ANALIZE ŞI FAPTE nr. 45

22 Ianuarie 2007

UN SCANDAL CE NU TREBUIE MUSAMALIZAT !

A aparut , in aceste zile la Editura DACICA , o carte de o insemnatate exceptionala care , dupa tipicul noului ” monopol ideologic ” de la Bucuresti , va trece intr-un con de umbra in nadejdea ca i se va ” pierde urma” si , cu vremea , va fi uitata . Ea este semnata de Dumitru Manolache si se intituleaza ” TEZAURUL DACIC DE LA SINAIA . Legenda sau adevar ocultat ?” . Autorul ,care este deopotriva un jurnalist de talie grea si un istoric admirabil (caci ne-a dat pana astazi si cateva carti in tema legendelor despre Sfantul Apostol Andrei,din Dobrogea, remarcabile prin puterea de patrundere ) studiaza acum istoria ” Tablitelor de la Sinaia „( un scandal al istoriografiei romanesti si una din temele capitale,ce ce arata iresponsabilitatea Statului Roman ) introducand o tema cu un caracter senzational : aurul tablitelor originale ar fi fost topit de Carol I iar Castelul Peles s-ar fi ridicat , in cea mai mare parte ,facandu-se plati din ” aurul dacilor „
Pe aceasta tema ,cititi o interventie documentata drd.Gh.C.Nistoroiu , in revista O CARTE PE ZI ,”cartea zilei de 27 Ianuarie 2007 „.

http://ocartepezi.wordpress.com

____________________________________________________________________________________

RECVIEM PENTRU SFARSITUL UNEI IUBIRI DESAVARSITE : FAMILIA LOVENDAHL PAPAE

Recent a plecat de pe pământ Lydia Løvendal Papae, fiica marelui pictor al ţăranului bucovinean George baron Løvendal la puţine zile după soţul său, arhitectul Radu Mihai Papae. Deşi baronesa avea o vârstă venerabilă, peste opt decenii, totuşi vestea sfârşitului său a fost una surprinzătoare căci fiinţa ei era una ce întrupa însăşi imaginea vitalităţii, a bogăţiei de spirit şi bucuriei de a trăi. Şi nu oricum, ci frumos, armonios, aş putea spune, chiar la modul artistic. Aflând această veste dureroasă pentru toţi cei ce i-au fost apropiaţi sufleteşte şi spiritual, nu am pregetat să merg la Bucureşti spre a-i fi alături în momentele despărţirii şi să-i rostesc un cuvânt de bun rămas. Având a face în puţine cuvinte o sinteză a ceea ce a însemnat fiinţa ei – deşi despre ea am scris de multe ori şi ştiu că e foarte greu să te limitezi şi să alegi din avalanşa de impresii – cineva din stratosfera inspiratoare mi-a trimis gândul că ea a avut, de fapt, mai mult ca orice, două calităţi emblematice: a fost în egală măsură o VESTALĂ şi o MUZĂ. Vestală în templul zeului tată, marele pictor George baron Løvendal, pe care l-a venerat şi slujit toată viaţa transformându-şi locuinţa într-un templu dedicat lui; şi muză a poetului Mihai Papae care i-a scris şi dedicat mereu cărţi de poeme ei şi numai ei. Ea a făcut de toate în viaţa ei, arhitectură, balet, muzică, pedagogie, prezenţă socială de mare disticţie şi câte altele ; a vorbit, a scris şi a cântat în multe limbi: franceză, germană, rusă, italiană, daneză, ucraineană, bulgară, engleză, norvegiană, polonă şi altele, în toate cu accent desăvârşit. Dar mai ales, a păstrat cu sfinţenie memoria scumpă a tatălui ei, a încercat mereu să-i eternizeze opera, să i-o pună în valoare aşa cum merită, într-o galerie naţională Løvendal, aşa cum valoarea tablourilor sale o justifică pe deplin, (ceea ce in oricare altă ţară s-ar fi întâmplat de mult!), constituind, după 1990, Fundaţia George, baron Løvendal , închinată acestui scop. Şi în primul rând, ea l-a evocat mereu, a făcut ca memoria lui să nu se ofilească, vorbind tuturor despre fiinţa lui miraculoasă, povestind legendele tablourilor lui aflate pe pereţii casei sale, citind din manuscrisele lui şi povestind lucruri definitorii despre ele. Unul dintre acestea mi-a rămas cu precădere în cuget ( dar şi pe filmul video! ) şi găsesc acum încă o dată prilejul de a-l rememora. Cică la Cernăuţi, pe cînd pictorul, pe atunci angajat plenar al teatrului de acolo, (regizor, scenograf, director, balerin, inventator în ale tehnicii, pictor de decoruri etc.), ieşea pe stradă, era imediat înconjurat de admiratori care-l provocau să povestească şi-l ascultau fascinaţi. Cineva, ars de veşnica invidie naţională, i-a replicat că de ce face el atîta paradă de românism, îşi mobilează casa româneşte, familia lui se poartă în straie româneşti, pictează doar subiecte româneşti, ţărani şi biserici bucovinene, cînd el nu-i, în fond, decît un străin. Răspunsul baronului Løvendal e de săpat în piatră: „dumneta eşti român prin ocazia naşterii , dar eu sunt român prin liberă opţiune”. Azi când atâţia se dezic şi se scutură ca de o neplăcută exemă de calitatea de român, dorind cu ardoare să se fi născut în altă naţiune, gestul acestui străin are parcă o infinită reverberaţie simbolică.

Şi, de fapt, ea a continuat să adopte această atitudine căci ţinuta ei de gală atunci când ieşea în societate în multe împrejurări în care activa ca o mare doamnă de lume era aceea a costumului popular românesc, aşa precum odinioră marile aristocrate purtau costumele populare ca o ţinută nobiliară. Am multe fotografii cu Lydia în această ţinută ce se asorta perfect atitudinii ei vesele dar şi distins nobiliare. De fapt, ea se înrudea cu marile familii nobile de pe pămînt, dar aşa cum spunea cu umor prinţul său consort Mihai Papae, prin ascendenţa marelui astronom Tycho Brache, ea se înrudea şi cu cele de pe lună, căci cel mai mare crater de acolo poartă numele marelui astronom!

Ca muză ea fost inspiratoarea iubirii statornice a soţului său Mihai Papae, marele arhitect şi profesor al arhitecţilor români, care s-a manifestat şi ca poet prin cărţile sale de poeme, (ultimele două publicate, dar încă nelansate!¹) dedicate mereu şi mereu unei singure fiinţe, soţia sa Lydia. În aceste cărţi adoraţia merge pînă la scrierea cu majusculă a pronumelor de adresare către ea, precum în cazul adresărilor religioase. Dragostea lor a durat 60 de ani, adică o lungă viaţă de o netulburată armonie, demonstrînd astfel că aserţiunile despre căsătoria ce omoară dragostea sunt valabile doar în cazul iubirilor mediocre, sortite din pornire sfîrşitului neglorios. Iar sfârşitul acestei iubiri a însemnat un triumfal finis coronat opus căci la câteva zile de la înhumarea nobilului său prinţ consort Mihai Papae, Lydia a trecut şi ea la cele veşnice neştiind să înveţe lecţia de-a trăi singură pe pămînt, ea care a învăţat cu uşurinţă atîtea lucruri în viaţa ei. Aproape că au plecat odată sau, oricum, au plecat împreună, exmplul lor adăugîndu-se altor cîteva exemple devenite celebre; soţii Ştefan Augustin Doinaş şi Irinel Liciu şi, în memoria culturală bucovineană, exemplul, din păcate, mai puţin mediatizat dar cu nimic mai puţin valoros, al soţilor Torouţiu . De fapt, cred că nici exemplul cuplului romantic Eminescu-Veronica Micle, aceea care nu i-a supravieţuit poetului decît 50 de zile, stă cap de serie al acestor exemplarităţi. Şi atunci referindu-ne la toate acestea, sau acum, doar la cei din urmă, cu ce este mai presus exemplul celebrilor Romeo şi Julieta decît acesta care are şi calitatea de-a fi real, spre deosebire de acela care nu e decât o ficţiune?

La acest moment de mare durere provocat de plecarea unor fiinţe exemplare se instituie însă şi o stare de apoteoză căci acesta constituie şi triumful unei mari iubiri, dar şi exemplul unei vieţi ce părea că sfidează însuşi timpul prin bogăţia de spirit, cultură, armonie, frumuseţe şi longevitate ce a făcut ca ei să fie până de curând eroii unor mediatizări de succes în presă şi în televiziune şi care au făcut-o pe Lydia foarte fericită. Şi de fapt, şi aici semăna cu tatăl său căci, aşa cum poveşte ea într-un film video pe care l-am realizat mai demult împreună, pictorul Lovendal spunea să el ar fi vrut în fond să fie actor. Şi de fapt, a şi fost un histrion genial căci prin tot ce era a fost un ilustru personaj multilateral, diamantin şi fascinant. Iar Lydia, cea mai frumoasă dintre creaţiile sale, i-a prelungit această apetenţă căci toată fiinţa ei ce conferea lumină şi armonie oricărui conclav, era de fapt, un adevărat şi de neuitat spectacol.

Acum s-a tras cortina peste acest spectacol, iar ceremonia de înmormântare a avut parcă un aer de eveniment cultural şi profund spiritual, atît prin slujirea de mare elevaţie, har şi nobleţe a părintelui cărturar Ioan Buga, prin ofrandele tulburătoarei şi profundei poete Nazaria Buga, prin aportul fiului lor Ieronim Buga, dirijorul şi fondatorul coralei Cappella Getica ce a cîntat sublim la ceremonia de la biserica cimitirului Sfînta Vineri (toate acestea fiind rarissime gesturi absolut dezinteresate!); prin mulţimea coroanelor de bun rămas, prin cuvintele inspirate rostite de mulţii vorbitori ce au conturat profilul complex şi meritele celei dispărute, precum colonel George Galan, activul reprezentant al Societăţii bucovinene la Bucureşti, venerabilul orator Gabriel Gheorghiu, semnatara acestor rînduri, prin recitarea versurilor lui Mihai Papae ş.a. Prezenţa unor personalităţi ale diplomaţiei internaţionale, ale reprezentantelor Societăţii Doamnelor Bucovinene din Suceava a altor persoane din viaţa culturală, precum istoricul literar prof.univ. Ion Rotaru, dna Ada Măldărăscu, din partea Fundaţiei Løvendal, sau din partea televiziunii şi mulţi alţii a făcut din această îmnormîntare un adevărat eveniment aşa cum merita şi probabil îşi dorea acea fiinţă miracol ce se despărţea astfel de lumea pe care a iubit-o atît.

Aşadar asupra spectacolului mirific al fiinţei Lydiei Papae s-a tras cortina iar ceea ce va urma se va petrece în culise şi va fi probabil foarte puţin romantic, datorită faptului că ea a tot ezitat până când a fost prea târziu să aleagă soluţia concretă prin care să se înfăptuiască visul său de o viaţă pentru care a luptat şi au îndurat chiar sărăcia şi austeritatea, acela de-a păstra intactă colecţia de tablouri ale tatălui său pe care a destinat-o să aparţină statului român şi deci să se afle la îndemîna tuturor admiratorilor.

Prezentele rînduri au doar menirea de-a sublinia că prin sfârşitul Lydiei, al acestui cuplu fascinant, se stinge acest fenomen pe care l-am numit în cele scrise de-a lungul timpului: « Lovendal: o familie nobilă prin sînge şi spirit, românească prin liberă opţiune. »

Amintirea lor va dăinui însă nu numai prin inestimabila operă a marelui pictor, dar şi prin marea bogăţie sufletească şi energie spirituală pe care cea de-a zecea şi ultima baronesă Lovendal a ştiut să o semene în cugetele şi-n sufletele celor printre care a trăit.

LUCIA OLARU NENATI

____________________________________________________________________________

UN MARE ROMAN A PLECAT LA DOMNUL
Fragment de comunicat al Forului Democrat al Romanilor din Basarabia
A trecut in lumea celor drepti Vadim Pirogan. Un roman demn si curajos, de o inalta tinuta morala, un adevarat anticomunist, un mare luptator pentru reunificarea Basarabiei cu tara. A invatat la liceul „Ion Creanga” din Balti, unde i-a avut colegi pe Eugen Coseriu, Valeriu Gafencu, Ovidiu Creanga, Valentin Mandacanu. A fost dus in Gulag la 18 ani fara nici un fel de judecata imediat dupa 28 iunie 1940. Acolo i-a fost ucis si tatal, fost primar de Balti. A trait departe de Basarabia pana la Declararea Suveranitatii Basarabiei de URSS. A scris mai multe carti despre crimele comunistilor si martirii romani ai Gulagului sovietic. /…/

IATA SI CATEVA GANDURI DE LA OVIDIU CREANGA:
Vadim a scris citeva carti cu un continut sfisietor, ultima fiind CALVARUL pentru care , neavind bani sa o tipareasca (avea o pensie de 17 dolari US pe luna) s-a dus la directorul Institutului Cultural Roman, dl H.R.Patapievici, si i-a cerut pentru tiparirea acestei carti US $ 200 si HRP l-a refuzat. (Numai cite zeci de mii de dolari i-a dat lui V. Tismaneanu pentru o societate fantoma de a lui). Vadim Pirogan si-a tiparit cartea el singur , in 100 de exemplare pe o hirtie de proasta calitate.
Sa-i fie tarina usoara !

Mai multe detalii despre Vadim Pirogan in Revista EPOCA din aceasta saptamana :
http://revistaepoca.wordpress.com
Tot in EPOCA : O scrisoare deschisa pe tema avorturilor de la Asociatia PRO VITA ,un eseu de Gh.G.Nistoroiu despre Cuza si Unirea din 1859 , o perspectiva asupra schimbarilor climatice care vor modifica radical piata imobiliara din Romania si un foarte curajos articol al lui Corneliu Florea : ” SOMN USOR ,DOMNULE PRESEDINTE ”
______________________________________________________________________________________

VLADICA ANTONIE PLAMADEALA DESPRE CARTI :
„Cartile au fost hrana mea de toate zilele … Cartile au fost respiratia mea .Fara carti , desi nu le mai pot citi , viata mi se pare fara sens . Traiesc prin fiecare carte veche sau noua . Cartea mi se pare a fi mijlocul cel mai puternic de a ma retine pe Pamant „

________________________________________________________________________________________

APEL CATRE ROMANI :

SA FACEM DIN ACEST AN – ” ANUL CARTII PENTRU SATE ” !

In cursul anului 2004 , un grup cetatenesc a luat initiativa de a fonda ASOCIATIA „ BIBLIOTECI PENTRU SATE ” cu sprijinul deosebit de semnificativ acordat de mai multi scriitori si oameni de afaceri din Bucuresti. Este prima oara cand, in Romania, cineva se intereseaza, in mod organizat, de completarea fondului de carte din bibliotecile rurale, aflate intr-o situatie dezastruoasa.

Raspunsul s-a produs cu o uimitoare repeziciune ,fiind o dovada ca nu am gresit atunci cand am luat aceasta hotarare .In foarte putin timp, s-au primit numeroase scrisori, toate impresionante, care ar merita citite si care ne arata o realitate ce depaseste cu mult cele mai pesimiste banuieli .Majoritatea contin solicitari de carte scolara, clasici, „carti de scoala”, inclusiv pentru clase gimnaziale sau, pur si simplu, „carti de citit”. Noi am daruit ,in acesti ani , cantitati mari de reviste si publicatii dar cererea ramane in continuare imensa , donatorii sunt inca putin iar capacitatea de a primi , depozita si transporta este depasita .

De aceea ne-am gandit ca,alaturi de ceea ce facem zilnic ,prin efort particular si prin voluntariat , sa indemnam pe toti cei ce au bunavointa si o carte pe care o pot darui ,sa nu ezite sa o faca. Daca exista posibilitatea de a ajuta cu o donatie de carte directa catre Bibliotecile de tara, nu ezitati sa o faceti . Daca aveti acasa sau la rude carti pe care nu le mai folositi ori intalniti cunostinte care doresc sa ajute prin donatii de carte aceste biblioteci aflate in necaz, nu ezitati! Si nu uitati ca nu departe de orasul unde locuiti sau in locurile unde calatoriti cu treburi sau pentru odihna,sunt biblioteci de scoala si de comuna care se afla in suferinta si asteapta sa inlocuiti ,cu fapta voastra buna,ceea ce Stapanirea de la noi nu poate , nu stie sau nu vrea sa faca pentru cei ce traiesc aici si inca viseaza in limba romana . Daruiti ,cu mainile Dumneavoastra , o carte pentru cei ce si-o doresc.Ganditi-va ca undeva, in aceasta tara, un copil are nevoie de lumina cartii, pe care nu o are.

Cititi mai multe despre bibliotecile in suferinta – pe situl organizatiei , la adresa : http://bibliotecipentrusate.wordpress.com

Pentru indrumari- adresati-va Asociatiei ” BIBLIOTECI PENTRU SATE ” , la e-mail : bibliotecipentrusate@gmail.com

O PROPUNERE CE TREBUIE INTAMPINATA SOLIDAR

 

INVENTARIEREA CARTII ROMANESTI – o actiune ce se cere a fi pornita de urgenta

si fara un timp determinat.

 

Aceasta actiune are la baza o idee mare, care aminteste de acea arheologie lingvistica, atat de necesara, dar cu potential recuperator de patrimoniu cultural romanesc incalculabil, readucand in realitate valori ale culturii si istoriei romane vechi, stravechi, sau noi, care momentan stau necunoscute, cine stie pe unde, sortite pierderii sau distrugerii.

Ca sa fie si mai clar inteleasa actiunea propusa, nu este vorba de adunari si stocari de carti intr-un loc, ci doar de regasiri si comunicari statistice, prin care sa se adune niste date si informatii de existenta a acestora. Esential va fi existenta cartii, titlul acesteea, autorul, anul publicatiei, limba in care este publicata, tematica acestei carti, etc., locul unde se afla cartea, starea ei ingrijire, daca necesita reparat, etc,etc.

Actiunea va fi la nivel global, iar idea este a se cere sprijin si participare tuturor familiilor romanesti de pretutindeni, nu tocmai la bibliotecile mari existente, unde evidentele sunt clare si asigurate !”

Actiunea careia eu ii zic, „Inventarierea cartii romanesti”, se adreseaza de moment direct Conducerii ARP, domniei sale Dr.Artur Silvestri, inclusiv domniei sale Dr.Dimitrie Grama, directorul Revistei „Neamul Romanesc”, urmand ca difuzarea actiunii sa se faca de ARP inspre toate revistele de specialitate, de sub tutela ARP-Bucuresti, precum si

modalitatea de centralizare statistica despre cartile regasite !”

 

Propune Ioan MICLAU scriitor – AUSTRALIA

24.01.2007

__________________________________________________________________

IN ACESTE ZILE- OPINII ,ATITUDINI NOI SI LUARI DE POZITIE DEOSEBIT DE IMPORTANTE ,PE CARE NU LE PUTETI CITI DECAT IN PUBLICATIILE NOASTRE .

CUVINTE DESPRE STRABUNI

La fel ca si o mana de alti romani adevarati, eu cred ca stramosii nostri sunt unul din cele mai vechi
popoare ale Europei si faptul ca la ora actuala inca nu ne cunoastem originea si evolutia neamului este o rusine. Sa nu uitam, ca deja din antichitate, de cind geto-dacii au fost cuceriti de romani, istoria noastra a fost „manipulata” si falsificata de interesele veneticilor migratori, romanii la inceput, apoi slavii, germanii, maghiarii,
turcii si acum, in final, englezii sau americanii. Din pacate si la ora actuala, in asa-zisa Romanie libera, interesele romanilor sunt secundare si cei care sunt alesi sa dirijeze, sa elucideze si sa coordoneze cultura si istoria romanilor, sunt urmasii „poppoarelor conlocuitoare”, care ori fi ei; unguri, turci, evrei, nemti, dar nu
romani si daca este si vreun roman, acesta este intimidat de agresivitatea celorlati, in numele „democratiei”.

DIMITRIE GRAMA , Danemarca
Puteti citi intregul articol in revista ” NOUA ARHIVA ROMANEASCA ” ,nr.2
http://arhivaromaneasca.wordpress.com
Tot acolo -o ipoteza incendiara a marelui eminescolog NICOLAE GEORGESCU ,care sustine ca scrierile cunoscute ale lui Eminescu nu sunt intocmai cum le-a conceput poetul , o insemnare a lui DAN CULCER despre Anton Golopentia , un studiu solid al lui DAN BRUDASCU despre „Octavian Goga si Francmasoneria”, o „marturisire de credinta” privitoare la scrierea istoriei-apartinand acad.prof.dr. FLORIN CONSTANTINIU si ultimul articol scris de ZOE DUMITRESCU BUSULENGA ; de asemenea -multe documente inedite sau foarte putin cunoscute.
____________________________________________

Despre „eminesco-fobia ” oficializata azi prin cardasia intre stapanirea praduitoare si „intelectualitatea creaola „,amandoua puse pe jaf ,scrie un virulent articol CORNELIU FLOREA ,de unde citam :
De fiecare data cind scriu despre H.R.Patapievici un pamflet sau o satira, „credinciosii” sai imi sar in git si-mi toarna verzi si uscate despre genialitatea si cultura lui , despre scrisele sale , imi fac un rechizitoriu si la urma ma executa . Dominantii de azi nu s-au schimbat prea mult de pe vremea Inchizitiei , atit doar ca atunci trebuia sa fii catolic corect iar in zilele lor de azi trebuie, musai, sa fi politic corect ! Poate am facut comparatia cu un trecut prea indepartat cind era suficient sa compar cu putin indepartatele, sau inca neindepartate? , vremuri cind trebuia sa fii un nazist corect sau comunist corect, iar azi un UE corect, in timp ce declaratiile despre drepturile omului sunt afisate pe la toate colturile organismelor internationale si in constitutiile tarilor.

Puteti citi intregul articol in revista ” LUCEAFARUL ROMANESC ”
http://luceafarul.wordpress.com
Tot in acest numar nou cititi si cateva splendide eseuri despre Eminescu (semnate de Svetlana Matta Paleologu , celebra eminescologa din Elvetia , Tudor Nedelcea, Antonia Iliescu,prozatoarea delicata si „realist-magica”din Belgia ) , insemnari de Alexandru Nemoianu (SUA) , Vasile Tarateanu (Cernauti ) , eseistica de Ben Todica ( Australia ) , Z.Carlugea ,poeme de Dimitrie Grama si Teofil Rachiteanu .

___________________________________________________________________

UN REPREZENTANT AL „SPIRITULUI BANATEAN”

Numele Dlui Nicolae Danciu Petniceanu nu apare cu litere cu caractere groase in analele literaturii oficiale ale actualei Romanii, numele lui nu apare pe lista membrilor Uniunii Scriitorilor din Romania iar cind ocazia se iveste, N.D. Petniceanu este injosit, chiar batjocurit de cei care detin monopolul culturii romane. Ce lipsa de respect ! Ce rusine ! Dar, intre noi vorbind, la ce altceva ne putem astepta de la cei care, acum, au pus mina pe cultura, exact cum Iliescu & comp., au pus mina pe puterea politica. N.D. Petniceanu este probabil un „necunoscut” in cercurile de
filfizoni bucuresteni si de prostituati intelectuali care obscurizeaza orizontul adevaratei culturi romane, dar in viata culturala banateana numele d-lui ND Petniceanu este scris cu litere apasate. Acest roman pur-singe, care in aprilie 2006 a implinit saptezeci de ani, a publicat peste 20 de volume de lucrari literare, printre care „Peregrin prin Siberia” a fost premiat in Italia, la Padova, „Domnul Eminescu soseste iarna” , ” Lacrima de taragot”, „Orfeu s-a nascut in Banat”, „Tangou la Piave” si mai recent „Bigamul”, roman in doua volume, toate lucrari ale unui autentic si mai ales inspirat autor roman. Pe linga aceste opere de valoare ale culturii banatene, ND Petniceanu, a fost initiatorul si coordonatorul multor evenimente culturale din Banat, cum ar fi simpozioanele dedicate scriitoriilor: Sorin Titel, Ion Popovici Banateanu, Victor Vlad Delamarina, etc. Tot acest entuziast si clarvazator suflet roman, este fondatorul revistei „Eminescu”, revista care incearca sa promoveze tinerele talente locale si care mai ales incearca sa regenereze in sufletul si cugetul cititorilor acel spirit pur roman, cu care odata, noi , banatenii, ne-am mandrit. In aceasta revista, scoasa prin eforturile financiare a unor sarmani pensionari si a unor bine-voitori, istoria neamului si istoria acelor oameni cu care tot romanul ar trebui sa se mindreasca, este redata cu admirabila acuratete si splendoare poetica. In „Eminescu” al lui Petniceanu, am citit pentru prima oara versuri de adevarati poeti,
plini de talent, aici in „Eminescu” am aflat de Mariana Sperlea, de George Lixandru, Dan Minoiu, Traian Pintilie si Mihail Radulescu. Si cite alte bogatii nu am am descoperit oare atit in scrierile cit si in activitatile culturale initiate de acest spirit bogat si altruist.

Lista de merite a D-lui Petniceanu ar putea fi prelungita cu multe altele de ale culturii, istoriei sau angajamentului social, dar eu ma opresc aici. Ma opresc pentru ca nu vreau sa uit ca mai am ceva de spus. In ultimul numar al revistei „Eminescu”, Decembrie 2006, am citit o „Scrisoarea Deschisa” a d-lui Petniceanu, adresata d-lui Nicolae Manolescu, presedintele Uniunii Scriitorilor din Romania Acum, spre surprinderea mea, am aflat ca ND Petniceanu nu este membru al acestei „prestigioase” asociatii. . Eu , personal, nu ma mir, deoarece parerea mea este ca adevarata intelectualitate romana sufera un traumatism cauzat de oameni mici si rai, care ,sub protectia unor titluri cistigate cine stie cum, sub protectia unui aparat corupt, vlastarul comunismului, continua sa infecteze viata culturala a Romaniei.

DIMITRIE GRAMA , Danemarca

__________________________________________________________________

DOUA NOI PUBLICATII EDITATE DE ARP
Am inaugurat o noua publicatie pe care o daruim gratuit tuturor Romanilor ,oriunde se gasesc pe planeta , la ziua de aniversara a lui Eminescu . Este revista TANARUL SCRIITOR , dedicata tuturor celor care , la varsta tanara, se ostenesc sa aduca alte ” cuvinte potrivite ” in limba noastra .O puteti citi la adresa :

http://tanarulscriitor.wordpress.com

Cititi zilnic revista O CARTE PE ZI ,care prezinta autori si carti din ” lumea de valori ” ignorate de intelocratii de pe Dambovita . In aceasta saptamana – carti de atitudine si de viziune culturala curajoasa si comentarii semnate de Francis Dessart ,Ilie Rad , Alexandru Nemoianu .

http://ocartepezi.wordpress.com
________________________________________________________________________
Prin infiintarea revistelor ECOUL , DACOLOGICA si UNIVERSUL CARTILOR ,ce se va produce in aceasta saptamana , ARP a devenit editorul celui mai important grup de presa culturala on-line in limba romana . De acum , ARP editeaza 15 (cincisprezece) publicatii in cele mai diferite domenii culturale si detine 3 edituri ,intre care singura editura din Romania care publica volume numai in limbi straine pentru uz extern ( Kogaion Editions ). In urmatoarele saptamani va mai aparea inca o publicatie culturala on-line ce va desavarsi programul de evolutie ce ni l-am impus la acest inceput de an.

_________________________________________________________________________

DIVERSITATEA FACE CU PUTINTA UNITATEA

Ganduri „italiene”despre „Loc”,”comisari” si „mioritism”

Am revenit ieri seara acasa.Cu o zi intarziere datorata vremii salbatece care a bantuit.(Ceeace intuisem a fi un avertisment se adevereste.Asta este doar inceputul).
Am vazut locuri frumoase si care inca odata m-au incredintat ca „locurile” si autenticul au un destin pe care vremile nu il pot clinti.In acelasi timp , am fost ingrozit,cutremurat de uratenia „comunitara”;o scarba baloasa.Ca exemplu, am vazut „alternativa” McDonald la branza peccorino inca vanduta in piete de tarani.Inspaimantator!

ALEXANDRU NEMOIANU , SUA

 

 

 

 

Intregul articol -in MONITOR CULTURAL
http://monitorcultural.wordpress.com
” AMINTIRI DESPRE UN OM MARE ” – ANTONIE PLAMADEALA – FLACARA DIN ” RUGUL APRINS ” AL NEAMULUI

<<Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri , care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu ; priviţi cu luare aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa (pilda ) . – Sfântul Pavel ,, Evrei,, 13,7 >>
Mitropolitului Har –Deal –ului dr. ANTONIE PLAMADEALA o naţiune întreagă îi poartă , pentru nobila sa păstorire,cinstirea şi îi binecuvântă memoria ca unui Dascăl de cuget şi simţire românescă ; ca unui Calendar de inimă creştină ; ca unei Flăcări a ,, Rugului Aprins ,, .

Mitropolitul Ardealului Dr. Antonie Plămădeală s-a născut la 17 noiembrie 1926, în satul Stolniceni, de pe râul Cogâlnic, în judeţul Lăpuşna în pământul sfânt al Basarabiei , dăruit cu siguranţă de Harul Divin lui Vasile şi Elisabetei.

Tatăl său Vasile , absolvent al Scolii de Cântăreţi din Chişinău (era echivalantă cu Conservatorul , patru ani de studiu ) , l-a avut ca dascăl pe celebrul dirijor Mihail Berezovschi .Marele erou şi duhovnic Părintele Vasile Tepordei – deportat în Siberia opt ani de urmaşul fidel al ,, Pedagogului ,, proletarilor , Stalin – scria despre Vasile Plămădeală ca fiind << un om hotărât , un slujitor devotat misiunii de cântăreţ şi dirijor >>.

<< A fost un om al faptei, capabil de lucruri măreţe ; ca dovadă , cu un singur salariu a reuşit să-şi treacă toţi copii prin universitate : Antonie –doctor în Teologie ;Valeriu –profesor de liceu ; Mihai –inginer ; Nicolae-jurist .Al şaselea copil, Gheorghe a murit în ultima clasă de liceu . >> ( Antonie Plămădeală – Basarabia )

Mama , Elisabeta , a reprezentat modelul mamei creştine , care a sădit în sufletul copiilor ei valorile inestimabile ale credinţei creştin-ortodoxe . Devotamentul , bunătatea , blândeţea , prietenia şi sinceritatea erau virtuţiile care au definit-o : soţie devotată , cântăreaţă neîntrecută şi mamă adorată .

Pe lângă această binecuvântare a părinţilor şi a locului natal , Dumnezeu i-a hărăzit şi luna naşterii : NOIEMBRIE – a cărei Corolă de Sfânţi creează Sfintei Treimi o permanentă sublimă bucurie şi dragoste :

• 1 noiembrie – pragul lunii este trecut smerit de Doctorii fără de arginţi :Cosma şi Damian ;

• 8 noiembrie – fereastra celei de-a doua săptămâni primeşte surăzătoare pe marii Ambasadori ai Cerului : Arhanghelii Mihail şi Gavriil;

• 13 noiembrie –cel mai mare orator al lumii –Sfântul Ioan Gură –de –Aur , Patriarhul Constantinopolului , cel care electrizează prin Epistolele sale imperiale dar şi ca Stâlp al Bisericii lui Hristos, cea Apostolescă-Una .

• 15 noiembrie –axa lumii s-a aşezat pe aura Cuviosului Paisie Velicikovski de la Neamţ, ,, de Dumnezeu trimis Gură de Aur la Moldova ,, cum sublinia biograful monah Vitalie de la Dragomirna ;

• 17 noiembrie – se naşte Antonie Plămădeală , sub porfira marelui Taumaturg Grigorie ( 213-275 ) , Sfântul care la ,,îndemnul ,, Sfântului Evanghelist Ioan ( într-o viziune ) din porunca Fecioarei Maria scrie Simbolul de Credinţă , cel ce avea să devină la rândul său un simbol al Bisericii Strămoşeşti ;

• 21 noiembrie – Intrarea în Biserică a Maicii Domnului i-a prezis destinul pruncului din Cogâlnic , intrarea în monahism şi devenirea lui o Flacără la

,, Rugul Aprins ,, – Sfânta Fecioară Maria ;

• 23 noiembrie – Cuviosul Antonie de la Iezerul –Vâlcea i-a oferit apa pentru

Botez –izvor al vieţii şi numele –arvuna mântuirii ;

• 25 noiembrie – Preaînţeleapta fecioară Sfânta Ecaterina i-a fost ,,ursitoarea imperială ,, care i-a dăruit setea de învăţătură şi de erudiţie ;

• 30 noiembrie- Sfântul Apostol Andrei nu-i putea dăruii ,evident , decât Dragostea şi Crucea lui Iisus Hristos .

<<Cuminecat >> cu << Limba noastră >> a Părintelui Mateevici , transpusă în muzică de marele dascăl Alexandru Cristea , elevul Antonie din clasa a II-a ( a şasea astăzi ) , creşte viguros ,pentru a depăşi încercările soartei care îl aduce de trei ori la Seminariile Teologice – de două ori în Iaşi şi ultimul în Bucureşti –pentru ca apoi să-l smulgă din rădăcini ,, gheara deportări”

Se stabileşte ,cu toată familia la Işalniţa , lângă Craiova ,în 1944, din cauza războiului şi se înscrie la Seminarul << Nifon Mitropolitul >> din Bucureşti pe care l-a absolvit în 1945 .

<< Unchiul meu , preotul Gheorghe Plămădeală , a fost ridicat cu sila din comuna Vinga din Banat şi trecut Prutul înapoi . Copiii lui au trebuit înfiaţi de altcineva ca să poată fi daţi la şcoală .

Un comunist ne-a făcut atunci , nouă, celor din Bucureşti un mare bine. Lucreţiu Pătrăşcanu , ministrul de justiţie . L-am cunoscut . Eram elev seminarist şi a chemat corul Seminarului Nifon la Palatul de Justiţie din Bucureşti să cântăm colinde. A împărţit şi daruri .

Ne-a dat tuturor certificate de cetăţenie română pe baza declaraţiei că fusesem în 1940 în Bucureşti. Si plecam cu certificatul de cetăţenie completat pe loc. îl păstrez şi acum …2003 >>

Lucreţiu Pătrăşcanu a plătit cu viaţa sentimentele româneşti pe care le păstra.

Sunt puţini oamenii care reuşesc să-şi vadă împlinit idealul , vocaţia pentru care au luptat o viaţă întreagă , al căror rost esenţial i-a absorbit în întregime , mântuirea sa întru mântuirea Naţiei. Sunt şi mai puţini aceia care au avut harul şi fericirea să fie martori şi să trăiască în chiar miezul împlinirii lui , transmiţându-l în scris generaţiilor viitoare . Intre aceştia se numără şi marele Mitropolit al Ardealului Dr. Antonie Plămădeală .

Personalitate complexă şi completă , tânărul student teolog Leonida Plămădeală s-a apropiat de << Flăcările >> << Rugului Aprins >> :

SANDU TUDOR, arhimandrit BENEDICT GHIUS , PETRU MANOLIU , CONSTANTIN NOICA, PAUL STERIAN, ANTON DUMITRIU , ALEXANDRU MIRONESCU, ALEXANDRU ELIAN , Pr.NICOLAE M. POPESCU , TUDOR VIANU , IOAN MARIN SADOVEANU , MIRCEA VULCANESCU , IOAN BARBILIAN, VASILE VOICULESCU , CONSTANTIN JOJA, ANDREI SCRIMA , Pr.DUMITRU STANILOAE, Dr. GHEORGHE DABIJA, arhimandriţii VASILE şi HARALAMBIE VASILACHE ; studenţii Roman Bragă, Nicolae Nicolau , Nicolae Vârnă , Traian Balea , Nicolae Bardaşiu , monahii Sofian Boghiu şi Felix Dubneac , Adrian Făgeţeanu , elevul Mihail Rădulescu , generalii Gh. Stratilescu , Gh. Iorgulescu , Ioan Tome , Toma Tetrat, scriitorul Constantin Manolache şi mulţi alţii …

Se poate spune , cu toată tăria adevărului că, urmând Mişcarii spirituale a lui CORNELIU ZELEA CODREANU , << Rugul Aprins >> alături de Mişcarea de la Sâmbăta de Sus de la Mănăstirea Brâncoveanu condusă de arhimandritul ARSENIE BOCA şi de Fenomenul Vladimireşti condus de arhimandriţii NIL DOROBANTUL , IOAN IOVAN şi Maica VERONICA a fost de fapt MAREA MISCARE SPIRITUALA A ELITEI NEAMULUI , care s-a concretizat ca un fenomen de rezistenţă ortodoxă împotriva comunismului.

MAREA MISCARE SPIRITUALA a secolului XX continua , de fapt , alte două momente de seamă ale istoriei spiritualităţii româneşti ,cel din sec .XVIII Fenomenul Paisie Velicicovschi -Neamţ împreună Vasile de la Poiana Mărului –Buzău şi Fenomenul Calinic de la Cernica .

După câţiva ani de prigoană comunistă din cauza << Ecoului Basarabiei>> ziar clandestin, redactat cu Roman Bragă 1948-1954 care aşa cum afirma mai târziu << m-a costat şase ani de fugă >> , Antonie Plămădeală s-a ales cu o condamnare în lipsă , şapte ani de temniţă grea. Prins în 1954 la Iaşi este arestat şi are privilegiu de a se întâlni în celulele temniţelor cu luceferii Naţiunii: părintele Arsenie Boca – naşul său spiritual ( care l-a tuns în monahism împreună cu un alt mare duhovnic , Daniil Tudor ) , arhiepiscopul Vasile Leu –fiul episcopului Grigorie Leu , Emil Haţeganu – fratele celebrului doctor Iuliu Haţeganu ,ultimul preşedinte al P.N. T. , Corneliu Coposu , profesorul C. Motoş si mulţi alţii.

După doi ani de <<stagiatură >> ,1954-1956 la penetenciarele din Iaşi , Bucureşti şi Jilava s-a ales cu <<diploma academică >> de deţinut politic .

Ascensiunea la rangul de Vlădică s-a datorat << Primăverii de la Praga >> .Patriarhul Iustinian Marina l-a ,, recuperat ” de la fabrica de mase plastice unde lucra ca necalificat, după ce fusese mazilit din preoţie şi monahism .Aşadar ,,Primăvara de la Praga ” i-a oferit << toamna de aur >> de la Oxford unde şi-a început doctoratul în 1968. Doi ani mai târziu , în decembrie 1970 ,primeşte de la acelaşi mare Patriarh Iustinian un dar pe măsura sa patriarhală dar şi pe măsura proaspătului doctor –numirea ca episcop –vicar patriarhal.

Entuziasmul şi bucuria noului Vlădică a fost desigur fără margini când Patriarhul Naţiunii Daco-Române , Iustinian l-a uns principe al Naţiei şi al Bisericii lui Hristos, pe el , cel refugiat de frica deportării bolşevice.

Ce extaz va fi gustat noul episcop,când pentru o clipă i s-a răsfirat gândul plecării din Basarabia sa ?

Bunul Dumnezeu , care pe toate le rânduieşte după înţelepciunea Sa , a slăvit încă o dată pe voievozii Basarabiei prin chemarea acestui vlăstar basarabean întru alegerea de prinţ –Vlădică al Daco-României .

Plecarea fusese însoţită de un sentiment de încredere , era de fapt o plecare de acasă la ACASA …

<< Noi basarabenii , toţi am plecat în 1944 cu gândul sigur de a ne întoarce … Ne-am lăsat casele pline cu covoare , cu icoane , podurile cu grâu şi sâsâiacele cu porumb …Dacă nu plecam în interiorul Tării, toţi am fi fost deportaţi în Siberia. N-a existat alternativă >> -Antonie Plămădeală –Basarabia .

Ucenicia administrativă de la Buzău ( Episcop de Buzău ) l-a ajutat să devină un mare ctitor de lăcaşuri sfinte acolo unde voia Domnului l-a aşezat pentru a-L slujii , Bucureşti , Buzău şi Sibiu :

-renovarea reşedinţei mitropolitane de la Sibiu şi construirea unui corp nou de clădire , cu sală de consiliu şi expoziţie patrimonială ;

• renovarea şi extinderea Schitului Păltiniş ;

• refacerea aproape integrală a Mănăstirii << Brâncoveanu >> de la Sâmbăta de Sus ;

• zidirea unei noi biserici în complexul mânăstiresc ;

• construirea << Academiei Teologice >> ( după visul marelui duhovnic Arsenie Boca , de a fi în fiecare mănăstire o „Academie Teologică ” în sensul că fiecare monah să fie foarte bine şcolit ) ,o clădire cu două etaje şi mansardă .

Ca Diplomat ecumenic a onorat relaţiile externe ale bisericii prin participarea la adunările generale ale Conferinţei Bisericilor Europene ( V, VI şi VII ) şi prin delegaţiile patriarhale în toată lumea .

Adâncirea experienţei, permanenta cercetare şi contactul în special cu elita

mondială i-au adus meritele incontestabile , cu care puţini sunt fericiţi în această viaţă dată de Dumnezeu în ,, arendă divină ,, :

• Doctor în Teologie – cu calificativul ,, magna cum laude ,, susţinând la Oxford teza ,, Biserica slujitoare în gândirea occidentală din punct de vedere ortodox ” ;

• Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie din Presow- Cehoslavacia ;

• Doctor Honoris Causa al Universităţii din Oradea ;

• Doctor Honoris Causa al Universităţii ,, Lucian Blaga ,, ;

• Membru de Onoare al Academiei de ştiinţe din Chişinău ;

• Premiul de Excelenţă oferit de Asociaţia Română pentru Patrimoniu .

Trăind într-o epocă frământată şi prea încercată , sfârşit de război ,plus 45

de ani de comunism , Mitropolitul Antonie şi-a dat seama de rolul culturii în revigorarea conştiinţei naţionale .De aceea şi-a dăruit zilele sale lui Dumnezeu, prin misiunea liturgică , iar nopţile albe le-a oferit Naţiei pentru trezire . A scris numai noaptea cele 40 de volume , fără maşină de scris . Aceşti ,, vlăstari ,, spirituali –40 , au fost << Toţi >> la înălţimea princiară a marelui Vlădică .

Erudiţia şi elocinţa au dat marea strălucire a caracterului său , iar ca o dominantă i-a rămas consecvenţa călăuzită de aristocraţia thracă şi menirea sa ortodoxă .

Nobila ,,Academie” de la Sâmbăta , care putea primii până la 150 de invitaţi a fost înzestrată cu peste 300 de cărţi valoroase : 100 de volume din sec. al XV-lea, peste 100 de volume din sec. al XVI-lea şi mult peste 100 din secolul al XVII-lea , alături de alte două camere pline de cărţi tot atât de valoroase şi obiecte de artă . Tot acolo au fost puse spre nemurire ,în 50 de dulapuri mici, scrisori ale <<oamenilor mari>> , scriitori sau politicieni .

Trăsăturile fără dubiu , care-l înzestrau armonios , fruntea specifică celor luminaţi , cu capul demn de a purta o coroană regală şi privirea profundă şi pătrunzătoare , te preveneu de măreţia personajului .Mersul apăsat şi cu mişcări armonioase apropia de tine un Vlădică vânjos ca un voievod cu braţe puternice de dac, care puteau îmbrăţişa o Europă mândră la a-i asculta cuvintele de duh din pieptul său măreţ –platoşă a lui Dumnezeu .Surâsul îi era dulce-bucovinean , cu o barbă elegant îngrijită , de o nuanţă profetică …

Aşa l-am văzut , faţă către faţă la începutul de vară al anului 1985 , la Schitul Păltiniş. Veneam cu o scrisoare de recomandare de la Vlădica de Argeş , Calinic ilustrul Argat al lui Dumnezeu, pentru a mă << înfia >> în cadrul Eparhiei Sibiului, în scopul pregătirii dosarului pentru admiterea la Institutul Teologic Universitar din Sibiu .

Eram într-o ţinută duală , distinsă : sacou, cravată şi pantofi albi, pantaloni, cămaşă şi parul brun-eminescian . L-a anunţat o măicuţă că vin cu o recomandare de la Prea Sfinţitul Calinic Argatu de Argeş. A coborât din clădire , de lângă dorul cărţilor sale şi m-a aşteptat la intrare ,în afara uşii . Eram la o distanţă de circa 15 metri .Am pornit în diagonală spre Inalt Prea Sfinţia Sa , cu paşi măsuraţi , cu gesturile feţei bine controlate şi cu privirea fixă pe chipul său măreţ.

I-am spus : Sărut dreapta şi blagosloviţi Inalt Prea Sfinţite Părinte !

A zâmbit radios , mi-a întins dreapta să i-o sărut şi m-a întrebat :

• De unde vii ?

• De la Râmnicul Vâlcea !- i-am răspuns . Stiam că mă întrebase de rădăcini , de locul natal , nu de locul de unde veneam atunci cu trenul . A continuat apoi :

• Te felicit pentru ţinuta estetică … spre cea morală vom zăbovi …

M-am înclinat uşor , demn de ,,rangul,, meu de lovişten ( Tara Loviştei , voievodatul lui Litovoi supranumită pe bună dreptate Bucovina Valahiei ) şi i-am sărutat dreapta sfinţitoare, apoi i-am înmânat scrisoarea celuilalt Vlădică .

Am pornit spre ilustrul său cabinet de taină , i-am admirat cărţile şi l-am felicitat pentru laborioasa activitate în plan cultural-religios urându-i apoi viaţă lungă şi mântuire .

Mi-a scris binecuvântarea pe loc şi mi-a înmânat-o , urându-mi succes .

I-am mulţumit şi i-am sărutat din nou dreapta .

Am avut reuşită la examenul de admitere . Eram de acum , fiul spiritual al marelui Vlădică . Atunci nu ştiam că este basarabean. De când am aflat şi mai ales de prigoană sa prin << Rugul Aprins >> ,îl iubesc întreit. Au trecut de atunci 22 de ani . Nici nu-mi vine să cred . Este atât de prezent în sufletul meu încât îl simt mereu aproape când scriu cu mâna mea numele său .

În taină , mă încearcă un stăruitor simţământ de măreţie pentru marele meu Dascăl, care în memoria şi conştiinţa Naţiei a rămas o slavă a Neamului .

Ca Om a fost sub vremuri .

<< Cel ce uită de Iad va ajunge sigur acolo ! >> Sfântul Ioan Gură de Aur .

Izbânda absolută a Părintelui- Vlădică a fost aceea că a stat în Iad … << doar trei ceasuri >>

Prof . GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU , teolog, licenţiat în filozofie , drd. Istorie

Preşedintele Fundaţiei Ecumenice ” Sfântul Apostol Andrei ”

__________________________________________________________________

DEZVALUIRI SENZATIONALE : ” EMINESCU-UN PERSECUTAT POLITIC „

Aceasta este opinia expusa de prof.dr. Nicolae Georgescu,cel mai important eminescolog in viata , in cateva din cartile sale care au surprins si au schimbat in multe puncte perspectivele anterioare. O recapitulare a acestei tematici este oricand bine-venita si,astfel,MONITOR CULTURAL va publica in cateva numere succesive o reconstituire senzationala a unui episod de biografie eminesciana , alcatuit de cunoscutul istoric literar.
„MONITOR CULTURAL” mai publica un eseu al cunoscutului carturar de faima europeana GRIGORE ARBORE (din Italia),despre decaderea cotidianelor , un text inedit -scris in 1990 – al eseistului si scriitorului , de mare cuprindere intelectuala,TRAIAN FILIP ,dedicat monopolului ideologic si „epurarilor politice ” , cateva insemnari de prof . dr. VIOREL ROMAN despre revizuirea ideii de colonialism si o excelenta analiza – semnata de admirabilul filosof al culturii TITUS FILIPAS – despre originile ” miturilor hungariste ” . * In numarul anterior din ianuarie , accesibil si el , puteti gasi un articol incendiar semnat de CONSTANTIN MUSTATA – ” DUPA COLT , CIOCLII ” despre felul cum este batjocorita memoria marelui carturar RAOUL SORBAN , un eseu de prof.dr. FRANCIS DESSART , autorul celebrei carti „RECONQUISTA ” , o analiza de DIMITRIE GRAMA despre „raportul Tismaneanu ” , doua opinii critice asupra „aniversarii triumfale a .. ocupatiei romane ” acum 1900 de ani -semnate de dr.NAPOLEON SAVESCU si dr . AURORA PETAN , un splendid articol de CORNELIU FLOREA despre respectul fata de natura in societatile asezate ( spre deosebire de masacrul iresponsabil de la noi ) si doua excelente eseuri polemice semnate de ION COJA si DORIN SUCIU (care ne vorbeste despre „FRATIA MINCIUNII ).
Toate acestea-si altele – in „MONITOR CULTURAL”
http://monitorcultural.wordpress.com

______________________________
Tot Nicolae Georgescu reconstuie ultima zi din viata lui Eminescu,scriind astfel intr-un articol senzational intitulat ” Cum a murit Eminescu ?” :

Nu m-am ocupat niciodată în mod expres de moartea fizică a lui Eminescu, interesându-mă ceea ce în timpul său se chema „moarte civilă”. Acum, odată cu această reconvocare a documentelor, ipoteza de lucru va fi aceasta, a dublei lovituri, şi voi lua în consideraţie posibilitatea ca ea să fi fost evitată pentru că pe de o parte arunca o lumină defavorabilă asupra corpului medical – iar pe de alta indica premeditarea, insistenţa chiar, în atac a acestui enigmatic Petrea Poenaru.

Puteti citi intregul articol in revista ” NEAMUL ROMANESC ”
http://neamulromanesc.wordpress.com
Si tot acolo admirabile articole de Dr.DIMITRIE GRAMA ( „Trebuie canonizat Eminescu ?)”VASILE BARBA (faimosul „papa al Aromanilor ” din lume ) ,
______________________________________________________________________

ARTUR SILVESTRI -despre volumul ‘RECONQUISTA” ,o exceptionala contributie de filosofia culturii a cercetatorului belgian Francis Dessart .

Intregul articol ( si altele ) – in revista ” FLOAREA DARURILOR”
http://floareadarurilor.wordpress.com
Tot acolo -alte articole despre carti pe care carturarul le-a ingrijit si le-a daruit unor autori de azi .
____________________________________________________________

CAZURI SOCANTE DE IGNORANTA SI MISTIFICARE

Sunt analizate si dezvaluite in publicatiile noastre , lansate acum cateva zile :

” CAIETE DE PROTOCRONISM ROMANESC ”
unde veti citi ce insemneaza in realitatate ideea culturala satanizata de asa-zisul „Raport Tismaneanu ”
la adresa : http://protocronism.wordpress.com

si DACO-ROMANICA ,unde veti putea citi despre cum se ascunde in mod voit istoria noastra veche , dispretuita de „savanti ” care si-au facut cariera la curtea cate unui rege din Africa ;in acest numar -despre ” scrierile de limba latina ” ale scriitorilor din aceasta regiune , din secolele IV-VI d.h
la adresa : http://dacoromanica.wordpress.com

___________________________________________________________

REVISTA PATRIMONIULUI IN PERICOL !
” Stapanirile au innebunit in tot locul. De fapt sunt in panica si sunt convins ca schimbari semnificative vor avea loc. Regimurile politice pe care le traim sunt in fapt uzurpari si uzurpari penibile, „neam prost”. Este vremea lui „vantura vant” si mai ales a lui „neica nimeni”.- scrie istoricul ALEXANDRU NEMOIANU ,intr-un editorial al revistei BOABE DE GRAU ,sub-intitulata „revista patrimoniului in pericol”.Rand pe rand sunt examinate si documentate nenumarate situatii de distrugere a traditiei , memoriei si mediului pe care Romania le suporta azi sub asaltul unei invazii de „neam-prostenie ” aproape halucinanta . Mai multe,cu detalii scandaloase,la adresa :
http://boabedegrau.wordpress.com

____________________________________________________

UN DAR DE INCEPUT DE AN DE LA ARP CATRE ROMANII DIN TOATA LUMEA

CUVINTE DE LA MARI CARTURARI AI ROMANILOR :
Odata cu inceputul anului ,ARP (Asociatia Romana pentru Patrimoniu ) a deschis trei noi programe accesibile tuturor romanilor care isi pastreaza radacina,demnitatea si respectul pentru Faptele Mari.Programul „EFIGII” prezinta opera si „cuvintele pentru urmasi”ale unor mari carturari din istoria noastra recenta.Le puteti citi la adresele:
http://antonieplamadeala.wordpress.com
http://nestorvornicescu.wordpress.com
http://zoedumitrescubusulenga.wordpress.com
http://raoulsorban.wordpress.com
http://titsimedrea.wordpress.com

Al doilea program se refera la ” SCRIITORI ROMANI DE AZI ” si va fi dedicat unor opere si autori mai putin cunoscuti in climatul de „monopol ideologic ” instalat in Romania de azi .Primele „portrete”(caci vor fi mai multe,cu timpul) pot fi citite acum la adresele :
http://alexandrunemoianu.wordpress.com
http://dimitriegrama.wordpress.com
http://corneliuflorea.wordpress.com
http://ionmarinalmajan.wordpress.com
http://ioanmiclau.wordpress.com

Al treilea program face cunoscute „Fapte Mari”ale unor oameni despre care nu se vorbeste la nivelul meritului,in climatul de depravare sociala din Romania,”Tara Vipurilor fara rost”.Cel dintai „model si exemplu”este al sotilor Marieta si Bucur Chiriac,care au daruit recent Statului Roman importanta lor Colectie de arta romaneasca in valoare de multe zeci de miliarde.Puteti afla mai multe despre aceasta la adresa : http://bucurchiriac.wordpress.com
__________________________________________________________________

LA INCHIDEREA EDITIEI

Iata si cateva ecouri la initiativa ARP de infiintare a CENTRULUI DE STUDII ETNO-ISTORICE ,a carui activitate va incepe in luna aprilie ,odata cu Congresul organizatiei . Cuvintele primite arata ca nu am gresit si ca o astfel de idee era necesara si va fi de folos.
________________
RADU CAJVANEANU ( BOTOSANI ):
Desigur ca sunt de acord cu infiintarea Centrului si in acest sens semnalez exceptionalele monografii semnate de regretatul invatator Stefan Ciubotaru din comuna Sulita – Botosani, intre care se distinge o monumentala Istorie a Bisericii Ortodoxe Botosanene.

ELISABETA IOSIF (BUCURESTI ):
Ma bucur ca ideea sustinuta si de mine a monografiilor localitatilor tarii a prins contur.Mi se pare si mai importanta ideea punerii in valoare a patrimoniului unei localitati sau a unei zone prin prezenta locului de nastere sau a existentei oazei de creatie evocatoare a personalitatilor ce le-au marcat.Ma gandesc la casele memoriale,ce includ si memoria
culturala a locului sau epocii respective.Un concept de la care am pornit in secolul trecut si mi l-am amintit rasfoind zilele acestea o carte a mea,aparuta la sfarsitul anului 1985,cand multe case memoriale sau case-muzeu erau amenintate cu demolarea.Era un strigat de aparare in acest volum” CASE CU FERESTRE LUMINATE”un semnal pentru pastrarea unui patrimoniu inestimabil.E si mai trist ca acest patrimoniu e demult uitat si nefolosit in zilele noastre.Daca doriti, va pot pune la dispozitie volumul,cu insemne ale culturii,tezaur al unor secole trecute,marcand memoria Bucurestiului ,Iasului, Valeniului deMunte,Rasinariului,Ruginoasei,Mircestiului,Siriei si lista poate continua.Sunt micromonografii cu insemne culturale ce includ intelepciune.Si vorba lui Dimitrie Cantemir”Cine in lume este atat de intelept,caruia alta intelepciune sa nu-i trebuiasca”?

ELISABETA BOGATAN (VALEA JIULUI)
in zilele urmatoare voi incepe sa trimit materiale despre monografii din zona Vaii Jiului.

MARIN TOMA (IALOMITA)
Sunt alături de acest neam a cărei istorie merită a nu fi uitată.

ALEXANDRU NEMOIANU ( SUA) :
Cu recunostinta am primit veste despre Institutul de Studii Etno-Istorice si cu enorma recunostinta am raspuns ca sunt mandru,desi ma consider nevrednic, sa fiu parte din acest asezamant cultural care va fi esential in imprejurarile pe care le traim.

IOAN MICLAU (Australia ) :
Va instiintez ca sunt prea MULTUMIT, prea ONORAT, a ma stii printre Membrii Fondatori al CENTRULUI DE STUDII ETNO-ISTORICE, initiat de ARP-Bucuresti. Vor trebui neaparat facute legaturile intre toate gruparile mai mari sau mai mici din lumea prezentului, ce au in preocuparile lor descoperirea si cunoasterea adevarului despre adevarata istorie a Romanilor, care secole in sir a fost ascunsa , falsificata , denaturata , de cei cu visari imperiale veniti peste Europa noastra.
Adevarul straluceste precum o nestemata in noroiul strazii, caci numic nu poate fi ascuns Cerului ce se insenineaza aducand lumina !
Doamne Ajuta !

_____________________________________________________________

 

TrackBack Identifier URI