ANALIZE ŞI FAPTE nr. 133

133

41

Nr.41/2008 o Scandaluri cu euro-parlamentari romani …anti-romani (??!) o Ce aduce criza globala ? o Alte “manele vizuale ” marca ICR

~CE ADUCE ” CRIZA GLOBALA ” ?- Ioan Mugioiu: „Suveranitatea statală în loc de sărăcie“

Langenthal. Elveţia. 14 Septembrie 2008. Un titlu deosebit de sugestiv al unui articol foarte intere-sant apărut în ziarul <<Zuercher Zeitung>> ,din 26 Iunie 2008, sub semnătura D-lui Johannes B. Kunz (şeful actual al Secţiei de Sarcini Extraordinare din Secretariatul de Stat în Departamentul Confedera-ţiei Elveţiene) : „Suveranitatea statală în loc de sărăcie. De ce ţările dependente de ajutorul de dez-voltare trebuie să devină suverane.”

„Suveranitatea statală e considerată pe scară largă astăzi ca o piedică în colaborarea internaţională, pace şi bunăstare. De fapt şi adevărat, suveranitatea este cauza bogăţiei în Vest, deaceea este ea apă-rată în ţările care năzuiesc spre bunăstare din Est. Subdezvoltarea Sudului este urmarea lipsei de su-veranitate. Politologul francez Bertrand de Jouvenel descrie suveranitatea ca totalitatea autorităţii legitimate a statului, ca o idee modernă ale cărei începuturi pornesc de la prăbuşirea nobililor euro-peni şi concentrarea puterii în persoana stăpînului absolut şi suveranului.”

Revoluţia franceză a realizat la 1789 un nou suveran: „statul popular”.

Există oare în istorie vreun exemplu de stat cu suveranitate limitată, dar cu o bunăstare spirituală şi materială ridicată ? Pînă la timpurile actuale, nu. Statul este singura formă de organizare socială, care poate asigura unui popor sau naţiune bunăstarea. Tocmai prin caracterul colectiv şi deci un ţel unic centralizat. >>>>

Cea mai contraversata expozitie a anului ” The Dialectics of Terror ” care trebuia sa aiba loc la Chelsea Art Museum a fost anulata.
Nu mica mi-a fost surpriza sa aflu ca anularea s-a datorat unor asa numiti artisti, din care unul e Cristi Pogacean, despre care directoarea si fondatoarea muzeului Dorothea Keeser spune: “An artist has to go one step beyond against terrorism, and not just show very banal photos which we see every day in … television… That’s not art”. Comentarii similare au facut majoritatea celor care s-au aratat jigniti si intrigati de vulgaritatea, de lipsa oricaror coordonate morale, a lucrarilor in cauza. Despre opera lui Cristi, opinia a fost unanima – o imbecilitate. ‘Capodopera’ reprezentativa a artei romanesti, in conceptul Institutului Cultural Roman, este plimbata, via Venetia-Berlin-New York, sub denumirea de “Rapirea din Serai”. Pe o carpeta de balci, s-a imprimat o imagine preluata de la>>>>>>>

“Dosarele care au apărut acum vădesc limpede că ele reprezintă o lovitură directă numai în Ortodoxie. Dosare au toţi, toate confesiunile şi toate religiile din ţara noastră, nu a rămas nici una neatinsă. Dar aş întreba şi eu: cu cât este mai mare şi mai încărcat un dosar al lui Ţurcanu, un dosar al lui Nikolski, sau al lui Teoharie Georgescu, al Anei Pauker, al tuturor corifeilor comunismului-ateist, în comparaţie cu un dosar al unui ierarh al nostru? Aş vrea să văd câte orori, câte crime, câte trădări au avut unii la activul lor şi câte au avut alţii. Dacă am compara toate faptele acestea, am afla adevărul. Nu fac apologia şi nici nu iau apărarea omului cu răspundere morală şi spirituală, ierarhul ortodox, dar o analiză corectă se cuvine făcută, pentru că am fost martorul multor întâmplări cumplite, în cei 16 ani petrecuţi în temniţele de la Aiud şi din alte locuri. M-am confruntat cu această avalanşă de compromisuri şi de trădări ale multor creştini şi ale altor oameni care au făcut politică.

Dar privesc cu mai multă durere aceste momente grele în care Biserica noastră este umilită şi degradată. Cred că Biserica noastră acum se află într-o ispită mult mai grea decât altele de pe alte coordonate geografice. Se pare că noi am fost obligaţi să facem greşeli în istorie. >>>>>

“La ultima sa sedinta din vara acestui an, Autoguvernarea pe Tara a Romanilor din Ungaria a reluat spinoasa problema a preluarii complexului scolar romanesc din Jula, reactualizand decizia Adunarii Generale a ATRU din noiembrie anul trecut. Atunci, ATRU nu a reusit sa-si vada cu ochii implinindu-se acest vis, deoarece atat Primaria Julei, cea care administreaza Scoala generala si Liceul „Nicolae Balcescu” din Jula, cat si corpul profesoral, autoconducerea elevilor, consiliul parintilor si marea majoritate a opiniei publice, si-au exprimat ingrijorarea in ceea ce priveste viitorul acestei institutii, daca aceasta ajunge pe mana unei autoguvernari de numele careia se leaga in primul rand aparitia si inradacinarea etnobusiness-ului in Ungaria. Cu aproape un an in urma, totusi nu aceste pareri opozante au fost cele care au stopat acest demers al ATRU, ci Oficiul de Administratie Publica, care a aratat ca nu s-au respectat anumiti termeni obligatorii pentrua prelua scoala. Invatand din greselile trecutului, conducerea ATRU a reactualizat problema preluarii scolii dinJula inca la o sedinta din vara a Comisiei de Invatamant, din care face parte si directoarea scolii julane. Acolo, doamna Maria Gurzau a prezentat inca odata parerea negativa a profesorilor si a consiliului parintilor in legatura cu acest caz. Insa, vicepresedintele Gulyás, care nici macar nu se injoseste sa vorbeasca in limba acelei minoritati despre care pretinde ca o reprezinta, i-a raspuns directoarei cu nerusinare: „A nem is egy vélemény!” (adica, si „nu” este o parere). Intr-un fel, el are dreptate: oricarei autoguvernari pe tara care vrea sa preia o institutie scolara i se cere doar sa ataseze dosarului parerea elevilor si a parintilor. >>>>

Cu îngăduinţa Dvs., vom continua şi azi să analizăm câteva aspecte ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, nu de dragul de a critica, ci cu dorinţa sinceră de a aduce contribuţii la buna funcţionare a instituţiei din care facem cu toţii parte.Există în acest regulament câteva articole, care se referă la preot. Citim acolo, că preotul este ,,trimisul” sau ,,delegatul” ierarhului în parohie. Nu se vorbeşte, însă, nimic de vreo contribuţie cât de mică a comunităţii, a parohiei, la alegerea şi desemnarea preotului respectiv. Ca să fim mai expliciţi în ceea ce vrem să susţinem, putem asemăna această situaţie cu alta la fel de ciudată: un tată îi spune fiului său: ,,- Mergi la adresa cutare. Acolo vei găsi o fată/femeie necăsătorită. Te stabileşti la ea, îi devii soţ, întemeiaţi familie şi să fiţi fericiţi!” Dacă în altă epocă şi-n alte locuri asemenea căsătorii ar fi posibile, la noi astăzi ar fi imposibile. Si, totuşi, în biserica noastră, mai ales cea din fostul regat, se practică. În Transilvania şi Banat se mai păstrează, în parte, regulile şaguniene, aşa că ne referim doar la părţile sudice şi răsăritene ale Carpaţilor. Practica aceasta a ,,trimiterii” sau ,,delegării” era mai mult decât necesară în perioada Sfinţilor Apostoli şi câteva secole după aceea, când apostolii şi ierarhii trimiteau preoţi şi misionari în zonele necreştinate să predice Evanghelia, să întemeieze noi biserici şi comunităţi creştine. Era vremea ,,copilăriei” creştinismului. Astăzi, la noi, după două mii de ani de creştinism, nu mai putem vorbi de o perioadă de ,,copilărie”, ci de o maturitate deplină a creştinilor noştri. Tocmai de aceea aceşti creştini maturi într-ale învăţăturii şi practicii creştine trebuie trataţi cu mai mult respect. Acesta poate fi manifestat de către conducerea Bisericii începând chiar de la momentul acesta al alegerii unui nou preot într-o parohie. >>>>

Amicul meu B. a rămas celibatar convins din pricina unei întâmplări pe care n-a putut-o elucida niciodată şi care l-a făcut, vorba lui, să-şi piardă încrederea în sexul frumos. După o curte asiduă a decis să se căsătorească cu o jună frumoasă, potolită şi de caracter. Nu-i putea reproşa nimic, se înţelegeau de minune, o iubea şi era iubit, îşi cumpăraseră până şi mobilă înainte de a oficializa căsnicia la ofiţerul stării civile, ce mai, era convins că va întemeia un cămin temeinic şi de durată.
A sosit şi ziua nunţii şi, conform înţelegerii cu naşii, a pornit spre Casa Căsătoriilor însoţit de prieteni, mireasa urmând să fie adusă de la domiciliu de cei care-i năşeau. A trecut ora stabilită pentru ceremonie, apoi şi sfertul academic, apoi o jumătate de oră, o oră, şi în sfârşit, după ce a sunat zadarnic la locuinţa miresei, unde nu răspundea nimeni, au apărut şi cei doi naşi cu figuri dacă nu speriate, oricum extrem de nedumerite. Mireasa nu era cu ei. Au găsit-o îmbrăcată, pregătită şi înainte de a porni spre locul ceremoniei, fericita în alb s-a scuzat pentru câteva clipe şi… dusă a fost.
– Bine, îl întreb eu pe amicul meu, şi ce s-a întâmplat după aceea?
– Am întâlnit-o, normal, i-am cerut explicaţii…
– Şi?
– N-am izbutit să aflu niciodată de ce n-a mai vrut să se căsătorească cu mine. Pur şi simplu a refuzat orice discuţie pe această temă.
– Şi ea s-a căsătorit?
– Încă nu. Îi face curte un prieten de-al meu de vreo trei ani şi ca să-ţi mărturisesc sincer, abia aştept ziua când vor merge la sfat…

Se construieşte un univers de cultură, de civilizaţie aici, sub munţii Căpăţânii

Vreau să-l salut pe Prea Sfinţia Sa Gherasim, care ne-a onorat, care-a fost alături de noi un deceniu întreg, în toate împrejurările, cu sufletul, cu mintea lui strălucită. Şi astăzi, ne-a rostit un discurs de binecuvântare, pe care îl vom ţine minte cu siguranţă. A fost un moment, după părerea mea, emoţionant, de care nu ne vom putea despărţi curând, pentru că noi suntem atât de tineri şi domnia sa este mai tânăr decât noi toţi la un loc, la 94 de ani. Vreau să vă rog să-l aplaudaţi şi să-i mulţumim, în picioare, pentru că este în mijlocul nostru.

Domnule primar al comunei Slătioara, domnilor parlamentari, stimaţi invitaţi, domnule Bucur, mă bucur să vă salut. Domnul Bucur este directorul general al celui mai mare aşezământ privind istoria civilizaţiei rurale româneşti, Muzeul Astra de la Sibiu, o personalitate de prim-rang a culturii naţionale, şi a venit şi anul acesta alături de noi şi sunt foarte bucuros.

Dragi membri ai juriului, care aţi devenit, din invitaţi, cetăţeni ai Slătioarei, majoritatea, şi sunt foarte bucuros, cred că vi se face o cinste numindu-vă aşa, festivalul se află la cea de-a X-a ediţie. Nici mie nu-mi vine să cred! Întâi îmi pare rău că timpul a trecut atât de repede – aş vrea s-o iau de la început! – dar aş vrea să mergem înainte. Sper însă că există în lumea aceasta tânără forţe capabile să ducă acest festival mai departe şi să-l facă să strălucească şi mai mult. Oricum, cred că participarea a 32 de ţări de pe 4 continente este o performanţă pe care n-o poate nega nimeni şi culoarul acestui festival este unic în geografia filmului mondial. >>>>

FNRP cere retragerea sprijinului parlamentar celor care au tradat pe romanii din Timoc

« Ca urmare a faptului ca cinci dintre reprezentantii Romaniei la Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei au absentat sau au votat impotriva intereselor romanesti, la sedinta din 1 octombrie 2008, minoritatilor nationale din Voievodina si a minoritatii etnice romane din Serbia”, si Recomandarii 1845, documente de importanta cruciala pentru viitorul a 300.000 de romani din Timoc, Fundatia Nationala pentru Romanii de Pretutindeni face apel la PD-L, PSD, PNL si Partidul Romania Mare sa retraga sprijinul politic parlamentarilor :Cornelia Cazacu (PD-L) care a votat alaturi de parlamentarii Serbiei, impotriva romanilor din Timoc, Cezar Preda (PD-L), absent, Mihai Tudose (PSD), absent, Relu Fenechiu (PNL), absent, Ilie Ilascu(Romania Mare), absent », se arata intr-un comunicat facut public de catre FNRP.>>>>>

_____________

~ROMANI CARE NU TAC : Av. Ioan Solomon: „Referendumul autonomist atacă direct Constituţia“

Catre CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI SFANTU GHEORGHE , Domnului Primar al municipiului Sfantu Gheorghe, Antal Arpad

Referitor la proiectul de hotarare privind organizarea referendumului local in vederea consultarii cetatenilor din Mun. Sf. Gheorghe privind modificarea limitelor teritoriale ale judetului Covasna, conform initiativei legislative„Statutul de autonomie al Tinutului Secuiesc”

Declansarea de catre dvs. a dezbaterilor publice privind un proiect de hotarare care vizeaza organizarea in data de 30.11.2008, in ajunul Zilei Nationale a Romaniei, cand se sarbatoresc 90 de ani de la Marea Unire a Transilvaniei cu Romania de la 1 Decembrie 1918, a unui referendum local in vederea legiferarii autonomiei teritoriale maghiare a asa-zisului „Tinut Secuiesc”, precum si postarea pe site-ul oficial al Consiliului Local al municipiului Sfantu Gheorghe, a „Statutului de autonomie al Tinutului Secuiesc” material de propaganda politica vadit anticonstitutional, nu poate fi perceputa decat ca o noua actiune provocatoare, de sfidare premeditata a demnitatii nationale a poporului roman, prin care se urmareste intretinerea si amplificarea tensiunilor interetnice in scop ingust, electoral si politic.

Ca persoane alese in fruntea obstii la primele alegeri locale de dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, de la care asteptam o atitudine deschisa, europeana, initiatorii si promotorii acestui demers se dovedesc, contrar asteptarilor, continuatori sarguinciosi ai politicii separatiste si izolationiste, de inspiratie medievala, a antecesorilor lor, care nu ne-a adus decat inapoiere economica, saracie si frustrare tuturor celor ce locuim aici. >>>>

Pe zi ce trece constat cu uimire că oraşul nostru, frumosul nostru oraş dunărean de la Mila 80, e din ce în ce mai schimbat. Ciudat şi straniu. Un vag iz de „străinătate” eminescian în sensul de înstrăinare, alienare, îndepărtare de ceva cunoscut şi drag, senzaţia că deşi eşti aici, nu eşti niciunde, eşti pretutindeni-nicăieri, ţi se insinuează în minte. Vi s-a întâmplat vreodată să vă rătăciţi în propriul oraş, pe străzile răs-bătătorite? Mie da. Nu mai recunosc străzile care seamănă izbitor una cu alta, cu mii şi mii de magazine cu ferestre la fel, cu firme care mai de care mai strălucitoare… Deşi născută în chiar „inima târgului”, la o aruncătură de băţ de fluviul bătrân (atât de bătrân şi înţelept încât nimic nu-l mai miră!) îl recunosc anevoie. Şi parcă mă încearcă un sentiment de atavică teamă, la fel cum uneori, în vis, se face că orbecăi pe străzi total necunoscute, neapărat întortocheate, în întuneric sau în plină lumină şi eu nu întrevăd nici o ieşire apropiată. Sau parcă,prinsă într-o capcană ca o insectă într-un ac pentru un virtual amator de insectare!

De ce acest sentiment de „străinătate” în chiar mijlocul acestui familiar „acasă”?

Pentru că nu mai înţeleg nimic, nimic, de parcă aş fi lipsit mulţi ani de pe aceste străzi, cartiere, bulevarde. Ce de clădiri, hardughii uriaşe!Când or fi răsărit atâtea? E adevărat, foarte arătoase, impunătoare, stau gata să te strivească. Sub semeaţa lor aroganţă, cui să-i mai pese de oamenii care se fac din ce în ce mai mici, se împuţinează, se nimicnicesc. >>>>


Click pentru a mări imaginea

Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei (APCE) a adoptat miercuri Rezolutia 1632 (2008) privind „Situatia minoritatilor nationale din Voievodina si a minoritatii etnice romane din Serbia”, insotita de Recomandarea 1845 (2008). A fost un vot istoric, in care autoritatilor sarbe li se recomanda o serie de masuri privind respectarea drepturilor fundamentale ale minoritatii romane din Serbia, si in special ale celei din Timoc. Sarbii au incercat pe toate caile sa faca la Strasbourg din vlahii din Timoc un popor diferit din cel roman. Au reusit sa introduca aceasta confuzie chiar cu ajutorul reprezentantilor Romaniei la APCE care au tradat astfel interesele romanilor din Timoc si ale Romaniei. Amendamentul 17, propus de sarbi in frunte cu Milos Aligrudici, in care se introduce idea ca vlahii nu sunt romani, a fost adoptat cu 21 de voturi in favoare si 19 impotriva. Unul din cele doua voturi care au facut ca in textul rezolutiei finale sa apara distinctia dintre vlahi si romani a fost dat chiar de un parlamentar roman – Cornelia Cazacu (PD-L), supleantul lui Radu Berceanu(PD-L) la APCE. Din cei 10 reprezentanti ai Romaniei la APCE, patru au lipsit la aceasta sesiune: Relu Fenechiu (PNL), Ilie Ilascu(RomaniaMare), Cezar Florin Preda( PD-L) si Mihai Tudose(PSD). Nu au fost nici macar supleantii lor. De remarcat faptul ca fara votul Corneliei Cazacu amendamentul sarbesc ar fi fost eliminat conform regulamentului APCE.

Sarbii au fost in schimb sutinuti puternic de greci si rusi. Daca cei patru s-ar fi deranjat sa se deplaseze la Strasbourg, pe banii statului roman, sarbii nu ar fi reusit sa-si atinga intr-o anumita masura interesele, pe care de altfel le-au urmarit utilizand tot felul de instrumente, inclusiv un memoriu distribuit colegilor pentru a castiga voturile lor. Memoriul sustine, printre alte afirmatii nefondate, ca “identificarea poporului roman cu poporul valah” ar insemna ca identitatea romaneasca sa le fie impusa “valahilor” contrar vointei acestora (!). In urma tradarii de care se fac vinovati parlamentarii romani a rezultat punctul 20 al rezolutiei in care se arata ca “Adunarea incurajeaza asadar membrii minoritatilor romana si valaha din estul Serbiei sa-si uneasca eforturile si sa depaseasca neintelegerile lor interne in interesul lor insisi si pentru pastrarea trasaturilor specifice care constituie identitatile lor.>>>>>>(Un comentariu ROMANIAN GLOBAL NEWS )

~BANI PE APA SIMBETEI – Alexandru Petrescu :O catastrofa mediatica :Proiectul “Buna, sunt Roman”

Ambasada Romana din Madrid a gazduit intalnirea cu presa spaniola referitor la proiectul Hola soy Rumano(Buna sunt roman) si “Rumanos en Europa-De igual a igual”

Situata pe Avenida Alfonso XIII, la nº157 , Ambasada a asteptat pe cei peste 50 reprezentanti ai mass mediei spaniole cu cativa tovarasi deghizati in portari aroganti nepoliticosi cu mainile infundate pana la coate in buzunare:”Sunt celebrii securisti…murmurau ziaristii spanioli.Intr-o sala stramta inca in lucrari de reforma,fara aer conditionat,mirosind a gaze ce rezultau de la vopselele proaspete,cu o statie de sunet care nu a functionat si tehnicieni ai ambasedei ce roiau printre cei invitati,a sosit excelenta Sa Maria Ligor Ambasadoarea de la Madrid.Emotionata de eveniment glasul sau cu greu a putut fi auzit de cei prezenti . Felipe Sanjuán consilierul de imagine de la Saachi &Saatchi a declarat mediilor ca au fost desemnati castigatorii fericiti acestei actiuni dar intrebat de catre un ziarist roman (Felix Damian-Antena3)de ce fonduri dispun a evitat sa raspunda justificand ca probabil guvernul roman nu doreste sa faca publice aceste cifre.Carlos Iglesias regizorul spaniol care deja lucreaza la un documentar de 20 minute (la care a filmat deja 10 ore) a facut cunoscut anecdote in timpul documentarii in Romania (printre care a spus ca l-a mirat mult ca furgoneta lor era oprita pe strazi de cersetaori care nu le cereau bani sau alimente ci nu sapunuri sau parfumuri…sau ca a ramas uimit de numarul mare de masini de lux existent pe soselele distruse parca de un razboi recent…si remarca ca dintre atatea Ferrari cat am vazut…cred ca unele erau si cumparate…sau remarca faptul ca preturile in Romania erau la fel ca in Madrid…dar problema pe care mi-am pus-o e cum reusesc acesti oameni sa traiasca zi de zi…)

Multe dintre mediile romanesti au criticat ca au fost convocate preferential de catre ambasada…iar FEDROM o ong-fantasmagonica romaneasca prin presedintele ei Miguel Fonda Stefanescu a criticat intr-un ton agresiv pe cei de la Saatchi pentru ca nu au apelat la ei pentru colaborare si impartirea beneficiilor publicitare considerand ca este o discriminare politica stiindu-se sorgintea lor pro PSOE si PSD .>>>>Alexandru Petrescu :O catastrofa mediatica

Tinerii au decis sa-i extermine pe toti batranii tribului, pentru a nu le mai asculta bodoganeala si sfaturile fara rost. Doar un fiu si-a ascuns tatal. Zvonul masacrului a zburat in toata insula si vecinii au decis sa-i pedepseasca pe ucigasi. “Sa ne restituiti in trei zile capatul de franghie de nisip pe care vi l-am imprumutat”, a fost pretextul. Doua zile si doua nopti nimeni n-a dormit, incercand sa gaseasca solutia. Obosit, fiul s-a destainuit tatalui. “Ca sa nu existe o confuzie, cereti vecinilor un exemplar din restul franghiei care le-a ramas”. A urmat cainta, si iertarea, si pacea.

In Romania lasata de invingatori pe mana rusilor, noii proptiti de straini in fruntea bucatelor au folosit frustrarea unor categorii sociale pentru a instaura teroarea, alienarea spirituala si distrugerea valorilor trecutului. Prin exterminarea sutelor de romani s-a dorit cladirea omului nou, obligat sa vada doar o realitate impusa, obligat sa-si lepede traditiile si morala, obligat sa urasca si sa-i denunte pe toti cei care se opuneau Liniei.

Desi schimbarea regimului in Decembrie ‘89, ar fi trebuit sa insemne o scapare din temnita urii, rafuiala care a ocupat prim planul vietii politice s-a rasfrant in societatea romaneasca de acasa si de aiurea.

Intoleranti si orbi continuam sa lipim etichete inveninate pe fruntile celor cu pareri diferite. Prinsi in vartejul unei vendete absurde vedem un dusman in fiecare membru al societatii romanesti, un suspect si un vinovat pentru starea morala, politica sau economica in care ne aflam. Fiecare trebuie stigmatizat, cu exceptia persoanei proprii sau a grupului care ne impartaseste fara discriminare ideile. Patima ne intuneca ratiunea, refuzand sa recunoastem si sa preluam valorile individuale. >>>>

Iată un nou pleonasm pentru care nu e nevoie de prea multe argumente pentru a se impune. Din cauza unora, intraţi cu proptele în parlamentul ţării, atât în spontanul categoriilor celor mai ignorante şi mai neşcolite de mase populare precum şi în elitele academice ale ţării, câte ele vor mai fi rămas, când zici politician musai să zici şi prost. Iar argumentele ne sunt date de însăşi aceşti politicieni zilnic, ceas de ceas şi chiar minut de minut dacă butonezi canalele de televiziune.

Şi fie că e vorba de preşedintele ţării sau de preşedinţii de partide – nu mai vorbim de „parlamentarii de rând” – pentru un om normal la cap, maimuţărelile politicienilor în pre campania de alegeri sunt de tot râsul. Iar „poporul” nu se mai miră de nimic şi nu mai crede în nimeni deşi ştie, vai, în mod fatal, că tot ăştia vor fi şi politicienii viitoarei legislaturi. Pentru că dacă el nu votează pe vreunul, vecinul lui îl va vota precis, „iac-aşa numai de-al dracu’”! Asta-i moda de astăzi a românilor deja buimăciţi de sutele de mijloace mass-media de îndobitocire în masă, aflate la îndemâna politicienilor!În campania din toamna asta, pentru primul loc în ierarhia partidelor ce cârcâie de „proşti politici” se bat vreo trei partide care riscă să nu mai intre în parlament. >>>>

~APOCALIPSA SAU SPERIETURA ?- Alexandru Stănciulescu-Bârda: Cine se joacă „de-a Dumnezeu“? Şi de ce?

Saptamanile  acestea omenirea întreagă a fost zguduită de vestea că în Apus se fac nişte experienţe foarte periculoase, care ar putea aduce adevărate dezastre întregii omeniri. Unii vorbeau chiar de posibilitatea declanşării sfârşitului lumii. Nu au fost doar zvonuri, ci lucrurile au fost cât se poate de serioase. A fost vorba de o experienţă cu o nouă formă de energie, antimateria. Această energie nu a fost niciodată folosită de oameni. Este mai puternică de nenumărate ori decât energia nucleară şi cea atomică. Ea există în univers şi este observată sub forma aşa-numitor ,,găuri negre”. Se observă cu telescoapele puternice şi de pe sateliţi cum în acele ,,găuri”, care seamănă cu nişte nori întunecoşi, sunt absorbite stelele, corpurile cereşti formate din materie. Toate cele ,,înghiţite” de acele ,,găuri” dispar pentru totdeauna. Oamenii de ştiinţă de astăzi au reuşit să înţeleagă într-o oarecare măsură mecanismul funcţionării acelei energii şi încearcă s-o producă şi s-o utilizeze în laboratoare uriaşe. Nu contestăm faptul că oamenii de ştiinţă respectivi nu ştiu ce fac. Teama cea mare a omenirii faţă de aceste experienţe se bazează pe faptul că energia respectivă fiind necunoscută, poate să declanşeze anumite reacţii, pe care oamenii încă nu le pot prevedea, tocmai fiindcă nu cunosc toate legile după care funcţionează acea energie. Dumnezeu să le ajute s-o cerceteze, s-o stăpânească şi s-o folosească apoi în scopuri paşnice, spre binele întregii omeniri. Aceste experienţe sunt necesare, fiindcă balta de petrol din care se adapă astăzi omenirea este aproape secătuită şi în scurt timp ultima picătură va dispare. Omenirea trebuie să găsească alte forme de energie. Este o luptă pentru supravieţuire, de fapt. >>>>

~MAPAMOND – Ion Marin Almăjan: „Deşărtăciunea deşărtăciunii, toate sunt deşărtăciune“

Sunt multe oraşe ale lumii care merită vizitate şi câteva dintre ele admirate în mod special. Dintre cele pe care am avut posibilitatea să le văd şi să le admir frumuseţile, Roma mi-a cucerit din prima suflare inima. Căci Roma nu are egal, nu poate fi comparată cu nimic. Roma imperială este maiestuoasă, sfidătoare nu doar prin Colosseum, ci şi prin San Pietro, prin Via Apia, prin Fontana dei Tritoni, Fontana Trevi, Vaticanul etc. Florenţa însăşi te uluieşte cu Campanilla lui Giotto dar măreţia ei nu se aseamănă cu cea a Romei. Ponte Vecchio este mai învăluitor, Palazzo Pitti te pofteşte în lăuntrul său ca să-i admiri comorile de artă, Familia Medici are ea însăşi fastuoase comori create de mâna unor maeştri ai Renaşterii. Aş putea adăuga aici Veneţia, Parisul, Petersburgul, Praga, Barcelona, alte minuni ale omului.

Dar oraşul pe care îl iubesc cel mai mult, unde mă simt mai acasă decât acasă,şi aceasta fiindcă ultimii optsprezece ani au spulberat peste dulcele meu cămin, peste mica Vienă, cum le place unora să-i zică Timişoarei, dezmăţul, demenţa şi mizeria, neliniştea, deci oraşul pe care îl ador este marea Vienă. Ador ordinea, calmul, măsura care domneşte în toate. Bulevardele largi sunt la fel de ordonate, de curate, de tihnite, chiar dacă tihna acesta presupune circulaţia maşinilor, tramvaielor, pietonilor, ca şi străzile înguste, acelea pe care vienezii le numesc nu Strasse, ci Gasse, într-un alint pe deplin meritat. Îmi place siguranţa pe care o simţi în multele şi covârşitoarele parcuri. Plimbându-te alături de vienezi, într-un ritm care e acela al înţelepciunii, nu al demenţei, ochiul nu este rănit nici de gunoaie, nici de prezenţa unor zdrenţe umane .În Viena nu am văzut cerşetori. >>>>

~DEZVALUIRI – Vasile Zărnescu: Cultul ex-greco-catolic: catalizatorul declinului României

„Viclenia abrogării sau războiul informaţional al ex-greco-catolicilor“ (3)

În toate materialele, chiar din titlu, ca aici, am subliniat că ceea ce afirm despre „cultul” ex-greco-catolic este valabil pentru liderii catolici orientali de rit bizantin. Enoriaşii acestui cult sunt, sub aspectul culturii teologice, oameni simpli, care, pur şi simplu, sunt duşi de nas de perversitatea liderilor lor – aşa cum, de altfel, s-a întâmplat tot timpul în istoria acestui cult hibrid. Dovadă este capacitatea acestor lideri în a-i mobiliza pe enoriaşi ca să facă demonstraţii de forţă, trecând chiar la violenţe.

În lucrarea sa, Lanţuri şi teroare, Ioan Ploscaru a proferat tot felul de injurii la adresa Bisericii Ortodoxe Române; la fel a procedat şi Vasile Marcu, în cartea Drama Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-catolică). De altfel, aceste lucrări erau în ton cu agresiunea comisă de liderii ex-greco-catolici şi revărsată ca o avalanşă de noroi în mass media, după cum am relevat în studiile anterioare, tipărite acum un deceniu şi republicate, acum, aici. Apoi, trebuie să subliniez că, în revistele România Mare şi Politica apăruseră, sporadic, în anii ‘90, diverse articole critice la adresa „cultului greco-catolic” legate tocmai de campania antiortodoxă dusă de către liderii ex-greco-catolici, deşi, concomitent, revistele publicau şi materialele lui Viorel Roman, care făcea (ca şi acum, de altfel) o permanentă şi insidioasă propagandă catolică, prin care milita – într-o revistă proortodoxă, cum s-a voit a fi, mereu, revista România Mare – tocmai pentru „unirea cu Roma”, după cum am subliniat în preambulul Lamentatio la studiul „Transilvania în plasa ocultei internaţionale”, precum şi, peste tot, în studiul respectiv şi în altele. >>>>

~MOARTEA UNUI ARTIST – Cristian Neagu: „Adio , Ştefane, prieten drag…”

În duminica din 14 septembrie 2008 am tresărit ,parcă înjunghiat de vestea neagră : Fănicuţă Iordache ,Titanul scenei şi platoului de filmare din România ,îşi dăduse obştescul sfârşit într-un spital din Viena . Odată cu el ,murea şi ceva din mine ,din trecutul ,dar mai ales din prezentul meu . Nu am plâns ,dar fiinţa mea a sângerat într-un clişeu al amintirilor adolescentine ,cu întâmplări din cartierul bucureştean Rahova , „în gaşcă” cu Fănicuţă ,Marin Ţaca şi fraţii Mafoame .Interesant era aerul său meditativ suprapus unei ironii calde ,ce parcă întregea „exotismul” ,fie el , şi al unui colţ de stradă. Te făcea să crezi că este un caracter polivalent .Acum era şmecherul ce stăpânea nuanţa uşor vulgară a jargonului ,acum era de la ţară ,acum era avocat ameţindu-te în termeni juridici ,ba filosof ,ce-ţi făcea morala vieţii rostind maxime celebre ,iar când era „EL” ,era îngândurat ,cu vorbă puţină şi zvâcnet la o glumă ori la o remarcă asupra unei melodii lăutăreşti ,sorbind şpriţul „autentic”,veşnic îndrăgostit de viaţă….

Deşi eram mai mic cu optsprezece ani decât el, nu a ezitat să mă trateze „bărbăteşte” mai ales când a aflat că sunt supus pasiunii condeiului .Eram „de-al lui” ,din Rahova ,şi asta nu era puţin .Juca pe vremea aceea în „ Adio dragă Nela” şi „Proprietarii”. Era deja un artist de esenţă ,dar venea să să-şi domolească clocotul sufletului acolo unde copilărise ,şi unde amintirile îi îngustau privirea ,ca de un regret tăinuit în sufletul său nobil cu interior de baroc autumn . >>>>

Scrisoare de sprijin pentru Uniunea Ziariştilor Profesionişti

LIGA SCRIITORILOR DIN ROMÂNIA Nr.821 din 01.10.2008 Către Uniunea Ziariştilor Profesionişti
Domnule preşedinte,

Am aflat cu stupoare că instituţiile abilitate refuză să recunoască caracterul de organizaţie de creaţie a Uniunii Ziariştilor Profesionişti.Considerăm că celor ce s-au situate pe această poziţie le este complet străină noţiunea de creaţie,cât şi natura activităţii jurnalistice.Demersul publicistic,indiferent de forma pe care o îmbracă(eseu,pamflet,reportaj,anchetă,articol de analiză,reportaj literar,etc.)reprezintă un act de creaţie.Aşa se explică de ce acelaşi eveniment este reflectat în forme diferite,în raport cu harul şi competenţa celui care semnează.Fără har şi spirit inventiv nu se poate face gazetărie.Ziaristul nu fotografiază,ci înserează,în forme de exprimare cât mai interesante şi originale faptele,evenimentele cu care vine în contact,transformând realitatea în articol de ziar,construcţie originală din care se desprind concluzii;se emit judecăţi de valoare,se prezintă argumente.Gazetăria nu se face după tipare în care ziaristul toarnă la întâmplare ceea ce îi iese în cale şi prin răsturnarea tiparului obţine un articol.Ziaristul construieşte şi creează cu ajutorul cuvântului;de fiecare dată altceva.Munca sa este identică cu cea a pictorului,compozitorului,scriitorului,

proiectantului,şi diferă de aceasta,doar prin mijloacele de realizare.În locul penelului,dălţii sau notelor muzicale,ziaristul ca şi scriitorul face apel la scris.Aşa se şi explică de ce,în 1987,în virtutea unei legi,toţi ziariştii din România au trebuit să treacă prin furcile caudine ale atestării. >Presedinte executiv Al Florin Tene >>>

DEMISIA DIRECTORULUI BIBLIOTECII PEDAGOGICE NAŢIONALE

Directorul general al Bibliotecii Pedagogice Naţionale, dr. George Anca, şi-a înaintat demisia către Ministrul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului, Cristian Adomniţei. Retrocedarea legală a actualului sediu de pe strada Zalomit, 12, nu are, deocamdată, o alternativă sigură de locaţie a acestei instituţii cu statut naţional şi internaţional, conform Legii bibliotecilor sau unor documente IFLA etc. „Scadenţa” din octombrie 2009 este precedată de complicate negocieri legate de plata chiriei sau eventuala cumpărare a imobilului (Casa „Micescu”). Ameninţarea cu dispariţia a acestei biblioteci, după 130 de ani de existenţă, concentrând cea mai masivă colecţie de carte pedagogică din România, afectează deja reţeaua naţională a bibliotecilor pedagogice şi şcolare, informarea de specialitate a cadrelor didactice din toată ţara. În contextul în care criza bibliotecilor din toată lumea se diminuează şi cartea revine în atenţia generaţiilor (Google dă informaţii, bibliotecarul dă soluţii), Biblioteca Pedagogică Naţională a organizat în ultimele luni, în colaborare cu „Tribuna învăţământului”, şapte „Conferinţe ale educaţiei”, inclusiv pentru sensibilizarea opiniei publice şi a decidenţilor asupra instituţiei.O carieră colectivă şi individuală, complet nepremiată, dimpotrivă, se vede neînţeleasă după ce a fost neglijată timp de decenii, aşa cum s-a învederat chiar prin articole despre drama Bibliotecii Pedagogice apărute în „Gândul”, „Tribuna învăţământului”, „Dilema veche” etc. American Corner şi Biblioteca Indiană, două dintre specializările cunoscute ale Bibliotecii, sunt şi ele puse în chestiune. Este de sperat că noul director va avea succes în obţinerea sprijinului real al celor în drept să o facă, în pofida oricui şi-ar dori să vadă România fără o astfel de instituţie.

Daca maine se face un referendum in Transnistria, populatia rusofona majoritara va cere federalizarea! Si, conform precedentului Kosovo, o va obtine. Rusia va recunoaste imediat noua republica, Romania va proceda la fel ca in cazul Kosovo si SUA va face putina garagata, dar Kosovo va ramane piatra de moara agatata de gatul politicii mondiale contemporane! 2. Ce este de comentat fata de parerea Departamentului de Stat? Merele nu vor fi de acord niciodata cu perele! Eu nu pot sa uit tupeul americanilor, de a trimite evanghelisti in Romania sa ne corupa la cultul mormon si alte aberatii religioase. SUA incearca sa-si ascunda gravele probleme economice starnind scandaluri locale pe la altii! 3. Asteptam de la dvs, romanii din diaspora, sa ne spuneti ce parere aveti despre expozitiile “culturale” organizate de ICR in SUA si Germania. Aici, in Romania, este o adevarata miscare de protest impotriva “parohiei” lui Basescu si Patapievici, care promoveaza violenta si pornografia in numele “culturii” romane contemporane. Pe banii smulsi din buzunarele contribuabililor prin sute de taxe si impozite! >>>>

~SE INGROASA GLUMA – Victor Roncea: „UAP dată în judecată pentru defăimare şi denunţ calomnios“

Am luat cunostinta cu uimire de acuzatiile de-a dreptul aberante pe care Uniunea Artistilor Plastici mi le aduce sub forma unor alegatii si calomnii facute prin intermediul unui Comunicat de presa. Aduc la cunostinta opiniei publice ca voi actiona in judecata UAP pentru defaimare prin raspandirea unor informatii mincinoase care imi afecteaza grav reputatia si atenteaza la statutul si prestigiul meu de jurnalist.

Ca raspuns la agresiunea anti-romaneasca si anti-crestina a pseudo-artistului Levente Benedek, care se auto-caracterizeaza drept un “terorist vizual” – desfasurata in cadrul expozitiei “Euromaniac” de la Galeria UAP “Atelier 35″ -, un grup de trei tineri a dat o replica pe masura afrontului la adresa Romaniei, a crestinismului si a bunului simt. In calitate de jurnalist am monitorizat si distribuit liber inregistrarea “happening”-ul de “street-art” realizat printr-un graffiti armonios cromatic continand un mesaj contra-terorist.

Cu toate acestea, UAP sustine in fals: “Ca urmare a expozitiei “Euromaniac”, in data de 22 septembrie 2008, fratii Victor si George Roncea, alaturi de alte trei persoane, invocand etnia maghiara a artistului autor, au vandalizat geamurile Galeriei Atelier 35, utilizand insemne defaimătoare si pornografice la adresa etniei maghiare din Romania si a Ungariei. Interventia a fost documentata atat video cat si fotografic, prezentata ca un act nationalist, de justitie si distribuita pe bloguri si pe youtube.”

Fara doar si poate autorii comunicatului au amestecat cu intentie mai multe minciuni intr-o insiruire care sfideaza logica si adevarul. Nu am negat niciodata ca am fost martorul reprezentatiei artistice libere, al actiunii de “anti-terorism vizual”; dar fiind totodata cel care “a documentat atat video cat si fotografic” momentul – dupa cum dovedesc toate imaginile – cum as fi putut fi, in acelasi timp, si cel care “a vandalizat geamurile”.

De unde se intelege ca UAP isi permite sa fie impotriva dreptului garantat de Constitutie si de tratatele internationale ale drepturilor omului, cat si a obligatiei oricarui jurnalist, de a avea libertate de expresie si propria opinie si posibilitatea de a raspandi liber si prin orice mijloace orice idei si informatii.

Mai mult, aceleasi inregistrari disponibile pe YouTube certifica fara nici o umbra de indoiala caracterul pasnic si haios al manifestarii, desfasurata de altfel sub singurul indemn scris: “Love is in the air”. Daca binecunoscutul refren ce face trimitere la dragoste a ajuns “inscris xenofob” inseamna ca Uniunea Artistilor Plastici nu si-a schimbat chiar cu nimic rolul si mentalitatea de la crearea sa de catre organele regimului comunist, dupa modelul similar din Uniunea Sovietica.

Tot din acelasi tipar, de josnica inspiratie bolsevica, face parte si alaturarea de catre UAP a acestei manifestari de “street-art” cu provocarea ordinara realizata la trei zile ulterior, cand aceleasi geamuri au fost manjite cu inscriptii de natura anti-semita.

Inserarea numelui meu in acest context a doua fapte distincte, dintre care una pare sa fie o operatiune specifica din apanajul sponsorilor lui Benedek Levente (in paranteza fie spus un bursier al Fundatiei Communitas, controlata de asociatia culturala, cu pretentie de partid, UDMR), este o diversiune ordinara care imi aduce prejudicii, pe care nu am de gand sa le las neamendate.

Ma intreb, pe buna dreptate, daca in rastimpul inregistrarii actului de “street-art” se petrecea la o orgie din atelierele UAP de deasupra Galeriei “Atelier 35″ vreun viol in grup, daca nu cumva tot eu eram considerat automat vinovatul?!

Lasand gluma deoparte, si aici ma adresez direct SRI, conform informatiilor mele, inscrisurile anti-semite apartin chiar “artistului” Levente Benedek, care si-a propus sa prelungeasca acest scandal atat din dorinta infantila de a castiga notorietate cat si din aceea, comandata, de a actiona provocator dupa tipicul lui “Iliescu-KGB”, care vedea steaguri verzi pe cerul Pietei Universitatii. De altfel, se incadreaza perfect in tipologia acestui personaj promovat iresponsabil de UAP, auto-intitulat “terorist vizual” si care, daca a reusit sa jigneasca mizerabil crestinismul, si-a propus sa o faca in aceeasi masura si cu iudaismul urmand, fara indoiala, sa atace si religia musulmana.

Ma adresez SRI deoarece, in primul rand, acesta este cel mai in masura sa faca lumina asupra acestui caz, tinand cont de camerele de supraveghere aflate pe sediul sau din imediata apropiere. Apoi, atat primul act al lui Benedek Levente, din interiorul Galeriei, cat si cel din exterior, atenteaza la mai multe articole din Constitutie – aparata din cate stiu de SRI – si incalca legile Romaniei dar si, la fel de grav, risca sa maculeze imaginea tarii si a poporului roman in lume.

In incheiere anunt public ca voi da in judecata UAP pentru defaimare si denunt calomnios, daunele morale de 1 miliard, pe care le pretind, urmand a fi donate tinerilor artisti plastici romani din Harghita si Covasna care, este o evidenta, nu vor avea niciodata sansa sa fie expusi, de actuala UAP, la Bucuresti.

Totodata, pentru a nu invinui in acelasi proces UAP de sovinism anti-romanesc, cer Uniunii sa probeze echidistanta sa, obiectivitatea si intentia nediscriminatorie, prin organizarea cu ajutorul ICR a unei expozitii similare, la Budapesta, care sa contina aceleasi elemente “artistice” ca si expozitia lui Benedek Levente de la Bucuresti: harta Ungariei avand suprapusa un organ genital feminin, Amiralul Horthy cu un organ sexual masculin in gura si Sfantul Stefan intr-un act de feletia cu Gingis Han. Eventual, tinand cont de valentele “terorist-artistice” ale acestui Benedek, sa se realizeze una cu aceeasi tematica si la ICR-Tel Aviv si o alta la ICR-Istanbul. Urez realizatorilor mult insucces in viata.

VICTOR RONCEA

28.09.2008

www.victor-roncea.blogspot.com

Problema sau Chestiunea Orientală : Serbia fără Kosovo / Georgia fără Abhazia şi Oseţia de Sud

Debutul Chestiunii Orientale este Pacea de la Kuciuk Kainargi / Silistra 1774. Ţarul învingător şi Sultanul fără vlagă se înţeleg în privinţa patronajului Moscovei asupra ortodocşilor ajunşi sub musulmani. Aceasta Problemă este nodul gordian al celor 8 războaie ruso-turce (1710-1878) pentru a « doua Romă », aşa că independenţa Kosovo-ului, sub patronajul SUA/UE şi a Abhaziei şi Oseţiei de Sud sub cel al Rusiei sunt de neînţeles fără luarea la cunoştinţă a Problemei Orientale, care numai aparent s-a încheiat cu dispariţia Sultanului turc şi Califului după Primul Război Mondial.

Un mileniu – de la Mahomed până la eşecul din faţa Vienei – lumea islamică condusă de Sultan şi Calif domnea pe trei continente. Dar după victoria Papei şi Împăratului la Viena 1683, Ţarul Petru cel Mare, urmaşul Împăratului Imperiului Roman de Apus se consideră îndreptăţit să moştenească el a « doua Romă ». Patriarhul grec, după experienţa cu cruciaţii, era de partea Sultanului şi a Ţarului. Astfel s-au configurat forţe imperiale într-un permanent conflict, război – cald sau rece -, care determină soarta lumii : (1) creştinii occidentali, conduşi de Împărat şi Papă, (2) creştinii ortodocşi, conduşi de Ţar şi (3) mahomedanii conduşi de Calif. >>>>

~TARA JAFULUI – Încă o instituţie cade sub furia retrocedărilor iresponsabile

Sâmbătă 4 octombrie, ora 17.00, în cortul din faţa Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara, Piaţa Operei : Dezbatere publică cu tema Evacuarea Casei Studenţilor în care toţi cei prezenţi îşi pot exprima opinia şi pot propune soluţii pentru această situaţie. Ca urmare a retrocedării către Episcopia Romano-Catolică, Casa de Cultură a Studenţilor urmează să fie evacuată din 23 decembrie 2008, neexistind momentan nicio soluţie sigura pentru membrii acesteia. Proiectul Evacuarea Casei Studenţilor îşi propune generarea unui dialog între părtile implicate.
Agenda de dezbatere cuprinde urmatoarele teme:

1. De ce e nevoie de Casa Studenţilor?

2. Cum trebuie împărţite responsabilităţile în ceea ce priveşte soluţionarea problemei Casei Studenţilor?

3. Care sunt soluţiile posibile?

Fiecare vorbitor va lua cuvântul pe temele din agendă şi va răspunde întrebărilor adresate de către participanţii la dezbatere. >>>detalii aici

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

D. LUCRĂRI COLECTIVE

__________________
  • OPUNE-TE, NU STA CU MAINILE IN SAN !

    ____________________________ O SUTA DE IZVOARE ! _____________________________ O NOUTATE: De la 1 Ianuarie 2008, ARP detine si administreaza 100 de site-uri care formeaza cea mai vasta retea culturala de publicatii , surse documentare si " biblioteci on-line "existenta in limba romana .Cititi toate site-urile >>>>aici>>>>> ========================== ______________________________ _____________________________ Adauga la Favoritii TECHNORATI _____________________________
  • CELEBRA CARTE PENTRU COPII „VULPEA ACADEMICIANĂ“ – GRATUIT, ON-LINE

    UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> ________________________________ _________________________ Buletinul de presa INTERMUNDUS MEDIA contine stiri, informatii si bibliografii la zi reflectand aparitiile recente din revistele editate de ARP, propuneri de teme de dezbatere colectiva, volume noi tiparite de ARP - Asociatia Romana pentru Patrimoniu sau aflate in pregatire. Il puteti citi aici>>>>> __________________________