ANALIZE ŞI FAPTE nr. 122

Întreaga Europă se teme de ţigani. Şi nu numai de ai noştri. Se teme pentru că, prin aşezarea acestora într-un loc, ei ar putea reprezenta un real pericol la adresa integrităţii naţionale a fiecărui stat. Rromi sunt o armă perfidă în mâna revizioniştilor de oriunde, care i-ar putea folosi pentru a reaprinde butoaiele cu pulbere din inima Europei. În anii ‘90, analiştii îi spuneau „palestinizare“. Era vorba de un fenomen care cuprindea regiuni tot mai întinse din Oltenia şi Dobrogea, locuri în care comunităţile de ţiganii îşi stabileau adevărate fiefuri. Centre cu o densitate de populaţie atât de mare încât raportorii se temeau că acest lucru va conduce la apariţia în timp a unor acţiuni autonomiste. Între timp fenomenul a „migrat”, în special prin plecarea ţiganilor în Europa, iar astăzi modelul românesc al „palestinizării” a izbucnit ca o bubă nedorită în apropierea graniţei de sud. >>>>

________________

~ OPINII LUCIDE – Mircea Popescu(SUA): „Senatorul pentru diaspora“

Hai sa vedem care ar fi “beneficiile” statutului de parlamentar al unui reprezentant al diasporei din America?
1. Statutul de Senator al unui stat strain care actioneaza pe teritoriul Statelor Unite (nu stiu cum este in Canada) se supune prevederilor FARA, un astfel de Senator fiind considerat “agent strain”: “The Foreign Agents Registration Act (FARA) was enacted in 1938. FARA is a disclosure statute that requires persons acting as agents of foreign principals in a political or quasi-political capacity to make periodic public disclosure of their relationship with the foreign principal, as well as activities, receipts and disbursements in support of those activities. Disclosure of the required information facilitates evaluation by the government and the American people of the statements and activities of such persons in light of their function as foreign agents. The FARA Registration Unit of the Counterespionage Section (CES) in the National Security Division (NSD) is responsible for the administration and enforcement of the Act.” >>>>

________________

~MARI CONTEMPORANI – Prof.dr. Crisan Mircioiu la 95 de ani – Daniela Gifu: „Un OM fără vârstă“

„Calitatea bătrâneţii e o oarecare înţelepciune şi a tinereţii, dorinţa de-a te realiza.” (Crişan I. MIRCIOIU)

Cetatea celebrează pe unul dintre cei mai îndrăgiţi oameni de cultură, personalitate reprezentativă a vieţii clujene, inconfundabilul şi inegalabilul prof. univ. dr. doc. Crişan I. Mircioiu, la împlinirea venerabilei vârste de 95 de ani. S-au scris sute de pagini despre profesorul chirurg, o autentică şi miraculoasă instituţie cultural-ştiinţifică. Nu ai cum să nu te simţi copleşit atunci când încerci şi tu, cu sfială şi infinit respect, să-i creionezi portretul plin de nerv şi culoare, să-i desluşeşti personalitatea extrem de complexă, să-i tălmăceşti activitatea de o incredibilă bogăţie. Am avut cinstea să-l cunosc personal pe dl. prof. Crişan Mircioiu în urmă cu mai bine de 9 ani, la începuturile colaborării mele cu Universitatea Populară Cluj-Napoca. Nu a ezitat nici o clipă să ofere şansa afirmării unei tinere licenţiate în fizică, aflată în căutare de răspunsuri la teme din domeniul biofizicii, demarate încă din anii studenţiei. Aveam să descopăr o lume ce mi-a configurat, în timp, multiple modalităţi de gândire, înţelegere şi acţiune pe plan socio-uman. >>>>

________________

~ROMANIA FARA ILUZII – Nicolae N. Tomoniu: Paradoxul „Mazăre“

Cred că singurele lecţii de matematică plăcute şi însuşite de toţi elevii sunt cele legate de paradoxuri. De aceea, a demonstra că 1=2 plecând de la identitatea simplă şi evidentă că a² – a² = a² – a² sau că numărul punctelor de pe o latură a unui pătrat este egal cu numărul punctelor din interiorul pătratului, nu mai este un secret un decât pentru cei care au ca studii două clase, „ca trenul… personal”.

N-ar trebui deloc să ne plângem de politicienii noştri ci să fim tare fericiţi trăind noi în România ca intr-un perpetuu paradox şcolar! Iar de departe, în această materie, modelul etalon al României nu poate fi altul decât paradoxul „Mazăre”. Care, culmea, a fost relatat de presă ca fapt divers în loc să exaltăm de bucurie pentru că, în sfârşit, iată, am găsit „brandul de ţară” care să înlocuiască atât de hulitul „fabulous spirit”. >>>>

________________

~MARI VALORI IGNORATE – Prof.dr.Francis Dessart(Belgia): „Ştefan Odobleja, creatorul cibeneticii“

Dacă noile tehnologii ale informaţiei (NTI) reprezintă un domeniu extraordinar de interesant, a dezbate despre ele în România are valoare de simbol, din moment de cibernetica, această bază indispensabilă a preocupărilor noastre, nu s-a născut în California, ci, în România, în anii 1920. Ştefan Odobleja şi-a publicat în 1938 prima sinteză a cercetărilor sale într-un voluminos tratat de „Cibernetică generală şi psihologie consonantistă” Aceasta este o operă de stiinţă şi filozofie, nu numai despre o cibernetică generalizată, dar şi despre prima psiho-cibernetică şi filozofie a sistemelor în sensul contemporan al teoriei generale a sistemelor. Anterioritatea operei lui Odobleja este incontestabilă si naţiunea română se poate mândri legitim cu aceasta! Nici un specialist în ştiinţele informaţiei si comunicaţiei nu poate neglija opera în cauză, iar în aceste vremuri ale unilateralismului, este mai mult decât util să amintim rolul important al cercetătorilor din estul Europei… >>(2001)>>

________________

~NEDUMERIRI – Dan Brudascu : ” Oare mosierul Mihai de Hohenzollern achita taxe si impozite ? ”

ECOU la articolul – NODUL GORDIAN – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Regele Mihai este veteran de război?“

Da, intr-adevar, regele Mihai I Hohenzolern este veteran de razboi. Mai mult chiar, sa ne reamintim cu multa mandrie ca este printre foarte putinii sefi de state decorat si de nemti si de rusii – ultimii conferindu-i, la fel ca maresalilor sovietici, inaltul Ordin Pobeda (Victoria). Poate, din acest punct de vedere, propuneti si Presedintelui Medvedev sa-i dea cateva bilete gratuite pe trenurile rusesti si abonament la metrou. Nu de alta, dar poate se va duce astfel sa depuna o coroana de flori la mormantul celui ce l-a decorat, maresalul I.V. Stalin.
Oare nu i s-au dat deja mai mult decat a meritat acestui personaj caruia i se spune Rege, desi el nu a jurat in fata Parlamentului Tarii, ci in fata celui pe care, ulterior, in semn de reecunostinta, l-a trimis in fata plutonului de executie. Oare mosierul Mihai achita taxe si impozite , dupa lege, pe vastele proprietati ce i-au fost restituite in mare graba?

________________

~Gen . Mircea Chelaru : ” Nu putem învinge cu nesfârşite văicăreli!”

ECOU la articolul Pompiliu Comşa: „Generaţia tâmpiţilor“

Dragă Pompiliu. Mi-e greu cu numele domniei tale pentru-că sună prea “pompidou” dar vin cu salutul străvechii seminţii dace: “glorie şi nemurire prin virtute şi sacrificiu”. Doamne, câte cuvinte de “of” se spun în românitatea noastră. Şi câte vorbe de mare spirit se amestecă cu speranţele noastre! Frate Comşa, şi toţi cei care poate veţi citi aceste rânduri! Nu putem învinge cu nesfârşite văicăreli!. Nu putem să alungăm lighioanele cu îndemnuri umanitare. S-au lipit de fiinţa noastră şi ne suge vlaga rărunchilor de generare. Îi vom strivi cu cuvinte frumos ticluite, ne dăm la ei cu aluzii şi fel de fel de maliţii, îi înjurăm de-a binelea cu tot tacâmul! VAX!!! Şi-o bagă şi şi-o scot tot cum vor ei! Pentru-că nu poţi râni rahatul doar cu bune intenţii. Aceşti fecaloizi universali deversaţi în ograda cuminţeniei noastre trebuie vidanjaţi nemilos şi fără excepţii venite de la protecţia consumatorului! Ne plângem de o generaţie degenerată. Poate fi ceva de adevăratelea. Dar cei de după noi, oricât de puţini ni se par astăzi că sunt, vor fi mai presus de noi. Astăzi se nasc esenţele. În această duhoare socială cresc copiii noştri care vor răzbuna erezia! Prin ce facem acum , le dăm sceptrul sacrificiului. Le dăm imensa şansă a identităţii anterioare la care vor face recurs executoriu.
Pompiliu, frate! Scrie pentru ei, pentru cei ce vin şi au nevoie de codul acţiunii, de tăria diamantină a vieţilor noastre scurse in ligheanul lor de zoaie. Frate Pompiliu! ” Ex ossibus ultor”. A venit vremea.

________________

~TRADITIA VIE – Lucian Marina(Serbia): „Nedeia cuvineană“

Românii ortodocşi de pe varii meridiane ale lumii sărbătoresc au sărbătorit ziua de 20 iulie – ziua Sfîntului Prooroc Ilie Tesviteanul, văzătorul cel slăvit şi învăţătorul poporului celui depărtat de la Dumnezeu, mustrătorul împăraţilor celor fărădelege şi pedepsitorul proorocilor mincinoşi, minunatul făcător de minuni. Sfântul Prooroc Ilie, cel care s-a dus în cer cu un car cu cai de foc, a fost sărbătorit ieri de toţi credincioşi dar, cel mai festiv a fost în localităţile în care Sfântul Ilie este şi Hramul Bisericii.Astfel, a fost şi la Cuvin unde românii din acest orăşel voivodinean, puţini la număr dar cu sufletul curat şi de data aceasta au serbat Hramul Bisericii Ortodoxe Române din Cuvin şi anume două zile prin manifestări culturale şi sărbători lumeşti iar, ieri, în lăcaşul sfânt prin liturghia onorată şi de P.S. DANIIL, episcop-vicar şi administrator al Bisericii Ortodoxe Române din Dacia Felix. >>>>

________________

~STATUL SINUCIGAS – “Ruşinea de la Zaragoza”

Un comentariu AMOS NEWS –

La “Ziua Romaniei” de la EXPO 2008 Zaragoza (Spania) n-au participat nici presedintele si nici primul ministru. Cum o cere protocolul si cum se intampla in cazul mai tuturor tarilor participante.
Au participat doar doi ministri, si acestia intr-o discretie aproape totala. Zidul de tacere l-a spart doar o succinta declaratie a ministrului Mediului, data la un post de televiziune prieten, care a fost invitat special si unic la eveniment. Zicea dl. Korodi ca e multumit si ca i-a placut pavilionul Romaniei. Nu zicea, insa, dl. ministru, multe. N-a scos un cuvintel despre faptul ca pavilionul Romaniei s-a deschis cu o luna intarziere fata de deschiderea EXPO. Ca este unul dintre cele mai ?sumare?? ca sa nu spun mai neinteresante. Ca vinovat de intarziere este chiar ministrul Korodi care a plasat pe umerii prea slabi ai unui consilier nepriceput de-al sau sarcina de a fi comisar al pavilionului, insarcinat cu toate operatiunile de pregatire. N-a suflat o vorbulita ministrul acesta>>>>>>

________________

~VOCI DIN POPOR : ” Si totusi KARADZIC este un erou al poporului sau “

De data aceasta sarbii nu au mai fost acei oamenii de neclintit. Mandri si darzi. Si totusi KARADZIC este un erou al poporului sau. Razboiul din fosta Iugoslavie nu este o vina a acestuia, ci a celor carora nu le convin tari puternice in afara alor lor, bine-nteles.
In contextul acerstei stiri, un post de televiziune ( de la noi) a prezentat, cica, imagini din razboiul bosniac cu acuze la adresa sarbilor, dar ilustratia a fost cu explozia obuzului din piata Sarajevo ( 96 morti), fara a se face precizarea ca , de fapt, a fost o actiune a bosniecilor. Un “mic” aspect ce poate manipula lumea !?!

________________

~Pavel Panduru: „Dimitrie Grama – medicul poet“

Banatul de munte – locul unde istoria noastă sfântă este rostită cu evlavie de înaintaşi , spre a rodi in faptele noastre, este o parte din armonia cosmică , o tainică corespondenţă între sfinţenia şi miracolul vieţii, între divin şi uman, între terestru şi cosmic. De aici au răsărit ca flori ale minţii, care prin nobilitatea sufletului lor au contribuit la formarea culturii româneşti , creându-se o tradiţie românescă şi creştină. Una din aceste flori a fost nobiliara familie Ţeicu din Ilidia – Caraş-Severin, la care faptele bune au înflorit în sumedenia de acţiuni culturale ce au creat covârşitoarea lor personalitate. Valoarea lor constă în harul divin , în îndumnezeirea lor pentru mîntuirea neamului. Patrioţi ,, fără pereche”- şi-au adus din plin contribuţia la realizarea unităţii naţionale şi apoi la propăşirea României Mari. Din familie se remarcă Ion Ţeicu – medic, poet, om de cultură- prieten al marilor creatori precum Octavian Goga şi domnul Dimitrie Grama medic, poet şi filozof fiul Floricăi Ţeicu, fata lui Adam Ţeicu frate cu Ion Ţeicu. >>>>

________________

~Al. Stănciulescu-Bârda: „Dumnezeule! Aceea era Europa!?“

Poate mulţi dintre Dumneavoastră aţi privit în câteva seri pe diferite posturi de televiziune o situaţie penibilă. Aţi văzut un om, care coborâse atât de jos pe scara morală, încât se cutremura şi cel mai puţin familiarizat cu principiile morale. Conştiinţa fiecăruia dintre noi se revolta la vederea acelor fapte oribile, scârboase, pe care acel individ le săvârşea împreună cu alţii. Omul acela era din Italia, din Roma. Poate aţi răsuflat uşuraţi, numai că, din păcate, omul acela era român şi, mai mult, era preot. Eu însumi am simţit un fel de uşurare de moment, când patriarhia de la Bucureşti a declarat public că nu-l cunoaşte, iar el a precizat că nu este sub jurisdicţia Bisericii Ortodoxe Române, ci a unei alte patriarhii. Omul acela apărea la televizor şi avea neruşinarea să-şi susţină viciile scârboase, care-i erau prezentate pe fond. Conştiinţa lui era atât de adormită, încât îşi apăra cu ardoare păcatul. Te îngrozeai de liniştea şi seninătatea lui sufletească, de revolta lui că noi nu-l înţelegem. Reieşea din argumentaţia lui că noi, românii de acasă, suntem înapoiaţi, tributari unor idei învechite şi nu ştim ce este libertatea, civilizaţia şi moravurile europene. Dumnezeule! Aceea era Europa!? >>>>

________________

~Comemorare la Sambata de Sus pentru Gavrila Ogoranu si “rezistenta din munti ”

Peste 400 de persoane au participat, duminica 20 iulie, pe un soare torid, la traditionala comemorare a luptatorilor in Rezistenta armata anticomunista din Muntii Fagarasului si a liderului acestora, Ion Gavrila Ogoranu. Actiunea a fost organizata de Partidul “Pentru Patrie”, Fundatia “Ion Gavrila Ogoranu” si Fundatia “George Manu”.
Deschisa prin slujba crestina a pomenirii sufletelor eroilor anticomunisti oficiata de un sobor de preoti, ceremonia a continuat cu predica rostita de renumitul duhovnic ortodox, parintele Teofil Paraianu. Au continuat preotii Ioan Bogdan de la Sibiu (greco-catolic) si Alexandru Capota de la Galati (ortodox), ambii fosti detinuti politici si luptatori in rezistenta anticomunista. Doctorul Teofil Mija, de la Brasov, fost combatant in rezistenta armata anticomunista, a citat din Testamentul lui Ion Gavrila Ogoranu, evocand momente dramatice ale luptei de rezistenta. Coriolan Baciu, vicepresedinte al Partidului “Pentru Patrie”, s-a oprit asupra recent editatului roman “Iuda”, scris de Ogoranu in munti, in timpul Rezistentei, cazut in mainile Securitatii si recuperat sub forma de microfilme dupa 1990 de la CNSAS. Florin Dobrescu, secretarul general al PPP, a aratat ca Gavrila Ogoranu a continuat lupta sa dupa 1989, prin implicarea activa in realitatea social-politica a tarii, transmitand celor prezenti un apel la continuarea promovarii idealurilor pentru care cei comemorati s-au jertfit. Intreaga asistenta a intonat “Imnul luptatorilor cazuti”.

________________

~Scriitori importanti intr-o revista de top : “Luceafarul Romanesc” on-line

· REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda”

· ANTOLOGIA DE PROZA – Mariana Brăescu: „Dimineaţă, cu ochii fierbinţi”

· Elena Buică: „Magia cuvintelor”

· Angela Nache Mamier: „Femelismul”, un probabil manifest literar

· CRONICA LITERARA – A.I.Brumaru: „Eros şi Thanatos”

· DESTAINUIRI-Ioan Baba: „Unde există întrebări nu există un punct final”

· Emilian Marcu: Poeme noi

· RECITIRI – Const. Miu: „Fabulosul de sorginte populară la Galaction şi Caragiale”

· PROZA – Violeta Ionescu: „Sfinţi şi îndrăgostiţi”

· POEME NOI – Ioana Trică: „Sunt”

· SCRISUL MEU – Theodor Rapan: „Eu scriu fără vestă antiglonţ!”

· CARTI SI AUTORI – Maria Vaida: „Al treilea ochi”

· “CRITICI SI SCRIITORI” – Gabriela Zavalas Anghel: „Forcepsul şi proiectul”

· CARTI SI AUTORI – Al Florin Ţene: „Cristalizarea hazardului”

· POEME NOI – Marcel Turcu: „Iată”

· ESEURI – Daniela Voiculescu: „Indigo şi Portocaliu”

· PROZA – Gheorghe Postelnicu: „Forever”

· ATTUDINI – Isabela Vasiliu-Scraba: „Eliade şi Culianu”

· Mircea Micu: Poemă

· OPINII – Adrian Botez: „Specificul ELITELOR ALBE, în sec. XX-XXI”

· HISPANICE – Adriana Vidroiu Stanca: Trei poeme

· Alexandru Nemoianu: „Cronică de familie”

· Al. Florin Ţene: „Ideea naţională” sau „Transformarea sufletească a României”

· Nicolae Georgescu: Completări la „Boala şi moartea lui Eminescu” – Cu ochii larg închişi. „Dosarul Maiorescu”

· RECITIRI – Ana Dobre: „Plutonic şi Neptunic în dimensiune eminesciană”

· Nicolae Rotaru: „Eminescu e mort! Trăiască Luceafărul!”

· Flora Mărgărit Stănescu: „Eminesciene”

· Ion Murgeanu: „Cezar (o evocare post-mortem a poetului Cezar Ivănescu)”

· OCTAVIAN GOGA , INTELES AZI – A.I. Brumaru: „În văzul criticii”

· CANTEC ARHAIC – Elena Armenescu: „Căluşarii”

· Lucian Marina: „Ultimul omagiu poetului Olimpiu Baloş din Serbia”

· LIRICE – Ioan Petraş: Poemă

________________

~Nr.30 (122)/2008 – Articole noi despre “Generatia tampitilor ” , “noua scara de valori marca New-Age ” , supravegherea generalizata si epoca distrugerilor sistematice

~UN ARTICOL SENZATIONAL in “Ecoul “- Pompiliu Comşa: „Generaţia tâmpiţilor“

~REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda“

~NOUA SCARA DE VALORI MARCA “NEW AGE ” – Isabela Vasiliu-Scraba: „Eliade şi Culianu“

~”DJUVARISMUL DEZLANTUIT ” – Vlad Protopopescu: „Profesorul Ovidiu Pecican, cavalerii teutoni şi istoria alternativă“

Bogdan I . Stanciu: „Supravegherea generalizată într-un film on-line gratuit “

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Noe, Nebunul pentru Dumnezeu“

~LUMEA UNDE TRAIM – Grigore Arbore (Italia): ” Buddha si generalii “

~EPOCA DISTRUGERILOR SISTEMATICE – Policlinica spitalului Coltea este in pericol – un semnal de alarma de la Dan Ghelase , presedinte ARTRAD

~NODUL GORDIAN – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Regele Mihai este veteran de război?“

~CE FEL DE ROMANIE AVEM ? Prof.dr.Adrian Botez : ” O tara de doctori -ingineri …”

~A aparut un nou numar din “Viata Literara” on-line , merita citit

________________

~UN ARTICOL SENZATIONAL in “Ecoul “- Pompiliu Comşa: „Generaţia tâmpiţilor“

Motto: ”Veacul nostru ni-l umplură saltimbancii şi irozii…”

Au fruntea îngustă, frizuri punkiste sau de copii handicapaţi, majoritatea terminate în coadă de rândunică, mestecă concentrat gumă şi din când în când fac balonaşe care se sparg zgomotos de-mi sună şi acum timpanele. Râd prosteşte de sub ochelarii de intelectuali falşi, se mângâie pe umeri ostentativ cu gesturi narcisiste, sorb cafelele cu plescăituri, stau la masă cu unul dintre picioare sprijinit de tăblie, într-o poziţie inedită de yoga, băieţii au cercei prin urechi uitându-se languros la colegii de breaslă cu cioc sau codiţe beţivane, se scarpină în nas continuu pregătind saloanele pentru un viitor şi posibil eveniment şi cel mai important au învăţat să vorbească inutil de la cinci ani la mobil, obligatoriu preţ de minimum jumătate de oră. Subiecte: căcuţa, Elodia, păpica, Guţă, sex, droguri, copiat, litoral, fiţe, Cioacă, motociclete, ATV-uri, discotecă. Din când în când îşi rod unghiile pe post de trufandale. Băieţii tâmpi din generaţia prohab, huidume cu patru guşi şi frunte cât o talpă de melc, sunt însoţiţi de fete cu creier ascuns şi poşete cu mai multe catarame decât o cămaşă de forţă, dar care stau atârnate de gâturile lor la plimbările hai-hui prin urino-fecalo-terapia litorală. >>>>

________________

~REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda“

1 . M-am gândit iniţial sã intitulez paginile care vor urma «Adevãrul despre Marin Preda» un titlu, desigur, incitant dar pretenţios şi, ca sã zic aşa, interpretabil. De fapt, ce adevãr puteam sã comunic eu despre «Marele singuratic», despre prozatorul a cãrei dispariţie a marcat multã lume.

Mi-a venit în minte acest titlu în urma sutelor de interpelãri, a întrebãrilor puse de oamenii din diverse colţuri ale ţãrii care, firesc, vroiau sã ştie cum a trãit Marin Preda dar, mai ales, cum a… murit.

Am ascultat şi citit zeci de variante stupide sau fanteziste argumentate copilãreşte, preluate dupã ureche, transmise sau înţelese eronat despre dispariţia sa.

Voi încerca, pe cât pot sã reconstitui câte ceva din viaţa scriitorului din perioada cât a stat şi a lucrat la Mogoşoaia. >>>>

________________

~NOUA SCARA DE VALORI MARCA “NEW AGE ” – Isabela Vasiliu-Scraba: „Eliade şi Culianu“

Motto : «Mircea Eliade, avec un génie qui lui est propre, a mis clairement à la portée de tous l’analyse des comportements de l’homme religieux» (Michel Meslin).

Din felul cum a fost tipărit la Editura Humanitas DICTIONARUL RELIGIILOR (1993), tradus de Cezar Baltag, se dezvăluie tendinţa oficială post-decembristă de a-l propune pe Culianu în locul lui Eliade, coborându-l pe cel mare si înălţându-l pe cel mic, «uitând» prea sistematic spre a nu părea înadins că în Olanda (1976-1987) Ioan Petru Culianu a fost profesor de italiană, numit conferenţiar în 1986 şi că la universitatea din Groningen unde preda italiana a ţinut doar o dată un curs de istoria religiilor (v. I. P. Culianu, Cuvânt înainte la volumul Eros si magie). Dacă în Franţa, cei de la Editura Plon au marcat pe coperta Dicţionarului religiilor, alcătuit prin extrase din opera lui Eliade, cu corp de literă mare numele lui Eliade drept autor si cu o literă de vreo trei ori mai mică numele lui Culianu (Paris, 1990), în România post-decembristă s-a pierdut de mult dreapta măsură: >>>>

________________

~DJUVARISMUL DEZLANTUIT – Vlad Protopopescu: „Profesorul Ovidiu Pecican, cavalerii teutoni şi istoria alternativă“

Profesorul Ovidiu Pecican este cunoscut ca autorul unui manual de istorie „alternativă” în care „buzele senzuale ale lui Decebal” figurau pe un loc proeminent (ca o anticipaţie probabil la „erotizarea” lui Ştefan cel Mare de care toată lumea ştie că era un curvar, deşi a fost făcut sfînt de Biserica Ortodoxă Română!). Beneficiar a numerose granturi „europene” a devenit „sătul de România” şi un avocat al regionalizării României, denunţînd cu asiduitatea cerută de oferitorii granturilor respective „naţionalismul” românesc.

Recent a publicat o carte Între cruciaţi şi tătari. Creştinătate orientală şi nomazi în Europa central-sud-estică (1204-1241), ed Limes, Cluj-Napoca, 2006. Nu mi-ar fi atras probabil atenţia dacă nu aş fi citit o recenzie distrugătoare făcută tocmai de către „şeful” prietenilor mei paţinaki, Vladimir Agrigoroaie, Obsesia Ordinul teutonic şi începuturile ţărilor româneşti. Critica unei ipoteze propuse recent de Ovidiu Pecican în Între… , publicat în Patzinakia în 2007. >>>>

________________

Bogdan I . Stanciu: „Supravegherea generalizată într-un film on-line gratuit “

‘Ingerul digital’ este denumirea unei companii americane, listata la bursa NASDAQ, fabricant al dispozitivelor personale de identificare (RFID, dispozitivele de identificare prin radiofrecventa, CIP-urile) destinate marcarii si urmaririi cetatenilor [www.digitalangel.com].

‘Ingerul digital’ este si numele dat unui documentar realizat de un grup de crestini ortodocsi din Serbia, deocamdata singurul film care trateaza acest subiect dintr-o perspectiva duhovniceasca ortodoxa.

‘Ingerul digital’ se adreseaza unui public matur si avizat. Filmul este tradus in limba româna, cu subtitrarea integrata in fisierul video. Puteti descarca sau viziona filmul online la adresa:
http://ro.altermedia.info/antisistem/ingerul-digital_8718.html

________________

Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Noe, Nebunul pentru Dumnezeu“

Am privit uimit la televizor istoria descoperirii corăbiei lui Noe pe muntele Ararat. De pe vremea lui Marco Polo, sau, mai bine zis, de când ni se păstrează documente scrise, oamenii au căutat să descifreze tainele trecutului. Corabia lui Noe a fost o enigmă, căreia oamenii din lumea întreagă au căutat să-i dea o dezlegare. Condiţiile geografice şi climaterice, iar în ultima vreme cele politice şi militare, au împiedicat pe temerarii care au dorit cu orice preţ să ajungă la corabie. Nenumărate vieţi s-au pierdut în hăurile munţilor, dar numeroşi exploratori au reuşit s-o vadă, s-o pipăie, s-o fotografieze. In ultima vreme le-au venit în ajutor sateliţii, avioanele şi tehnica modernă. Sunt prea multe documente scrise şi foto, s-au scris cărţi şi studii, care sintetizează rezultatele cercetărilor privind o relicvă atât de preţioasă din istoria omenirii. În concluzie, corabia există, iar textul biblic se dovedeşte a fi un document credibil, incontestabil.
Istoria lui Noe şi mai ales personalitatea lui mi se pare fascinantă. Îmi imaginez un om simplu, trăitor într-un sat oarecare, pe muche de deal. El şi familia lui îşi trăiau zilele cu credinţă, cu dreptate şi frică de Dumnezeu. >>>>>

________________

~LUMEA UNDE TRAIM – Grigore Arbore (Italia): ” Buddha si generalii “

Într-un articol distribuit de cotidiane şi agenţii de presă din diferite ţări , Bill Emmott, opinionist independent şi calificat, activ o lungă perioadă (1993-2006) ca editor al prestigioasei reviste The Economist, cunoscut şi publicului român prin intermediul unei publicatii care uneori îi preia opiniile, se opreşte asupra recentelor evenimente dramatice din fosta Birmanie, redenumită Myanmar la 18 iunie 1989, la aproape un an distanţă de la preluarea de către militari a puterii prin lovitură de stat. Imaginile protestului paşnic declanşat la Yangon (fosta Rangoon) de călugării buddhişti, sprijiniţi şi protejaţi de lanţurile umane nesfârşite ale locuitorilor oraşului, împotriva gestiunii falimentare şi violente a treburilor Statului, au intrat în toate casele de pe planetă unde există televiziune. Îndrăznesc a le numi cutremurătoare. Prin centrul principalei aşezări urbane a Birmaniei – actualmente sediul politic-administrativ se află la Naypydaw, oraş cu doar 100.000 locuitori – coloanele de călugări buddhişti îmbrăcaţi în roşu au trecut precum un flux vital de sânge. Au purificat un aer îmbâcsit de teroarea unei guvernări sub călcâiul căreia după 1988 şi în special după 1990 – anul în care a fost călcată în picioare legitimitatea votului popular care conferise 80% din mandatele parlamentare forţelor democratice – situaţia economică şi drepturile civile ale populaţiei au cunoscut o continuă deteriorare. Călugării şi ceilalţi demonstranţi au trecut simbolic prin faţa acelei case în poarta căreia se întrezărea chipul plăpând al lui Aung San Suu Kyi, Premiul Nobel pentru Pace 1991, aflată de multă vreme în stare de arest la domiciliu. Mărturisesc că din îndepărtata lună a lui decembrie 1989 nu am mai încercat o emoţie atât de puternică în faţa imaginilor televizate ale unei mulţimi dezlănţuite în apărarea demnităţii batjocorite de un regim represiv. >>>

ALTE ARTICOLE DIN “EPOCA ” – aici

Al. Stănciulescu-Bârda: „Dumnezeule! Aceea era Europa!?“

OPINII – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Diaspora la alegeri“

Ben Todică: Biblioteca „de suflet“

FARA MENAJAMENTE – Cezar Adonis Mihalache: „Falanga a biruit!“

LUMEA VAZUTA DE LA ORADEA – Iosif Popa: „Nicolae Jiga – Un deschizător de drumuri în lupta pentru emanciparea românilor bihoreni“

REPORTER – Aurel David: „Paşi pe Terra. Rhodos – Insula Soarelui“

OPINII – Liviu George Teleoacă: „Braşov, capitală ecumenică – 2008. De la bunele intenţii la înfaptuire“

PASI PE GLOB – Ana Moldovan: „Lisabona“

GESTURI CRESTINESTI – Grâu pentru copiii Asociaţiei Provita

„Ecumenismul este o păcăleală“

________________

~EPOCA DISTRUGERILOR SISTEMATICE – Policlinica spitalului Coltea este in pericol – un semnal de alarma de la Dan Ghelase , presedinte ARTRAD

O reusita partiala a Grupului Civic Bucuresti – oprirea demolarii Policlinicii Coltea, risca azi sa fie compromisa total…
Am oprit cursul inlocuirii vechilor cladiri istorice cu cladiri roz sau de sticla, de o arhitectura regretabila (vezi imaginea cladirii roz din incinta Coltea)…Daca acum cca 1,5 ani, ordinul de distrugere semnat de primarul Negoita – in favoarea speculatorilor imobiliari – n-a fost pus in aplicare, dupa metodele patentate se incearca distrugerea pe alte cai…
Informandu-ma la fata locului, policlinica dezafectata (cei in tratament fiind trimisi in Titan si IOR) si nelocuita a devenit ilegal depozit de vechituri si materiale de constructii…
Mai mult, mi s-a spus ca acolo au inceput sa inopteze oamenii strazii…
Desi dl.Arh.Ad.Balteanu a depus cerere de reclasare ca monument, fiind obligatorie marcarea provizorie cu placuta indicatoare conf.Legii nr.422/2006, nu exista nici-un semn de protectie sau incepere a unor lucrari de restaurare.
Va solicit solidaritate in apararea acestui obiect de Patrimoniu Istoric (al Medicinei din Romania) si Arhitectural in mare primejdie de a fi distrus prin incendiu, dupa metoda cunoscuta si in alte locuri – ultimul eveniment de gen fiind la Moara Assan… Cerem autoritatilor cu obligatii in domeniu, actiuni de control preventiv si grabirea renovarii, mai ales noilor edili alesi !…
DAN GHELASE – presedinte ARTRAD

________________

~NODUL GORDIAN – Alexandru Leitner-Moruzzi: „Regele Mihai este veteran de război?“

Nu cunosc cu certitudine (n-am vazut brevetul cu ochii mei) dar, conform Legii, Regele Mihai I are dreptul la titlul de Veteran de Razboi si la toate “privilegiile” care decurg pe baza acestui drept.
Regele Mihai a participat direct la operatiuni militare, avea grad militar si este supravietuitor al razboiului. Indeplineste conditiile de Veteran de Razboi. De aici decurg unele privilegii: pensie suplimentara, poate circula gratuit pe mijloacele de transport in comun, are asigurate un numar de calatorii pe SNCFR la clasa II-a, poate obtine bilete la statiuni de odihna si tratament in regim preferential, beneficiaza de reduceri ale unor impozite …

________________

~CE FEL DE ROMANIE AVEM ? Prof.dr.Adrian Botez : ” O tara de doctori -ingineri …”

La sfârşitul anului trecut, un post TV făcea următoarea comunicare: în ultimii 7 ani, în România au fost acordate 16.000 de titluri de doctor (sic!). Adică, au devenit eminenţi/modele spirituale naţionale – câte 2.285 de români pe an…Circa…!!! Nu numai că nu se vede acest lucru (căci dacă ar fi existat atâtea “eminenţe” spirituale autentice, România nu ar fi căzut, precum se vede cu ochiul liber că o face…), dar această statistică denotă cât de pernicioasă (prin impostură, în primul rând!), pentru Neamul Românesc, a devenit instituţia, de fapt MEGA-AFACEREA – “universităţilor particulare”(cel puţin aşa cum este ea concepută şi întreţinută, în România)!!! Pentru că NU universităţile de stat acordă diplomele de doctorat „cu carul” (…cu mici excepţii, probabil…), ci cele particulare! În perioada 1997-2000, Universitatea “Al.I.Cuza” din Iaşi, a acordat, la Filologie ( prin comisie naţională!, ) câte unul, cel mult două titluri de doctor pe an – şi tot 1-2-3 titluri de doctor pe an au acordat şi celelalte facultăţi ale Universităţii ieşene, inclusiv Institutul Politehnic “Gh. Asachi”-Iaşi. >>>>>>