ANALIZE ŞI FAPTE nr. 51

an II, nr. 9 (51), 2007

 

O PROPUNERE, VENITA DIN CANADA

DORESC mult succes celui mai important grup de presa culturala on-line in limba romana, cum ati subliniat DVS ca sunt cele 12+8 reviste ale ARP-ului In trecut am sugerat Domnului Artur Silvestri sa ramina doar la citeva, sa nu

se diluieze in prea multe. Atunci cind am sugerat acesta eventualitate, am si explicat ca imi spun parerea critica fiindca sincer il respect si apreciez , nu as dori sa desfasura forta intelectuala care i s-a alaturat pe un front prea larg …

De bineinteles ca Domnia Sa face ce vrea, la fel cum si eu imi spun punctul meu de vedere. Suntem liberi in actiune si opinii. Repet insa, eu sunt sincer si nu am interese personale. As dori sa putem contracara tot antiromanismul care

se practica in lume dar mai ales la Bucuresti de catre pseudoelita snoaba …. AS fi dorit , o tot spun inca din resturile sperantei, sa scoata si o revista pe hirtie la Bucuresti, pentru ca acolo e mai multa nevoie de informare corecta,

nu in diaspora sau pretutindene pentru ca noi vedem mai clar treburile prin comparatie. Mare deosebire in a medita, imagina, inchipui si a trai real si a compara. De ce are retinere ? Odata ce se angajeaza la dezvaluirea adevarului

oprit de grila „politic corect” oricum va fi criticat si insultat de sus pina jos, din trecut pina in viitor. Uitati-va ca din generatia pietii universitatii apar deja publicisti care se dezic de GDS-22 (grupul dressat de soros) si de boierii

mintii de Dambovita. Incet, incet raul pe care l-au facut tinerilor generatii va iesi la suprafata. Din aceste motive am sugestionat o revista pe hirtie ce sa apara la Bucuresti. Odata pe luna, deschisa, argumentata, critica cu un forum deschis …s.a.m.d…..astept volumul dedicat lui Raoul Sorban … nu il astept pe de gratis, e cinstit sa-l cumpar.

CORNELIU FLOREA si un articol, ce sper sa aiba loc pe una dintre reviste …
_____________________________________________________

„NU VA TEMETI !”

Multumesc cu nespusa recunostinta pentru cele trei materiale trimise;Monitorul Imobiliar,Devastarea cimitirului paleo crestin din Dobroge si articolul lui Titus Pilipas. De fapt ele sunt „legate” unul de altul.”Stirea” arata,fara putinta de tagada,ce urmareste noua ocupatie,Monitorul Imobiliar arata ,tot fara putinta de tagada,cum isi implinesc sau cauta sa isi implineasca scopul nefast,articolul lui Titus Filipas arata ca „stim” ce fac „ei” si ca ne luam masuri de aparare,de supravietuire.
Poate ca pentru clipa imediata , vestile pot parea „proaste” pentru „noi”.Nu cred ca sunt.
Faptul ca „stim”,suntem constienti de ce se intampla,avem numele si adresa raufacatorilor si mai ales intelegerea perfecta a ceeace este „modus operandi” al lor ,toate acestea sunt veste buna si garantie de biruinta.Parerea mea este ca ocupatia se apropie de punctul critic,de „momentul adevarului” si nu are cum sa castige.
Lucrarea pe care ati inceput-o , acuma da roada si ,mai repede decat credem ,va fi „sarata” cu foc si va deveni semn de biruinta.
NU VA TEMETI!

ALEXANDRU NEMOIANU,SUA
_____________________________________________________________

O SCRISOARE DESCHISA

Stimate Prof.Pr . Alexandru Stanciulescu-Barda ,
DUMNEZEU sa Va tina in dragoste, in literatura si iubire, in istorie si adevar, in Biserica si credinta si pe mine fericit ca ma pot bucura de prietenia dumitale.
Avand azi un pic timp liber, ma simt obligat a Va scrie cateva sire, asa…, mai ca lumea. Am in fata mea, pe masa, cartea „Coloana infinita –
din gandirea romana-moderna” – scoasa la Editura Albatros, atasata Colectiei „Cogito”, si…, cu specificatia: „Editie ingrijita, prefatata, indici si note
de ALEXANDRU STANCIULESCU-BARDA „. Sa fie o minune ? Pai, cum sa fie, din moment ce am in fata mea, scris, negru pe alb. Ati fi muncit mult la ea ?
Pai, unde gasesti o carte de 703 pagini, care sa iasa asa… fara munca si sudoare ?
Iertati-mi introducerea acestei scrisori, domnule Al.Stanciulescu, dar la o asa carte, ce aduna un volum de proverbe si intelepciuni romanesti, adunate din
operele ganditorilor si scriitorilor nostrii clasici si contemporani, vad un fel de enciclopedie antologica, careia orice superlative ingramadite de mine acum, par mititele. De ce ? Tocmai la antipozi, in Australia, la biblioteca „Mihai Eminescu”-Wollongong, pentru romanii emigranti sa avem aceasta carte la indemana, cred ca este ceva prea frumos.Dar, vorbind tot despre acelasi subiect, daca am deja buna idee de a publica titlul tuturor cartilor donate de Dumneavoastra si Ed.”Cuget Romanesc”-Barda
– pentru romanii din Australia, ce cuvinte asi putea sa scot din minte si suflet, care sa acopere valoarea gestului dumitale ? Eu le am pregatite: „Dumnezeu sa Va dea Sanatate, Putere de munca,
Dragostea celor din jur, cunoscuti sau necunoscuti, dar care se bucura de lumina muncii Dumneavoastra !”
Cu drag , Ioan MICLAU , Directorul Revistei „IOSIF VULCAN”,Australia
__________________________________________________________________

CONSFATUIREA ROMANILOR DIN TOATA LUMEA,INITIATA IN GERMANIA- NOI DETALII

Tematica propusa pentru CONSFATUIREA ROMANILOR . REALITATI SI PERSPECTIVE ROMANESTI
Asteptam propuneri in completare.
1.Romania in N.A.T.O si E.U.-Aspecte privind situatia politica,economica si sociala, in prezent si viitor.
2.”Mostenirea comunismului” si influenta ei continuata.
3.Sanse si riscuri in lumea in curs de globalizare.
4Metode moderne de „management”-in special al tehnologiilor.
5.Situatia invatamantului,culturii si sanatatii.
6.Benchmark –Romania si E.U.
7.Analiza efectelor „privatizarii romanesti”.
8.Este Romania un „stat de drept” in inteles european?
9.Politica economica –realizari si lipsuri.
10.Scenarii pentru viitor.
11.Despartirea de trecut si apropierea viitorului.
Va rugam sa adresati inscrierile de participare,referenti si sponsori pe adresa E.Mail: Dansamar@gmx.de
In acest an ,in care Romania a devenit membru E.U. si se aniverseaza 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma,ne exprimam convingerea ca succesul Consfatuirii va fi cel dorit.
Vom incerca analiza obiectiva a prezentului,in speranta desprinderii de propuneri constructive.

Dr.Ing. DAN FLORIAN SAMARESCU -L.LM.-drept european
_________________________________________________________________

UN AUTOR IN CAUTAREA UNUI EDITOR

Publicam,la rugamintea autorului,acest text care ,speram,sa fie auzit.Autorul poate fi contactat la adresa de e-mail:revista.antipozi@gmail.com
______________________

Mesaj- de transmis catre ‘Analize si fapte’, sau in oricare – cea mai indicata – dintre publicatiile ARP (multumiri in anticipatie):

Un autor in cautare de editor.
In surplus cu anume materiale – studii, eseuri, texte critice, texte de fictiune, teorie de film, recenzii, chiar si partea substantiala din teza mea de doctorat in ‘studii culturale’ etc (unele texte sunt si in lb. engleza) – sunt in urgenta cautare de ‘editura’ (serioasa si cu ceva ‘sonoritate’) si de un editor sensibil si comptent, caruia sa-i incredintez din textele mele spre publicare. Oricaror sfaturi, sugestii, propuneri sunt cu anticipatie recunoscatoare – scriitorii ajung intr-un stagiu al vietii lor cind constiinta ‘timpului’ devine absolut acuta, iar textele tinute ‘in sertar’ sunt mai degraba ‘impotriva istoriei’ decit de partea acesteia.

AURELIA SATCAU
____________________________________________________________________

DIN „CAIETELE UNUI CARTURAR”
Este interesant sa gasesc in lecturile indicate din revista DACO-ROMANICA niste referinte frecvente la filosofii teologi cappadocieni (Vasile cel Mare, Grigore de Nyssa si Grigore Naziansus). Eu ii studiam deja, cautind o linie de gandire in fizica, de la textele cappadocienilor, la Dionisie Pseudo-Areopagitul, Nicolae Cusanus, Galileo si Newton. Am amintit tangential tema aceasta in DRSD, manuscrisul de carte frecvent trimis.

Acum vad ca aceeasi sursa de re-interpretare a cerului fizic si astronomiei conduce si la constituirea calendarului erei moderne de catre Dionisie Exiguus. Ce sa mai spun? Este absolut necesara o schita de reforma a invatamantului romanesc care sa mearga pe linia protocronista, si care sa aduca Romania in epoca postmoderna, incorporand conceptele cele mai puternice re-inventate in ultimele patru secole, pentru ca „toate-s vechi/si noua toate”.
TITUS FILIPAS
____________________________________________________________________

” SUB ARIPA PROTECTOARE A NEPASARII „

Citind in ultimul timp atit extrase din presa romana, cit si diverse reviste electronice la care contribuie romani de pretutindeni, am ajuns la concluzia ca in general romanii nu sunt interesati de vreun dialog care, bazat pe o eventuala critica pozitiva, sa duca la tragerea unor concluzii intelepte sau la o unitate in gindire si fapta, ci se pare ca fiecare intellectual este interesat sa-si expuna „materialul creativ” si cu asta basta. De ce spun asta? Din simplulmotiv ca doar in cursul ultimelor sase-sapte luni de zile am citit mai multe raporturi, referate, analize critice care dezvaluie niste oribilitati sau cel putin scandaluri si la care intelectualitatea romana nu reactioneaza. Bine, exceptie fac unu-doi oameni care se angajeaza si expun lumii aceste lucruri dar ,cum am observat pina acum, apelul acestora ramine deobicei fara raspuns. Multi vor protesta la aceasta”acuzatie”, dar doresc sa fiu clar de la inceput; vorbesc de oameni care ar avea datoria morala sa se angajeze intr-un dialog civilizat si nu cum de multe ori se intimpla acum in presa romana, un fel de schimb de injuraturi si alte mahalagisme. Acest fel de disputa este nefolositoare, ba chiar daunatoare, educind prost generatiile viitoare si dind apa la moara celor care vor sa defaimeze poporul roman, ai caror reprezentati sunt oamenii de cultura.
Revin la articolul d-lui Corneliu Florea ,devenit ulterior o carte,intitulat „Patibularul Patapievici”, care a avut un oarecare ecou, la care s-a raspuns si este bine; dar majoritatea celor care au avut bunul simt sa reactioneze, il ataca direct pe Patapievici, ocarindu-l in fel si chip, cerindu-i imperativ sa plece imediat de acolo etc. Altii, banuiesc o mica parte din „intelectuali”, il apara, cu indignarea profunda a servitorului, pe cel care defaimeaza poporul si limba romana. Iar marea majoritate a intelectualitatii romane ramine deoparte, neangajata ca si cind ar fi vorba de Patagonia si ce se mai intimpla pe acolo. Aici, in aceasta nepasare, aceasta neangajare lucida, se ascunde paradoxul nenorocirii poporului roman. Pentru ca daca acest fenomen este actual „la cultura” este la fel de actual si raspindit in toate celelalte domenii ale vietii social-politico-economice ale tarii. Deci orisice abuz sau fapta daunatoare tarii si poporului, poate continua sa existe pentru ca majoritatea care au la indemina puterea cuvintului sunt sclavii nepasarii. Prima intrebare care trebuie pusa intelectualitatii romane:
-cum este posibil ca un defaimator al poporului, traditiilor si culturii unui popor sa fie ales in virful de conducere al tocmai institutiilor de acest gen? Nu este vorba de un critic al societatii, este vorba de un defaimator, deci ginditi-va ce raspundeti! Pentru ca nu este vina lui Patapievici ca a ajuns acolo, el este un simplu parvenit amoral, dar este Vina lui celui care l-a pus ca-l pune in fruntea „Institutului Cultural Roman”. Dar „cine l-a pus” este un alt parvenit si probabil destul de incult ca sa poata avea o judecata si morala clara. Unde este, atunci ,restul Intectualiilor romani care ar trebui sa simta indignare profunda , sa se simta jigniti de o asemenea incalcare a dignitatii apartenentei poporului roman ?
Vinovat mai este si acel Paleologu care, fiind un reprezentant al poporului roman la Paris, este atit de inconstient sau ,cine stie, atit de limitat incit sa nu taie de la inceput, revoltat, acel schimb de epistole defaimatoare cu Patapievici. Cum este admisibil ca Paleologu sa reprezinte poporul roman? Vinovati sunt cei de la Editura Humanitas, care bine-nteles ca au dreptul sa publice orice doresc, dar nici macar redactorul Horia Ganescu nu a gasit de cuviinta sa comenteze ceva; sau nu a citit cartea? Acum cu privire la edituri si publicatii am anumite reserve, stiind bine ca majoritatea lor, ca si in restul lumii, nu sunt in mainile romanilor sau ale nationalitatilor respective. Si atunci a doua intrebare: -cum se poate explica pasivitatea intelectualului roman? Este vorba de frica sau de altceva mai subtil si care mie imi scapa? Cer ajutor, vreau sa inteleg! Cum se simte poetul si scriitorul roman scriind intr-o limba care ar trebui sa fie interzisa (dupa parerea luiPatapievici), dar inginerul si doctorul cu creieri de tarite si istoricul pe care, in fond ,toata omenirea ar trebui sa urineze,cum scrie acest Patapievici ? Si toti ceilalti puturosi si inconstienti care ar trebui insemnati cu fierul rosu, iar cultura lor de „second hand” distrusa.

Intreb: CUM SE POATE EXPLICA? Din 1968, de cind am parasit Romania, am avut ocazia sa intilnesc multi oameni apartinind multor nationalitati si diferitelor culturi. Am intilnit si multi romani de-a lungul anilor si multi din cei de vita veche, fiind batrini, s-au prapadit, dar am intilnit si romani care au dat dovada de spirit curat romanesc si, pe linga o cultura deosebit de profunda, enciclopedica, au dat dovada si de etica si morala, deci, de caracter, de constiinta. Si ,mai ales ,de dragoste fata de poporul si cultura Romaniei. Nu are importanta ca au trait si incercat sa functioneze in Romania Interbelica,in Romania Comunista sau ,acum ,in Romania Libera. Un astfel de om este scriitorul si cineastul Ioan Grigorescu. De ce oare un astfel de om nu reprezinta Romania Culturala? Mai sunt si altii mai tineri decit el, care incearca sa faca ceva pentru popor in zilele noastre , pe care intelectualitatea romana Ar Trebui sa-i stie. Din pacate ,intelectualitatea romana se compromite atat fata de necesitatea proprie de etica, cit si fata de toti cei care au discernamintul unei gindiri libere si morale.

DIMITRIE GRAMA
________________________________________________________

ROMANI CARE VORBESC FARA SA-I AUDA NIMENI …

Incerc sa il contactez pe comisarul european pentru multilinguism Leonard Orban la adresa urmatoare, singura care este anuntata in mod oficial
CAB-ORBAN-CONTACT@ec.europa.eu
Nu ma asteptam sa nu raspunda nimeni. Am trimis mesaje alternative, si in limba engleza, si in limba romana, dar nu am primit raspuns la vreunul.Incercam sa prezint proiectul la care lucrez impreuna cu niste cercetatori portughezi, privind crearea unui glosar englez-portughez-roman al terminologiei folosite in evaluarea impactului ambientului al industriilor in Uniunea Europeana. No Answer.
TITUS FILIPAS
____________________________________________________________
FRAGMENTE DINTR-UN „JURNAL DE CAMPANIE”
In corespondenta de ieri -cateva reviste ” de provincie” admirabile,intre care si „Almajana”,cu un interviu
exceptional al lui Ion Marin Almajan.Raspandirea publicatiilor” des-centralizate” reprezinta unul din cele mai interesante fenomene din acesti ani dar este o consecinta naturala a „reactiei organice”.Ele traduc si o atitudine centrifuga in sensul afirmarii „locului” fata de sediul puterii „imperiale”;de fapt,in toti acesti „panduri”si plaiesi sta cate un om prototipistic care a infruntat si turcul si rusul si „lesul”.
ARTUR SILVESTRI
_____________________________________________________________
A APARUT SI REVISTA ” ECOUL”,PUBLICATIE A DEZBATERILOR LIBERE SI A LITERATURII TUTUROR
Acum cateva zile,a aparut o noua publicatie a Grupului de presa on-line ARP;este revista saptamanala ECOUL.Primul numar cuprinde excelente teme polemice, creatie bogata si diversa si nume despre care daca nu am auzit,vom mai auzi.Semneaza ,intre altii, Monica Ilas, Gh.C.Nistoroiu, Aurel Anghel , Cecilia Feier, Constanta Corbea, inepuizabilul carturar Titus Filipas, Cora Ardoni(SUA) etc.Vedetele acestui numar sunt grupajele despre” RaportulTismeneanul „,cu semnaturi”grele” si discutia despre propunerea de ” canonizare a lui Eminescu”.

INTUITIE PROFETICA SAU PROPUNERE ABSURDA ?

O DEZBATERE CULTURALA PURTATA IN SURDINA:„CANONIZAREA LUI EMINESCU”

CINE SUSTINE „CANONIZAREA LUI EMINESCU ” ? O propunere de Gh.Gavrila Copil,comentata de Dimitrie Grama (Danemarca),Ioan Miclau (Australia), Florentin Smarandache (SUA) , Pr.Laurentiu Dumitru , Gabriel Klimowitz , Felix Nicolau , Ioan Mugioiu (Elvetia), Octavian Mihaescu (Germania) si o concluzie de Artur Silvestri>>> citeste intreg grupajul aici>>>>

SI POTI TRIMITE O OPINIE LA ADRESA DE E-MAIL: revista.ecoul@gmail.com

_______________________________________________________________
Cateva „ecouri” la aparitia „ECOULUI”,din vasta corespondenta primita in cateva zile.

____________________________

M-a bucurat nespus de mult aceasta minunata veste.Ca un copil care primeste un martisor.

Textele selectate de dvs. sunt unele dintre cele mai dragi inimii mele.

Ii urez revistei „Ecoul ” viata lunga, dar mai cu seama celor ce se ingrijesc, trudesc si traiesc pentru ca ea sa apara le doresc ca fiecare zi din viata lor sa le fie mai putin fericita decat cea care o sa-i urmeze.

Va multumesc din toata inima !

Dumitru Andrei

# La multi ani,revistei ECOUL ! Multumesc pentru aparitia eseului in primul numar.Si cum in Ardeal si
barbatii primesc martisoare,va trimit si eu unul.Un gand
de sanatate si bucurii intregii echipe.
Elisabeta Iosif

# Va multumesc mult pentru „martisorul ” pe care mi l-ati oferit.

Eu am expediat acel text despre democratie pentru a va face cunoscut ce altceva mai scriu in afara de poezie.

A fost o surpriza frumoasa sa gasesc in paginile revistei Ecoul si acel eseu .

Practic am ramas fara replica si chiar imi vine greu sa imi exprim bucuria ca ma pot bucura de o asa atentie din partea dumneavoastra !

Monica Ilas,Italia
________________________________________________________________

ROMANI CARE VORBESC FARA SA-I AUDA NIMENI …

Liubomir Drăghici, român din Geanova,Serbia (oficial: Duşanovaţ) care ani de zile a muncit în Austria, şi a agonisit bani frumoşi, vrea neapărat să facă ceva pentru românii timoceni. Şi pentru retrezirea lor. Aşa a ajuns la ideea să ofere casa sa de la Geanova pentru a se deschide Consulatul României în această zonă.Spune că cererea a fost trimisă oficial Ambasadei României la Belgrad şi acum – aşteaptă răspuns!
___________________________________________________________

RECOMANDARE DE LA DAN GHELASE

Un site interesant facut de un tanar neamt, nemteste… http://www.rumaenienburgen.com/index1-rumaenisch.html

___________________________________________________________

„OM DE MODA VECHE „

NUANTARI

Nu pot să-l conving pe supravieţuitorul din Munţii Tatra al fierbintelui 1945, tatăl meu, că subsemnatul, supravieţuitor al sângerosului 1989 din România, sunt, ca şi el, veteran. E drept, nu am (ca dumnealui) permis (gratuit) pentru metrou (deşi dânsul locuieşte şi-abia supravieţuieşte într-un sat din argeşean, unde trenul subteran mai va până şi-o face apariţia), nu am nici (dreptul la) călătorii cu preţ redus pe CFR, nu posed facilităţi şi înlesniri de erou, ci sunt un simplu cetăţean (care poate folosi sintagma pe care a utilizat-o un… ciumat?), un ins căruia îi place să rămână ceea ce a fost : român. Şi tot drept este că ( azi, cel puţin) eu sunt mai tare ca supravieţuitorul meu părinte. Medaliile, insignele, diplomele mele sunt mai „tari” ca ale lui. Ce virtute militară, ce eliberare de sub jugul fascist, ce bărbăţie şi credinţă? Vax. Drept, tot vax ( chiar mai vax!) sunt „Cântarea României”, „Daciada”, „Erou al noii revoluţii agrare”, „Victoria socialismului”, „Meritul cultural”, „Secera şi ciocanul”, „Steaua Republicii” şi alte însemne de… nobleţe comunistă.
E firesc să fie aşa : se schimbă orândurirea şi ocârmuirea, se schimbă şi însemnele heraldice.
Altceva nu pricep. De ce, după ce am ars „Omagiul”, „Operele” (complete şi alese), carnetele roşii, portretele color într-o ureche şi după ce am detronat medaliile comuniste, străinii se interesau să le cumpere, oferind dolari grei pe ele?

NICOLAE ROTARU

P.S. Vând convenabil (2.000 USD) insigna „Prieten al cărţii”. Aştept Extremul Occident.
^{______________________________________________________}

BALCANIZAREA EUROPEI SAU EUROPEIZARE A BALCANILOR ?

Aceasta a fost tema adunării anuale a Asociaţie Sudosteuropene Germane / SOE, care a avut loc la Duisburg, 16/17 feb., în prezenţa d-lui Gernot Erler, preşedintele Asociaţie, ministru de externe adj., a d-lui Antonio Milososki, ministru de externe a Macedoniei şi a unui numeros public, diplomaţi, universitari, jurnalişti etc. Balcanicii ortodocşi vor în UE şi nolens, volens, vor să se „europeizeze”, dar nu este mai puţin adevărat că 50 de milioane de greci, români, bulgari, şi în viitor macedoneni, sârbi, albanezi vor influenţa şi ei Europa creştină unită, fără Cortina de Fier şi blocajul, despoţia Moscovei.
Impactul este surprinzător şi dorit de ambele părţi. Ortodocşii, ca şi romano-catolicii / protestanţii vor să depăşească Marea Schisma 1054 şi să realizeze unitatea creştină, care de un mileniu determină istoria Europei şi a lumii. O scurtă retrospectivă: Cruciaţii refac Unitatea creştină după cucerirea Bizanţului 1204, dar la foarte scurt timp eşuiază. Conciliul de la Florenţa 1439 reface Unirea, dar Constantinopolul cade 1453 sub turci. Transilvănenii fac Unirea 1700, dar greco-slavii, maghiarii o subminează şi o lichidează 1948. Pe aceiaşi linie luptă germanii cu pravoslavnicii şi pierd războiul mondial I şi II, dar pe aceste ruine se reconstruieşte acum de către romano-catolici UE / „Sfântul Imperiul Roman” pe consensul acquisul comunitar, adică a dreptului roman, a codului canonic romano-catolic actualizat şi modernizat. Ruşii stau încă în expectativă.
Conferenţiarii s-au străduit „politic şi religios corect” sa ocolească fondul problemei, dar a ieşit la iveală în final că: salariile, productivitatea, participarea politică, mobilitatea profesională, diferenţierea socială, sunt în Balcani modeste, în UE ele înregistrează valori ridicate; organizarea socială este în Balcani simplă şi informală, în UE, sofisticată; în est domină agricultura, cultura rurală de subsistenţă, în UE tehnologiile industriale avansate, cultura urbană; controlul social este în Balcani direct, personal, „balcanic”, în UE, indirect, birocratizat. Creştinismul este la ortodocşi al statului, în UE, nu. Simfonia între Biserica Ortodoxă autocefală şi Despot e de neînţeles şi incompatibilă cu Europa. În UE domină secularizarea, drepturile omului, protejate şi de Biserica Romei.
Cu toate că religia e factor determinat, există parcă o pudoare secularizată legată de apartenenţa la Moscova sau Roma a creştinilor. Răsăritenii şi apusenii se comportă ca şi cum n-ar fi fost un mileniu de incompatibilitate, lupte, de eforturi tragice de depăşire a Schismei. Chiar încercările luminoase de refacerea unităţii creştine sunt trecute cu vederea. Avem de a face cu un tabu sau cu o forma nouă, modernă de ipocrizie?
În trecut conducătorii din est şi vest nu s-au înţeles. În viitor oamenii de rând au şansa să practice şi să demonstreze necesitatea unităţii creştine. Vor tăia ei nodul gordian?

Prof.dr.VIOREL ROMAN , Universitatea Bremen, Germania
______________________________________________________________________________

APELE NE UNESC, MUNTII NE DESPART

 

Sunt în tren iar trenul meu pleacă şi eu voi merge cu el. Se împlinesc 100 de ani de când aviaţia românească în anul 1906 s-a făcut cunoscută prin Traian Vuia, dar nu mă voi referi la ceea ce a realizat el pentru că mă aflu pe magistrala Bucureşti-Arad şi o gară mică, atrage atenţia oricui. Este Aurel Vlaicu, localitate ce poartă numele inginerului constructor de avioane, inventator şi pilot român, unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, care s-a născut pe aceste meleaguri.
Fără a fi sprijinit financiar Vlaicu a reuşit să-şi împlinească visul. Prietenii, marii scriitori ai vremii i-au adresat sincere felicitări pentru toate realizările lui. Dintre aceştia Octavian Goga spune că: „Aurel Vlaicu este simbolul unităţii şi independenţei naţionale”, iar I L Caragiale impresionat de ceea ce a reuşit tânărul ardelean i-a spus: „Până azi mă socoteam singurul geniu în viaţă, dar ai apărut tu. Ce mă fac eu măi băiete?” „Apăi, nu-i bai, că io nu scriu”, i-a răspuns Vlaicu. „Apăi, nu-i bai, că nici io nu zbor”, a fost replica marelui scriitor. Din Franţa Traian Vuia, i se adresează cu sinceritate:„Te felicit domnule Vlaicu, în sfârşit, o recunoaştere” „Apele ne unesc, munţii ne mai despart„, scria Goga. „Mă aşteaptă fraţii la Orăştie. Trăbă să mă duc, a spus Vlaicu. Trăbă”. Dar, tânărul inginer Aurel Vlaicu a sfârşit tragic, în ziua de 13 septembrie 1913, orele cinci, lângă Câmpina, unde s-a prăbuşit cu avionul său „Vlaicu II„, încercând să treacă Munţii Carpaţi.
Vlaicu a construit două avioane monoplane, pentru care caracteristice erau: faptul că pilotul avea câmp de vedere liber în toate direcţiile, apoi forma de săgeată, dispunerea în faţă a profundorului şi a cârmelor, aripa cu profil variabil care în zbor lua forma apropiată de cea optimă, prezenţa a două elice în tandem, care, învârtindu-se în sensuri contrare, îşi compensau reciproc cuplul de torsiune, prezenţa trenului de aterizare cu roţi independente şi a reductorului dintre motor şi elice. Cu toate acestea avioanele sale se deosebesc de cele străine. Aurel Vlaicu a luat multe premii internaţionale, iar avionul „Vlaicu II„ a fost proiectat din metal pentru prima oară în lume. Aurel, ardeleanul cinstit, nu a vrut să vândă brevetul şi să părăsească România, deşi i s-a propus.

RODICA ELENA LUPU
__________________________________________________________________________________

NEVOIA DE A SFIDA TACEREA SI UITAREA

Mi-e dor de tata .Mi-e dor de dulcea Bucovină. Mi-e dor de bunicii pe care nu i-am cunoscut niciodată. Drumul pribegiei a părinţilor mei când ţara mi-a fost sfârtecată şi-a pus trist lacrima pe sufletul meu. Nu m-am simţit completă niciodată. Întotdeauna am simţit că-mi lipseşte ceva, că nu sunt decât o ,,venetică în ţara mea. De ce? Oare părinţii mei nu au suferit destul? Toată copilăria mi-a fost umbrită de faptul că nu eram ,,una de-a lor, de-al românilor, lângă care am copilărit. Am fost izolată şi încă am sentimentul că mentalitatea nu a dispărut. Îmi amintesc cum odată, copil fiind, la aniversarea zilei mele de naştere, mama mi-a pregătit o masă bogată, dar invitaţii nu au venit. Eram prea străină, prea săracă pentru a fi felicitată. Ştiu că am plâns ascunsă lângă nucul cel bătrân din curte, şi parcă mantia tristeţii am simţit-o mai acut

Mai târziu, când eu şi sora mea ne-am ridicat prin învăţătură, am simţit o oarecare schimbare în ceea ce priveşte respectul, dar invidia şi făţărnicia au persistat şi persistă.
Mi-e dor de tata, mi-e tare dor! Rizac Ioan, născut în Banila pe Siret, lângă Cernăuţi a reuşit să fugă din faţa tăvălugului rusesc, lăsându-şi în urmă părinţii şi un frate împuşcat. A fost un om extraordinar, muncitor, inteligent şi tot ce a făcut pentru mine şi sora mea a dat roade. Uneori de acolo din cer ne surâde mulţumit de realizările noastre, dar încă simte gustul amar al dezrădăcinării. A fost cumplit tot ce s-a întâmplat şi niciodată nu a dorit să ne povestească tragedia tinereţii dumnealui. Mi-e dor de tine tată, mi-e tare dor!
Mama mea Viorica, a rămas perla bucovineană a casei.
Născută în satul Cupca-Cernăuţi, la vârsta de 9 ani, orfană, a fost nevoită să fugă cu rudele în martie 1944. Ascunsi prin munţi, tracasaţi de organele de opresiune s-a pierdut în satul Căvăran, jud.Caraş-Severin şi, fiind o fată cuminte şi muncitoare, şi-a luat viaţa în piept reuşind să-şi întemeieze un cămin minunat. Pentru mine este mama cea mai frumoasă din lume. Este aceeaşi aşa cum o ştiu eu de când eram copil. Şi doamne, cât este de caldă şi bună! Nu a schimbat-o suferinţa, nu a schimbat-o umilinţa. A muncit, aşa cum îi stă bine românului pentru ca eu şi sora mea să nu avem parte de neajunsuri.
Imediat după revoluţie, am dorit să-mi cunosc rădăcinile, locurile natale ale părinţilor mei. Câmpurile de in înflorit ale mamei, toloaca, obiceiurile nealterate de crăciun, mireasma locului şi acum le mai păstrez în suflet. Casa copilăriei nu mai exista, ci doar umbre ale trecutului care încă mai lăcrimează după ce a fost odată. Mama mea nici nu ştia că mai avea o soră, care decedase nu de mult. M-am mândrit cu bunicul meu Calistrat Irimescu, azi considerat erou al românilor din zonă, mi-am regăsit verii, fraţii Teodorescu şi dintr-odată m-am simţit bogată.
Nu cred că poate să-şi imagineze cineva câtă durere a lăsat în urma împărţirea României. Cine îmi poate da înapoi copilăria măcinată de politică şi prejudecăţi?
Dezrădăcinarea este cumplită, şi pentru cei plecaţi şi pentru urmaşi. Povara înstrăinării a fost dusă din greu şi nu ştiu ce aş putea face acum pentru mama, pentru tata care nu mai este, decât să-i asigur că voi fi mereu în inima Bucovinei cu sufletul şi gândul. Cred în reîntregire, cred în unitatea neamului românesc, cred în demnitatea umană căci nu se poate altfel. Nu suntem singuri, doar ,,Dumnezeu este român!
MARIANA GURZA
_____________________________________________________________________

POPAS LA „INDEPENDENTA „

Achitandu-ma de o mai veche promisiune facuta primaruluicomunei Independenta, Constantin Anghel, luni m-am abatut prin aceasta localitate. Cu intentia de a afla, de la fata locului, ce mai fac oamenii din aceasta asezare de campie.
O prima informatie: la fiecare trei familii se creste o vaca. Din cele 940 de cornute mari , 611 sunt vaci si juninci, carora li s-ar mai putea adauga 70 aflate in proprietatea Societatii agricole „Agrozootehnica”. (Numele societatii nu mia placut nicodata. I-am spus-o si directorului acesteia, care este tot Constantin Anghel. Iam sugerat cateva nume: „Gospodarul”, „Pricopseala”, „Braul”, „Coada Lacului”, „Brazda”…
Pentru hrana animalelor aflate in proprietatea cetatenilor, primaria dispune de un izlaz cu suprafata de 217 hectare. Pe care s-au cultivat lucerna, secara masa-verde, borceag. Borceagul insamantat in aceasta primavera ocupa 80 de ha, din care 10 ha pentru samanta.
Cu ce mai aduna de pe camp, cu ce li se mai repartizeaza de pe izlaz, satenii isi asigura furajel pentru animale. Calaraseanul care merge joia, sambata, duminica la Piata Big va intalni o multime de crescatori de animale din Independenta veniti sa-si valorifice o parte din produse.
Aflandu-ne la ceas de primavera , am solicitat informatii despre pregatirile ce se fac pentru muncile campului (iata inca un nume pentru societate – „Muncile Campului”). Mi s-a spus ca in martie current s-au insamantat cu mazare 50 de ha, cu borceag 10 ha si cu ceapa de samanta opt hectare. S-au procurat si cantitatile necesare de samanta de floarea-soarelui pentru 310 ha (terenul este pregatit, deja), precum si pentru 425 ha de porumb.
Prin gradina de legume misuna deja oamenii. In „paturile calde” sau produs rasadurile pentru doua hectare de varza timpurie si pentru sapte ha de tomate.Satenii din Independenta, Potcoava si Visini sunt gata de start pentru lucrarile din camp, ca si pentru cele de infrumusetare, de buna gospodarire a localitatii.
AUREL DAVID
______________________________________________________________________________

AXELE UNIVERSULUI – BISERICILE DE LEMN

Situat in nord-vestul tarii, judetul Maramures acopera o suprafata de 6215kmp,avand un relief complex,dar preponderent muntos(43%).Sub piscurile muntilor Rodna,Maramures sau Tibles si sub dealurile Codru,ca si pe vaile de apa despletite intre molcome coborisuri montane,vei gasi calatorule,cate o biserica de lemn a carei turla tasneste spre lumea cerului.Muntele,in Antichitate,simboliza in acelasi timp centrul si axul universului,iar celelalte elemente,cum sunt copacul coloana,stalpul,sageata..reunite intr-o idee unica sunt definite de-a lungul unui ax ideal sau concret.Cum fiecare tara isi are propriul centru,pastrand proportiile,Tara Maramuresului a raspuns unei asemenea functii prin raspandirea pe teritoriul sau geografic a bisericilor unicat construite din lemn.Mai mult,inca din vremurile stravechi,putem spune ca in inima satului clopotnita,turnul clopotnita,turla azvarlita spre cer ,raspund aceleiasi nevoi de ocrotire providentiala.Multe din manastirile si bisericile ortodoxe din zona,cum a fost lacasul de cult ortodox de la Barsana, au rezistat presiunilor Bisericii Romei,de la mijlocul veacului al XVl-lea.Poate de aceea,civilizatiile preelenice au considerat copacul ,din care se construiau casele sau obiectele casnice si de cult,centrul axial,consacrandu-i un cult:dafinul lui Apollo,teiul in Gremania,frasinul in Scandinavia,smochinul indian in India,bambusul in Japonia si exemplele pot continua.Pentru Maramures,strabunii au ales doua esente de copaci,pe care i-au considerat infipti in mijlocul universului lor:bradul si stejarul.

PATRIMONIU MONDIAL

**Intr-una dintre cele mai vechi vetre locuite neintrerupt,descoperindu-se aici obiecte din epoca bronzului si din perioada romana, atestata documentar din sec.al XI –lea,la IEUD,localitate declarata monument istoric si zona protejata,se afla Biserica de lemn,Ieud Deal,construita din lemn de brad in sec.al XIV-lea.In aceasta localitate aflata pe valea Izei se gaseste, asadar,cea mai veche biserica de lemn din Romania,(1364),dupa unii cercetatori,cea mai veche constructie din lemn din Europa(sec.XIV).Dar ,ceea ce se considera o descoperire pretioasa,este” Codicele de la Ieud”,din 1391,descoperit in podul bisericii ,cel mai vechi document scris de mana in limba romana cu caractere chirilice.Documentul se afla acum la Biblioteca Academiei Romane.Biserica este amplasata in zona cea mai inalta a localitatii iar turla sa zvelta,inalta de peste 30 de m scruteaza zarile.

***In inima Maramuresului,sub crestele muntilor Ignis si Gutai la Surdesti,comuna Sisesti,(10 km sud de Baia Sprie) a fost construita in sec.al XVIII-lea o biserica a carei turla atinge 54 de metri si clasificata UNESCO.Mai sus de celebra biserica se afla o casa veche de secol XVII,tipica Tarii Chioarului.De asemenea,pe raul Cavnic,se pastreaza valtori vechi,ce ne amintesc de mestesuguri strabune si de traditii pastrate intr-o magica ambianta.

***Cel mai frumos ansamblu monahal se afla la Barsana,una din comunele mari ale Maramuresului,asezata pe malul drept al raului Iza,la o distanta de 20 de km de Sighetul Marmatiei.Este o zona protejata,comuna Barsana fiind atestata documentar in 1326,cand printr-o diploma regele Carol Robert I de Anjou,recunoaste si intareste in aceste locuri pe cneazul Stanislau,numit si fiul lui Barsan.Vechiul lacas monahal din Barsana(1720),inclus si el in patrimoniul UNESCO a insemnat o scoala pentru preotii satelor din zona,dar si sursa de carti de cult romanesti,tiparite si aduse din Moldova si Tara Romaneasca dar si de icoane pictate in atelierele propri.Ansamblul monahal construit din lemn,in traditie locala de mesteri din Barsana ,cuprinde poarta maramuresana,,biserica,inalta de 57 de metri,altar de vara,casa cu chilii,casa mesterilor si mai nou muzeul ce aminteste de cultura si civilizatia maramuresana.In acest an ,prin stradania obstei manastirii, condusa de stareta Filofteia Oltean,ce ar putea fi exemplu oricarui maneger,s-a ridicat un motel cu 20 de camere duble,administrat de maicute,unde sunt cazati oaspetii manastirii.Aflata intr-o zona fascinanta prin peisajul panoramic ,inconjurata de munti Manastirea Barsana se inscrie pe harta tarii printre miracolele lumii.

Odata cu trecerea timpului se naste traditia de a colectiona,de a expune si de a pastra totul ca intr-un muzeu.Si cum timpul lucreaza in favoarea muzeului in Tara Maramuresului,mereu printre tezaure se vor afla slobozite spre cer,bisericile sale de lemn,unice in Europa.

ELISABETA IOSIF
______________________________________________________________________________-

CEL SCRIS.GHEORGHE IOVA

La pagina 29 din cartea DE CÂŢI OAMENI E NEVOIE PENTRU SFÂRŞITUL LUMII stă scris ceea ce trebuie citit, înţeles şi rescris, autorul acestor NE mai întâlnite texte pare prescris, Dar şi proscris, pare chiar blestemat să chinuie cititorul care îşi pune mintea cu textele scrise de el.
Dacă citeşti doar ca să fii citit, adică să te poţi vreodată împuternici în cuvânt că l-AI citit, e posibil să fii întrebat :
-Şi?
Vei face o pauză, vei DA din colţ în colţ, vei constata că eşti citit, Dar tâmpit, că nu AI ce spune. Când citeşti un autor renumit şi declari că l-AI citit nu poţi if tâmpit, te apuci de povestit,de obicei o iei pe firul narativ şi dă-I ca un povestit până la deznodământ sau măcar până unde autorul te convinge că eroul s-a descurcat perfect şi in fine „I-a tras-o”, după care urmează fireasca consecinţă, încurcăturile ,firele narative, încolo şi încoace, exact cum e trăit în viaţă, povestit cinstit şi cititorul mulţumit că a citit şi nu e tâmpit că ştie ce are de povestit.
Cu Iova lucrurile sunt foarte clare de la început, suntem abia la pagina 29 a cărţii , NE-am apucat de citit ,Dar şi de scris pentru că Iova nu e doar un citit, el este un scris, aşa cum singur o recunoaşte. Cităm spre a convinge:
„E scris şi uite că stă scris, vezi ce stă scris aici! Acesta e miracolul:vezi ce e scris şi, fiind scris, stă. Scrisul stă locului. Locul „Fixat în scris”.Ce-ţi spun în scris. Hartă la tipar. Părul permanent: Nu e un cap de ţară, „ţării să-I dai de cap”răsună „nu”.
Doream mult o carte de Gh.Iova să citesc, să ştiu de unde să-l apuc, să-l încep să-l citesc, Dar şi să-l scriu, ca să rămână scris, altfel eu rămân doar citit şi tâmpit.

După acest text urmează un paragraf din două cuvinte:”galben virgulă”
Şi apoi mesajul scris ca să rămână pentru a înţelege ce este cu răzmeriţa pe care a făcut-o acest scriitor excepţional în scrisa literaturii române încă din anii 70.
„E un scris pe care-l pun de-o parte în scris. Scrisul e sfânt. Consimţul consfinţit. Un scris care face din imensul rest de scris şi tot timpul scris face din scrisul lumii o pălăvrăgeală.

La sfârşitul lumii, aici al cărţii, căci ce e scris, e o lume care se sfârşeşte după ultimul cuvânt care a fost scris, după acest punct pe care autorul l-a pus e sfârşitul celui care a scris. Cu fiecare cuvânt scris autorul moare puţin, cu fiecare carte încheiată moare definitiv.

Gheorghe Iova trăieşte mult mai mult decât alţi scriitori odată cu lumea cuvintelor lui prin care în rânduri puţine, în cuvinte puţine şi sunete cu rosturi numai de el ştiute construieşte structuri, poeme, fabule, nuvele, drame, o lume de cuvinte care moare odată cu ultimul punct pe care îl aşeză să fie scris şi să rămână acolo ca piatră de hotar din câmpia Bărăganului unde găseam câte un bolovan uriaş.
-Ce e cu pietroiul acesta bunicule?
Ce să fie taică, e piatră de hotar, până aici ţinea moşia lui Dinescu, până aici a lui Bibi , până aici a lui Trancu , a lui Şoarece , a Lucreţiei Popescu…
-Dar TU de ce n-AI pus pietroi pe moşia at?
-Dar ce mă, eu am moşie, eu am loc, locu’ se măsoară cu pasul şi se îndeasă cu călcâiul ca să ştie vecinul până unde trage ultima brazdă.
-Dar ţăruş de ce nu pui?
-Îl IA cine vrea şi face focul cu el.

-Şi de unde ştii TU până unde AI locul?

-Eu, eu ştiu că-l măsor în fiecare an.

-Şi boierul?

Boierul n-are timp de măsurat, are alte treburi. El scrie, Le are scrise…
Îmi amintesc de toate aceste vorbe pentru că mai sus de textul citat am citit, ca să citesc şi am scris ca să rămână scris un roman al copilăriei într-un paragraf de şapte rânduri.
Şi a fost ziua a şaptea… îmi amintesc din Biblie şi la rândul al şaptelea autorul s-a oprit şi a rămas copilăria lui ca un pietroi, ca o piatră de hotar pe care a scris-o, scrisă a rămas şi nimeni n-o mai poate muta din loc. Poate face doar ce fac şi eu, o extrag din carte şi o evidenţiez într-un scris, ca să se ştie că oricât de matur şi complex e omul şi scriitorul Gh.Iova, a avut şi el copilărie şi a rămas scrisă la pag 29 a cărţii pe care m-am apucat să o citesc, Dar să o şi scriu.

„Vă visez. Trag pleoapa peste mine. Mă dezvelesc în vis: Toată copilăria mea nu am suportat rufa pe mine. Petre Cristea Iova. Iova Maria Gheorghe. Măi Geluţă?mai AI puţă??? -Neamţa, măăă! Mă punea mama, în munte, la Bicaz, pe pervaz, în fereastră, să strig”Neamţa, măăă! La Piatra Neamţ, pe Pietricica am făcut armata. Pe lângă Cuculeana m-am puţoit până la patru ani şi jumătate. Ca o prefigurare a cincinalelor. Viaţa mea de prefigurez.”

Citesc GH.Iova şi scriu ,doar scrisul rămâne, e vorbă veche şi scrisă, de aceea a şi rămas.

Mi-a spus într-o zi:
-Rătăcirea întemeiază. Scrie, domnule, aceste cuvinte. Te vei mai lovi de ele. Şi iată cum mă lovesc citindu-l ca să-l scriu.
Rătăcirea mea prin propriile litere şi cărţi începe să se întemeieze.
Am scris despre copilărie 200 de pagini. Gh.Iova a scris şapte rânduri. Scrisa lui rămâne ,scrisa mea trece ca o pălăvrăgeală prin ani, e călcăiul bunicului întemeiat doar pentru câteva zile în pământul reavăn şi se va pierde, deşi e scrisă şi copilăria mea. A lui rămâne că e pe moşia lui, a literelor, Moşia lui Iova, care e scrisă ,nu înfundată cu călcâiul în pământ. Te loveşti întâmplător şi te doare capul veşnic începând cu urechea:”Pavilionul urechii; Eustaţiu cu trompa:Ciocanul pe nicovală, bielă-manivelă. Tutureche.”

Ce sunt toate acestea?Nu-l mai întreb pe autor. Răspund ca unul care a ştiut de unde să apuce textul Iova. Toate acestea sunt texte, domnilor, iar ce citiţi din scrisa rămasă de la Iova scriere sunt doar”nişte texte.”Dar ce texte!
AUREL ANGHEL , 02.03.2007 Buzău
_________________________________________________________________________________

SCRISORI CATRE ARP

Ca deobicei,alegem din numeroasele scrisori primite saptamanal la ARP,pe cateva din cele mai semnificative.Ele arata o stare de spirit care denota ca nadejdea nu a disparut.
____________________________________________________________________

Mai intai, pentru ca ne apropiem de ziua martisorului, le urez tinerelor scriitoare din redactia ” Tanarului scriitor” , tuturor scriitoarelor din Romania, LA MULTI ANI, PLINI DE IUBIRE, DE SANATATE, DE INSPIRATIE, DE CARTI MULTE SI BUNE ! FIE CA DOMNUL SA NE AJUTE PE TOTI !
Sunt scriitorul Stefan Dumitrescu. Spiritualiceste sunt un scriitor tanar ca si voi, si sper sa raman tanar toata viata.
De curand mi-au aparut doua carti la editura ANAMAROL, din Bucuresti, este vorba despre romanul SI TU VEI FI VAZDUH, un roman de dragoste si filozofic, si cartea de viitorologie SALVAREA CIViLIZATIEI UMANE. SOLUTIA ROMANEASCA, o carte importanta si necesara.
VI LE DARUIESC DIN TOATA INIMA, CU DRAGOSTE ! IAR DACA VA PLAC SA SCRIETI DE SPRE ELE.
DOMNUL SA NE AJUTE IN TOATE !

AL DUMNEAVOASTRA, STEFAN DUMITRESCU.
26 .02.2007

Va multumesc pentru informare..si apreciez „cultura”. Avem fara indoiala si in domeniul cultural de adus imbunatatiri.
Dar cum stam cu politicul,cu statul de drept,cu justitia,cu dezvoltarile tehnologice,cu productia de bunuri,cu nivelul de sanatate,cu productivitatea,cu morala..etc.?Cum apreciati evolutia? De aceea doresc sa organizez CONSFATUIREA ROMANILOR.
Cu prietenie,
Dr.Ing.DAN FLORIAN SAMARESCU

Confirmăm şi reafirmăm bucuria de intra in comunicare.omul contemporan beneficiază de cele mai moderne şi sofisticate mijloace de comunicare, Dar nu comunică, vorbeşte,URLă ascunde,minte, piteşte, se preface ,o întoarce, o zice mieros,frumos ,găunos, politcos ,tăios ,bărbătos,feminin ca un chin, fără destin, Dar comunică atât de upţin
,cum zicea Şt.Aug.Doinaş in celebrul poem care l-a făcut nemuritor”iar cornul suna insă foarte puţin.”sper să comunicăm real şi să NE preţuim tot la fel, fără a face rabat la calitatea necesară ,vitală, a cuvântului care rămâne şi poate compromite pe cel care l-a scris şi pe cel care s-a înşelat acceptându-l şi făcându-l public.Aveţi mare
răspundere şi de aceea vă indem şi vă respect.

AUREL ANGHEL

M-ar bucura nespus ca pentru buletinul Viata Cultelor/Religious Life sa primesc materialele cele mai importante pe care le publicati – desi descopar ca toate sunt importante – si care au atingere cu viata religioasa, bunaoara cel despre situatia din Timoc. Cand se poate, si cateva precizari despre autor. Am nevoie de astfel de precizari in cazul Parintelui Ion Alexandru Mizgan, autorul textului Biserica si Securitatea, pe care as vrea sa il public in buletin. Exista cumva si traducerea lui in engleza? Va multumesc.

Doamne, ajuta!

MARIA NEAGU

1 martie 2007

Mă numesc Mariana Eftimie Kabbout am 33 de ani și sunt din Galați (Eftimie- numele pe care l-am purtat înainte de căsătorie dar care va fi menționat pe coperta celui de-al doilea volum al meu de poezii care va fi lansat la București pe data de 31 martie / intitulat Atingeri Divine) Primul volum pe care l-am lansat anul trecut a fost semnat cu numele Mariana Kabbout dar acum am horărât să menționez și numele purtat anterior Îndraznesc să vă trimit în acest email câteva dintre poeziile mele în speranța unei posibile publicări de către dvs. a ceea ce eu scriu .

Indiferent de răspunsul dvs , vă mulțumesc anticipat și vă doresc o viață frumoasă , pace și liniște în suflet !

MARIANA EFTIMIE KABBOUT

pentru mai multe detalii puteți vizita siteul meu personal la adresa : www.marianakabbout.piczo.com

___________________________________________________________________

VALERIU GAFENCU – ” SFANTUL INCHISORILOR ”

Sâmbătă, 17 februarie 2007, la 55 de ani de la trecerea lui Valeriu Gafencu († 18 februarie 1952) în Împărăţia cea de Sus, Asociaţia PREZENT! a continuat manifestările închinate „Sfântului închisorilor” (începute în 2006 odată cu seria de conferinţe Valeriu Gafencu şi cu tipărirea Îndreptarului la spovedanie).

Pentru a face cunoscută personalitatea sa cât mai multor trăitori ai credinţei strămoşeşti, slujitori ai neamului românesc şi pentru a lărgi eforturile de susţinere a canonizării martirilor luptei anticomuniste, anul acesta acţiunea s-a desfăşurat, la Târgu Ocna şi la Mănăstirea Petru Vodă.

Pe drumul spre mănăstire, câţiva membrii ai Asociaţiei s-au oprit la Târgu Ocna, unde, cu sprijinul Părintelui Cristian Mazilu, s-a oficiat o slujbă de pomenire chiar în faţa Troiţei ridicate în amintirea celor căzuţi în sanatoriul-penitenciar Târgu Ocna. Părintele Mazilu, parohul Bisericii din cimitirul unde au fost aruncate în gropi comune trupurile martirilor Crucii cazuţi la Penitenciarul Targu Ocna, şi-a exprimat mulţumirea că eroii nu au fost uitaţi şi că după mulţi ani cineva se îngrijeşte de memoria lor.

În după amiaza zilei, la mănăstirea Petru Vodă comemorarea a cuprins mai multe momente. Parastasul a fost săvârşit de un sobor de preoţi, între care s-au aflat Protosinghelul Iustin Pârvu şi Părintele Mihail Lungeanu (pătimitori în temniţele comuniste), slujbă la care au fost pomeniţi alături de Valeriu Gafencu şi alţi martiri şi eroi legionari căzuţi în lupte sau morţi în credinţă în cursul lunii februarie. Apoi monahul Atanasie Ştefănescu¹ şi pr. Mihail Lungeanu² au evocat personalitatea lui Valeriu Gafencu, cuprinzând – după îndemnul şi cu binecuvântarea părintelui Iustin – multe în puţinele cuvinte rostite.

După proiecţia materialelor video pregătite şi o dată cu împărţirea pliantelor şi materialelor dăruite de Asociaţia PREZENT!, monahii şi credincioşii şi-au arătat interesul pentru a cunoaşte cât mai multe şi a cinsti cum se cuvine viaţa de sfinţenie a pătimitorilor pentru credinţa ortodoxă şi neamul românesc. Pentru părinţii care se afllau la diferite ascultări în timpul comemorării, a fost nevoie de o nouă proiecţie a filmului cu mărturiile despre Valeriu Gafencu (sâmbata seara).

Strădania de a împărtăşi generaţiilor de azi crezul celor de ieri – creştinesc şi legionar – ne-a fost răsplătită prin încredinţarea că versul din imnul naţional „Preoţi cu crucea-n frunte, căci oastea e creştină” îşi găseşte actualitate în neamul românesc, pentru că numai aşa drumul său în istorie va duce la veşnicie, împlinid ţelul final mărturisit : Învierea din morţi în numele Mântuitorului Iisus Hristos.
Cezarina Bărzoi – Asociaţia PREZENT!

asociatiaprezent@yahoo.com ; 0726.384.375

TrackBack Identifier URI