgeti impreuna cu noi sumarul acestui numar:
Stiri (o noua corespondenta din Ashburton de la Mihaela Orlandea „Romanii din Insula de Sud sunt campioni la fotbal”; participarile romanesti la Festivalul Cultural International Auckland 2008; „Romania pe h

__________________

~O CARTE NOUA : George Cristea (Suedia):”Regi şi diplomaţi suedezi în spaţiul românesc”

La sediul Ministerului Afacerilor Externea avut loc lansarea volumului “Regi şi diplomaţi suedezi în spaţiul românesc. Secolele XVII-XX”, publicat de Centrul de studii transilvane al Academiei Române din Cluj-Napoca şi semnat de profesorul George Cristea, orădean de origine, membru al Uniunii Scriitorilor din Suedia şi România. La eveniment au fost invitaţi acad. Ioan Aurel Pop, acad. Florin Constantiniu, domnul Sören Lundwall, consilier diplomatic în cadrul Ambasadei Regatului Suediei la Bucureşti, precum şi autorul cărţii. De asemenea, la această manifestare au asistat personalităţi ale mediului academic, cultural, precum şi ale societăţii civile. “Volumul cuprinde note de călătorie, documente, cronici şi comentarii scrise de/sau referitoare la regi suedezi, diplomaţi şi călători care, aflaţi în misiuni oficiale sau chiar în vizite private, au ajuns pe teritoriul ţării noastre. Prin intermediul rapoartelor către oficialităţile în slujba cărora erau sau prin publicarea impresiilor, aceştia au contribuit la cunoaşterea realităţilor spaţiului românesc atât în mediile suedeze cât şi în cele europene”, ne-a declarat profesorul George Cristea. Menţionăm că printre aceste materiale, există documente care atestă continuitatea şi latinitatea poporului român în arealul pe care îl locuieşte.
Manifestarea s-a înscris în Programul “Cartea lunii la M.A.E.”, iniţiat în 2005, şi îşi propune să sporească gradul de vizibilitate a unor cărţi emblematice, prin generarea unui cadru de comunicare şi dialog între mediile academice, culturale, ştiinţifice, diplomatice şi societatea civilă din România. În numerele viitoare, vom reveni cu o amplă discuţie cu autorul cărţii. Iosif BRĂTCANU

__________________

~Vladimir Bulat : „Şi icoanele au fost business“

La un moment dat am descoperit o revistă moscovită Russkaya jizn’ (Viaţa rusă), care era disponibilă on line, dar inexistentă în acest moment, din care am spicuit acest interviu cu un intelectual discret, provindenţial, care făcea pe vremea comunismului comerţ cu icoane. E vorba de Alexandr Lipniţky, unul dintre întemeietorii rock-ului sovietic, muzician, producător, regizor-documentarist…Am tradus un fragment dintr-o discuţie lungă şi incitantă: despre comunism, relaţii umane, rock, cultură, literatură…
Vă mai amintiţi cînd şi cum aţi început să faceţi comerţ cu icoane?
– Ca orice om normal, am dorit să cîştig de la vîrsta de 19 ani. Iar ocupaţia mea de la începutul anilor ’70 avea o titulatură simplă şi precisă: specula. Unii se îndeletniceau cu vînzarea hainelor, iar eu am debutat cu vînzarea şi colecţionarea discurilor şi a revistelor occidentale. Iar acest fapt nu era doar un mijloc de agonisire, >>>>>>>>