ANALIZE ŞI FAPTE nr. 53

 

an II , nr. 11 ( 53 ), 2007

 

CUVINTE DE INTELEPCIUNE

Par. JUSTIN PARVU DESPRE ICOANE IN SCOLI

Icoana a educat mai mult copilul decât toate formele lor de civilizatie moderna. Nu vedeti care sunt efectele acestei civilizatii? Haosul. Care este efectul “drepturilor omului” asupra educatiei copilului in scoli? O totala indisciplina, ca a ajuns copilul sa ordone profesorului, care abia reuseste sa mai faca liniste in clasa. Faceti o diferenta intre un copil educat in fata icoanei si unul educat dupa formele acestei civilizatii. Unde mai pui icoanele facatoare de minuni, care sunt si la noi in tara destule – si sunt marturii incontestabile! Iata ce rau pot face icoanele: tamaduiesc bolile, alunga suferintele, linistesc sufletul!
Dar se pare ca in România de azi este mai cinstita coruptia decât icoana. Se straduiesc ei sa stearga trecutul crestin din memoria românilor, dar credinta renaste mereu, iar in persecutie s-a lamurit inca si mai bine. Ea mai vibreaza inca in sângele acestui neam, care cred ca va mai fi apt de o noua jertfire… Insa toate acestea se mai intâmpla si pentru pacatele noastre, pentru ca nici noi, clericii si monahii, nu ne mai facem cum se cuvine datoria fata de Dumnezeu. Este nevoie de mai multa credinta si marturisire.

________________________________________________________________

LUMEA SATULUI DE AZI VAZUTA PRINTR-O PUBLICATIE NOUA ON-LINE

A aparut inca o editie on-line a unei reviste din Romania prea putin cunoscuta si ignorata nemeritat.
Publicatia bilunara ” SCRISOARE PASTORALA ” este fondata de Pr.dr.Alexandru Stanciulescu-Barda si apare in editia “pe hartie ” avand ca editor Parohia Malovat din jud.Mehedinti. Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre Parohia Malovat , Mehedinti , si ARP – ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti – Romania , in cadrul unui program ARP de promovare a presei romanesti alternative , care cuprinde
numeroase periodice editate de romani de pe toate meridianele .

Pagina web a revistei este : http://malovat.wordpress.com

Adresa postala : Pr.Alexandru Stanciulescu-Barda , Parohia Malovat , jud.Mehedinti,Romania
Telefon: 0040/0724.99.80.86

CATEVA GANDURI BUNE DESPRE ACEST EVENIMENT

Felicitari sincere ! Aparitia pe pagina de internet: http://malovat.wordpress.com a Foii bilunare a Parohiei Malovat
editata de distinsul om de cultura Prof.Pr.Al.Stanciulescu-Barda, era o necesitate, un merit de mult castigat,
si se pare ca ARP- Bucuresti, este bine orientat in idea sa, de promovare.
Distinsul Prof.Pr. Al.Stanciulescu-Barda , mai este si inimosul fondator al Editurii “Cuget Romanesc” – Barda, la care s-a publicat un incredibil numar de carti de cultura, religioase, versuri, proze, inclusiv acea Foaie Pastorala, care ajunge pana la antipozi in Australia, la biblioteca “Mihai Eminescu” Intr-un cuvant, intrarea pe reteaua culturala romaneasca a romanilor de pretutindeni, inseamna un mare castig si o lumina proaspata crestina de care e atat de nevoie acum peste tot in lume
Fii Binevenit Dle Prof.Pr.Al.Stanciulescu-Barda, totodata primiti multumirile mele, pentru calitatea impecabila prin care Ed.”Cuget Romanesc”-Barda, mi-a editat si publicat recent cartea mea “Scrieri in proza” Vol.I
IOAN MICLAU
Australia

Mi-ati facut o mare bucurie cu “foaia” electronica ce o intocmiti Parintelui Barda.

“Foaia” m-a dus in vremea lui Slavici si a strabunicilor mei.Ea mi-a confirmat nadejdea pe care o am,ca satele romanesti nu se schimba in esenta lor indestructibila.
ALEXANDRU NEMOIANU, SUA
_______________________________________________________

O NOUA INITIATIVA IMPORTANTA CAREIA II DORIM SUCCES
_______________________________________________________

Centrul de Studii pentru Resurse Romanesti anunta lansarea primului numar al revistei “Contact” – publicatie destinata romanilor de pretutindeni.

Din sumar:
*Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei urmareste situatia romanilor din Serbia
*Istoria bisericii din Malainita
*Cum a trasat Stalin harta Europei
*Libertatea presei in pericol la Chisinau
*Distrugerea cimitirului românesc din Tighina

Revista si siteul Centrului pot fi accesate la adresa www.centruldestudii.ro

“Suntem un grup de tineri cercetatori interesati de soarta romanilor din afara Romaniei: dr. in istorie Felicia Diaconu, drd. in istorie Cristina Tineghe si George Damian. Deocamdata suntem putini – de aceea ne-ar prinde bine orice mana de ajutor.

Ce vrem? Vrem sa oferim expertiza stiintifica in domeniul protejarii drepturilor minoritatii romane din jurul Romaniei. Vrem sa transformam aceasta pagina electronica intr-o resursa pentru comunitatile romanesti, sa oferim cat mai multe informatii folositoare. Un prim proiect in aceasta directie este revista virtuala pentru romanii de pretutindeni “Contact”. Si aici asteptam o mana de ajutor de la oricine se arata dispus sa o ofere.

Vom observa cu cea mai mare atentie tot ce se intampla in tarile vecine Romaniei cu minoritatea romaneasca si de cate ori va fi nevoie vom incerca sa tragem un semnal de alarma. Unul din proiectele noastre viitoare este monitorizarea situatiei scolilor si a educatiei romanilor din afara Romaniei – iar rezultatul acestei monitorizari va fi un raport care sa reflect cat mai precis ce se intampla cu romanii din afara Romaniei. De asemenea nu vom pierde din vedere ce sa intampla cu romanii ajunsi pe celelalte meridiane ale globului, de cele mai multe ori fara voia lor.

Urmariti-ne cu cea mai mare atentie!”

___________________________________________________________

ROMANUL MINIMALIST-CEA MAI RECENTA INVENTIE A LUI DIMITRIE GRAMA

Ingeniosul si straniul scriitor Dimitrie Grama ,care lucreaza de catava vreme la o carte tot atat de ingenioasa intitulata” Cotidianul mistic”, ne impartaseste din gandurile recente,intre care se afla si ideea unui” roman minimalist” a carui teorie ar fi util sa o faca pentru a “patenta” conceptul .Iata cateva din temele scurtei dizertatii care s-a tradus intr-o interesanta proza pe care o publicam in ” Luceafarul Romanesc” ce apare in aceste zile :

Oricum, nu mai stiu ce sa scriu, inspiratia mea se reduce, vezi, doar la citeva propozitii. Incep sa cred ca, pe undeva, stafia lui Jimenez ma cauta, imi priveste peste umar textul si tot taie din el, pina cind nu mai ramine aproape nimic. Doar esentialul, zice stafia. Punindu-mi intrebarea cum as putea scrie o nuvela mai lunga, un roman, am ajuns la concluzia ca urmind aceasta cale minimalist-esentiala, scrierea unui roman nu ar fi cine stie ce greutate. De exemplu:
“Sirena”- roman de dragoste (urmeaza textul ” romanului”,care va aparea curand in”Luceafarul Romanesc”)
Pot scrie si romane politiste si de aventuri si cronici de familie!!

DIMITRIE GRAMA, Danemarca

____________________________________________________________

“AL CUI E RAPORTUL TISMANEANU ” ?- O INTREBARE CAREIA I SE VA RASPUNDE INTR-O ZI

Asociatia Civic Media doreste sa va invite la o Conferinta stiintifica

Joi, 29 Martie, Ora 11, Palatul Sutu, Muzeul de Istorie a Bucurestiului

Al cui e Raportul Tismaneanu?
“Raportul Final” – document politici sau lucrare stiintifica, izvor de drept sau rafuiala trotkista?

La conferinta organizata impreuna cu Societatea Academica pentru Adevarul Istoric si Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala vor fi prezentate expuneri asupra carentelor Raportului Tismaneanu in vederea elaborarii unui Raport stiintific real privind crimele comunismului, in totalitatea lor. Documentul va fi prezentat Administratiei Prezidentiale si opiniei publice si academice pentru dezbatere
Participa: academicieni, profesori universitari, istorici, sociologi, teologi, jurnalisti.
Invitati speciali: militanti anticomunisti autentici.

Va multumim,

Echipa ACM
_____________________________________________________________
FAPTE ROMANESTI LA ANTIPOZI

Remarcabila revista IOSIF VULCAN,editata in Australia de venerabilul carturar care este Ioan Miclau apare intr-o frumoasa editie on-line administrata in colaborare cu ARP.Ea poate fi citita la pagina web http://revistaiosifvulcan.wordpress.com iar corespondenta cu redactia se poate trimite la adresa de e-mail : ioan@internode.on.net
_____________________________________________________________
“RAZBOIUL ICOANELOR ” CONTINUA

Inceput in toamna anului trecut printr-o reactie masiva a unui numar impresionant de organizatii culturale,personalitati si cetateni,”Razboiul Icoanelor” indreptat impotriva unui mic grup ,nesemnificativ,sprijinit insa de fractiuni ale puterii de la Bucuresti,continua acum in instanta si va trebui dus pana la capat.Urmariti aceasta situatie paradoxala,unde opinia si obiceiurile majoritatii zdrobitoare sunt dispretuite de grupuscule agitate si violente.
____________________________________________________________

“Daca vor tacea acestia, pietrele vor striga” (Luca 19:40)

“COMUNICAT DE PRESA

Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, actionat in instanta pentru abuz

Trei organizatii civice au inaintat, ieri, Curtii de Apel Bucuresti, cereri de chemare in judecata a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD), solicitand anularea deciziei prin care acest organ al administratiei publice centrale “recomanda” interzicerea afisarii in scolile publice a simbolurilor religioase.

Cele 3 asociatii, Civic Media, Pro Vita pentru nascuti si nenascuti Bucuresti si Asociatia Studentilor Crestin Ortodocsi din Romania, cer instantei desfiintarea Hotararii CNCD cu nr. 323/2006, prin care se “recomanda” Ministerului Educatiei elaborarea unui set de norme privind eliminarea din scolile publice a simbolurilor religioase. De asemenea, unii membri ai CNCD vor fi trasi la raspundere si personal pentru influentarea interesata a deciziei, in dauna interesului public.

Organizatiile mentionate considera ca membrii colegiului director al CNCD si-au depasit atributiile legale si ca decizia in cauza este un atac la valorile fundamentale ale poporului roman si la libertatea religioasa. Asociatiile vizeaza prin aceasta actiune in justitie restabilirea normalitatii, prin respectarea vointei si a drepturilor majoritatii romanilor.

Reclamantele sunt reprezentante ale “Coalitiei pentru Respectarea Sentimentului Religios”, organism informal alcatuit din circa 150 de organizatii ale societatii civile si mii de cetateni care au cerut pastrarea in scolile publice a simbolurilor religioase. Coalitia, initiata in luna noiembrie 2006, este sustinuta de toate cultele majore ale Romaniei, de sindicate din invatamant, de personalitati de prim rang ale vietii publice din Romania.

De asemenea, comisiile de specialitate ale Parlamentului au exprimat pozitii in favoarea mentinerii simbolurilor religioase in scolile publice, apreciind ca prezenta acestora este o manifestare normala, in contextul social-istoric romanesc, a sentimentelor religioase.”

Asa sa ne ajute Dumnezeu! Detalii, la www.salvati-icoanele.info

________________________________

Bogdan I. Stanciu

 

editor-coordonator Altermedia

bogdan@altermedia.ro

www.altermedia.ro
___________________________________________________________
UN FRUMOS ESEU AL SCRIITORULUI ROMANO-AUSTRALIAN BEN TODICA DESPRE ROSTUL ICOANEI IN EDUCATIA ROMANEASCA

CHEIA

Pamantul stramosesc este altarul tarii.

Muntii si dealurile sunt sanii mamei care ne-au hranit dintodeauna. Iconita este simbolul in care am deschis ochii. Care mi-a spus sa nu-mi fie teama de aproapele meu pentru ca mi-e frate. Iconita exista pe peretele bisericilor, al cladirilor sfinte, in buzunarelul copiilor si in sufletul meu. Mi-a salvat viata de mai multe ori.

Noi nu mergeam la biserica. Majoritatea nu mergea ca asa era in comunism, BISERICA ERA UN MUZEU! Dar in acest muzeu, in sufletul multimii era Creatorul. La noi in casa nu se vorbea ziua despre credinta pentru ca tata era membru de partid (ca sa nu-si piarda serviciul) dar seara inainte de culcare mama ne punea sa spunem; Inger, Ingerasul Meu, si de aici porneau intrebarile catre ea, care n-avea incotro si trebuia sa ne vorbeasca de Domnul Dumnezeul nostru, si de cartea sfanta. EL este sursa vietii si al tuturor lucrurilor. Cand s-a pensionat tata partidul comunist nu a mai avut nevoie de el si l-a abandonat ca pe multi altii, apoi a venit revolutia si daca nu s-ar fi intors la religie dupa ajutor ar fi murit de frig, de foame si de singuratate.

Majoritatea stiintelor fug de Dumnezeu din principiu; se considera STIINTE EXACTE (adica limitate) fara sa recunoasca ca toate descoperirile sunt facute printr-un dialog aprins si patimas cu EL. Aceasta pretindere este ca si cum: copilasul care invata sa umble este tinut de manute de un parinte invizibil (groteasca atitudine), dar din aroganta, necunostiinta, mai intentionat, cei din tara (specialistii) accepta si ii scot din scoli ICONITELE, (cand acestea ar trebui sa fie liantul intelepciunii, busola invatamintelor si al stiintelor – cheia pentru om), dusi fiind de nas de interesele egoiste sau intens orchestrate din AFARA – de alti specialisti.

Cum poti avea acces la o natiune? Elimina-i cultura!

Cum poti ingenunchia un popor? Ia-i identitatea!

Omul sa desteptat cand sa descoperit pe sine (a realizat ca realizeaza) si prin sine, (prin chipul si asemanarea sa) pe Dumnezeu – a aparut CUNOSTINTA de ADEVAR, CREDINTA, IMAGINEA.

„Simbolul credintei” nu ne impune ci ne invita la a cunoaste, ne invita la impartasire iar rolul bisericii este de a proteja si facilita, nu de a dirija – pentru ca Dumnezeu dialogheaza cu fiecare in parte. EL nu are nevoie de mijlocitor. Multe religii si secte sunt folosite pentru a tine omul cat mai departe de Dumnezeu, sa creieze confuzie intre el si ADEVAR – sa manipuleze: ‚’Dumnezeu mi-a spus sa va spun…‘ Nici eu nu cred intr-un astfel de dumnezeu!

Cantecul, dansul, poezia, desenele de pe costumele nationale si toate simbolurile de traditie romaneasca sau nascut din suspinele stramosilor nostri, care nu fac altceva decat al intregi pe Dumnezeu in maretia LUI. De a ne aduce cat mai aproape de ei, de EL, DE IUBIRE si de copiii nostri. Simbolul trebuie onorat pentru ca el e cheia identitatii noastre – IUBIRE SI PROTECTIE.

In numele TATALUI si al FIULUI si al SFANTULUI DUH, AMIN !

Isus si Tatal, Credinta si Speranta, au ramas secretul fericirii mele.

De-a lungul vietii am infruntat tot felul de jivine si cu cat m-am cufundat mai mult in jungla ei, ca sa nu ma ratacesc am folosit ICONITA, precum folosesti muschiul copacilor ca sa te orientezi, pentru a-ti gasi calea. In fata prapastiei adanci, pentru a trece, am folosit-o ca punte.

Cand vad ICOANA, vad pe acasa, vad liniste, vad pace si iubire.

Ce se intampla acum in tara este ca si cum, cineva ar taia toti copacii padurilor si ar lasa pustiu. O VIOLEAZA PE EA – pe tara mama – DEZONOREAZA ALTARUL UNEI INTREGI NATIUNI! Diavolul iti pune in mana o busola electronica si-ti spune: Instructiunile sunt in cutie. Iti trebuiesc doar baterii, deci cauta un magazin sa le cumperi. Si pana sa te dezmeticesti te transformi in ROBOTEL. Robotelul unei societati artificiale care se uita doar inainte. Ti-ar place sa traiesti intr-o societate care te invata doar sa existi si care neglijeaza responsabilitatea pentru parintii si copii tai? Lor le datorezi o viata! In asta au crezut ei si in asta doresti sa creada si copiii tai. Cum poti avea o viata autentica daca nu lupti pentru credinta ta si a parintilor tai? Romania nu e ceva permanent, ca si credinta generatii si generatii au luptat pentru ea, au riscat, au varsat sange pentru fericirea neamului si sfintirea locurilor. Pacea si linistea nu sunt cadouri, sunt rezultatul unei munci continue. Nu le lasati sa dispara. Nu renuntati la ICONITE. Romania e o lupta continua!

Eu calatoream in jurul Australiei, prin 1985, intr-o masina noua, capabila sa mearga 800 de Km fara oprire. In acea vreme era o performanta tehnologica. Deci. Eram in concediu. La un moment dat se opreste motorul. Parcursesem 300 de Km si mai aveam o suta pana la urmatoarea statie de benzina. Afara erau 52 de grade celsius si pe sosea nimeni. Era ora pranzului. Aerul ardea. Asfaltul prajea fiecare strop de sudoare ce-l picuram si nu puteam intelege de ce sa terminat benzina,’So fi evaporat?’ ma intrebam, ‚dar nu chiar in cantitatea asta’, si pe urma am realizat ca in urma cu 300 de Km am fost cu ea la un garaj pentru serviciul de garantie, (cinci mii de Km) si fiind un produs nou, baietii (fara experienta) au dereglato. Eu! Ce sa fac acum? Ma topeam de cald, devenisem nervos, si ma gandeam la scheletele masinilor si al animalelor ce le intalnesti destul de frecvent de-a lungul traseului, abandonate pe marginea drumului de proprietari si ma gandeam ce buna ar fi fost acum o canistra cu benzina, de rezerva, in portbagaj. Eram la trei mii de Km de Melbourne. Nu erau telefoane mobile pe acea vreme si cum ma framantam iata ca apare o masinuta care venea din Victoria, care imi ofera un bidonas cu 4l de benzina (oamenii au o calitate deosebita din nascare: se ajuta la greu), pentru care omul nu vrea bani si imi ureaza: „Domnul fie cu tine!” si pleaca. M-am racorit un pic. Pun benzina si mai conduc vre-o 40 de Km dupa care ma aflu din nou in aceiasi situatie. Era deacuma ora patru spre seara. Incepuse zapuseala. La vre-o suta de metri se vedeau urmele unui lac, in care, pe fundul crapat de soare. se vedeau cateva vaci uscate. M-a gandeam de acum la mama si tata in Romania si la soarta care ne-a adus atat de departe unii de altii. „Nu cred ca Dumnezeu are de gand sa ma usuce in pantecele Australiei” imi spuneam. Mi-era de acu sete. Apa se terminase. Doamne, Dumnezeule Doamne daca mi se intampla ceva? Stiu ce urmeaza in astfel de situatii din auzite: iti perzi constiinta, delirezi, etc. Deschid bordul sa caut ceva de scris. Sa scriu parintilor mei si sa le spun cat de mult imi lipsesc. Sa le scriu tuturor celor pe care i-am cunoscut de-a lungul vietii. Tot cautand dau peste iconita maicii domnului cu fiul. O iconita argintie de 4 pe 5 cm pe care am primit-o la catedrala din Timisoara impreuna cu un sarut de la Adriana. Ti, ti, ti un clacson m-a intrerupe. E un Jep. Opreste, si din el coboara un grup de doua familii. „Ce ai patit?”, ma intreaba soferul. „Am ramas fara benzina”. „Mare noroc ai ca deobicei pe aici nu trece nimeni cu zilele si daca nu trebuia sa-i duc pe vizitatorii mei din Adelaide la gara la 50 de Km de ferma noastra puteai sa ajungi si tu ca vacile de colo. Eu nu pot sa scot benzina din Jep dar am sa ma intorc la ferma ca nu-i asa departe si am sa-ti aduc o canistra si mergi cu Dumnezeu.”

E ATAT DE IMPORTANT SA STII CA NU ESTI SINGUR PE LUME.

Scoala nu este o BASTILIE cu pereti goi si reci, nu este o crescatorie de gaini unde important e produsul. O scoala trebuie sa contina totul si in mod egal – fara ierarhi in cunostiinte si materii. Scolile cele mai cautate din vest sunt scolile in care se preda religia. Sigur materia Religie este cea mai complexa si neinteleasa dintre toate. Cea mai inaltatoare. Si de aceia le este frica unora de ea. Le este frica de ICONITA pentru ca ea e invaluita in istorie si mister, e cheia tuturor in mod egal. Ea e cheia spre Dumnezeu.

Nu trebuie sa predati religie in scoli ca sa aveti o iconita pe un perete inpreuna cu bustul lui Decebal sau capul de zimbru… Iconita este parte din tezaurul nostru spiritual. Daca suntem treji nu trebuie sa ne fie frica de ea. E doar o cheie. Si ce cheie!!!

E CHEIA ALTARULUI !

_________________________________________________

APAREM CU REVISTA ” CAIETE DE SUD-EST”

Asa ne scriu trei tineri inimosi care au luat hotararea sa infiinteze o revista de cultura romaneasca in Occident.Ideea lor de a se adauga cu o perspectiva proaspata la multimea de publicatii electronice din acest moment merita salutata si sprijinita.Deocamdata le publicam scurta “scrisoare de intampinare”,in avanpremiera revistei proprii,careia ii dorim succes.
__________________________________________________

Noi va multumim mult pentru colaborare,scrisori,ajutor si va spunem ca in cateva zile revista noastra electronica avand titlul CAIETE DE SUD-EST va fi publicata.Speram sa aveti impresii pozitive si dupa prima lectura.Transmitem pentru cei care s-au apropiat de noi cele mai frumoase dorinte de succes iar celor ezitanti -indemn de mai mult curaj.Iar celor care au cautat sa ne descurajeze le uram sanatate pentru a vedea ce a reusit,bun sau mai putin bun.
Respecte la toti,
Demetre Mathescaut,redacteur-en-chef
Paul Nemecciano-tehnoredactor
Geraldine Norton Vaccaro-redactor

adresa de contact e-mail:dem_matheescu@yahoo.com
__________________________________________________

IN BUCURESTI, STAPANIREA IRATIONALA NU SE MAI OPRESTE !

Nesfarsitul razboi al Stapanirii cu cetatenii din Bucuresti(un razboi perfid,purtat pe tacute si cu un iezuitism al carui strat ascuns se va vedea cu totul cat de curand)continua in formele cele mai diferite ,facand din acest oras un sediu continuu al nevrozelor colective.Protestele ce provin din directii diferite par a nu tulbura mecanismul binde pus la punct de acesti ingineri ai haosului care inlatura traditia urbana si valorile constituite ca si cum ar strivi un gandac de bucatarie.Asa cum am facut intotdeauna, publicam si astazi cateva puncte de vedere despre situatia din Bucuresti ; opinii care vor ramane document de atitudine sociala ,interesante si mai tarziu,dupa ce pe agentii raului ii va bate,fara nici o indoiala,Dumnezeu.
__________________________________________________________

“ALERTA BUCURESTI”- INTREBARI PENTRU AUTORITATI

As mentiona ca lucruri importante la care trebuie sa raspunda si Primaria Generala, afara de cele de sector:
– Dece nu se opreste santierul de la Catedrala desi in Senat s-a admis ca sunt ilegalitati?
– Dece nu discuta cu arhitectii din OAR privind solutia pentru Piata Palatului si lansarea unui concurs de solutii, la conditiile de azi ?
– Cunoaste principiile regenerarii urbane impuse investitiilor europene in constructii si daca nu, de ce nu discuta cu arhitectii din OAR si I.Mincu ?
– Dece nu ia pozitie in problema Policlinicii Coltea – in iminenta demolare, problema afectand un monument istoric si de arhitectura facand parte din Ansamblul Spitalului Coltea ?
-Dece nu opreste santierul Excelsior asupra caruia exista numeroase proteste ale societatii civile si al arhitectilor si facand parte din perimetrul Pietii Revolutiei, asupra caruia s-a pronuntat ca nu se fac constructii supraterane ?
– Dece nu ia atitudine fata de umplerea cu carciumi in parcuri, in special in Herastrau, in defavoarea bibliotecilor pt tineret si a galeriilor de arta si expozitii ? Se fac numai actiuni formale, se demoleaza si se construieste numai se pare dupa simpatiile politice – vezi scamatoriile biblioteca-carciuma-biblioteca din dreapta Expoflorei ?
– Dece nu ia atitudine fata de scoaterea din circuitul public al intregului Parc Bordei, retrocedat litigios numai partial ?
– Dece nu a raspuns protestelor presei si cetatenilor privind refacerea Podului Baneasa cu distrugerea monumentului de patrimoniu ?
– Dece toate marile lacuri ale Bucurestiului nu sunt apte inotului si chiar canotajului, datorita gradului masiv de poluare ?Si ce masuri a intreprins ?
– Ce masuri a intreprins pentru a descongestiona centrul orasului de aglomerari de birouri in favoarea dotarilor social-culturale, care determina gradul de urbanizare al unui oras si fluenta traficului ?
– Exista grupuri de interese care actioneaza in Primaria Capitalei?

DAN GHELASE ,presedinte ARTRAD

_________________________________________________________________________

UN GAND PENTRU STEJARUL PRIBEAG

Citind astăzi că , plămânul verde al Bucureştiului respiră doar cu 20% din cât ar trebuii , ca beneficiar cu drepturi depline al legislaţiei europene , gândul m-a întors cu mulţi ani în urmă , când speriat mic-est european , intrasem în prima noapte pe Pământul Făgăduinţei privind de la fereastra pierdută undeva în cer a unui hotel din piaţeta Teatrului Metropolitan new-yorkez, cum o macara ridica butoaie uriaşe în care creşteau pomi şi puneau în locul lor altele .

Minunea lăsată acasă , stejarul de care îmi sprijineam adesea tâmpla în curtea şcolii şi aleea cu tei de-o vârstă cu mine de care eram tare mândră că vor fi întotdeauna legaţi şi de truda mea ,se revoltau în sufletul meu la gândul că nimeni nu i-ar fi dus la spital dacă s-ar fi îmbolnăvit !

Acum civilizaţia betonului a ajuns şi la noi ! Stejarul este tot mai crunt condamnat să ia drumul exilului , transformat în simple blăni , ce încă mai lasă să curgă din ele pe drumurile străine lacrimi strânse din ploile şi grindinele legislative abătute peste ele pe când erau încă păduri .

Un zâmbet amar mi-a poposit pe faţă citind despre ,, posibila soluţie ,, la marea problemă a distrugerii în ultimii ani a multor zone verzi din Capitală : ,, luna aprilie – fiecare copil un pom ,, !

Oare cât timp ne vom mai purta ca nişte copii naivi în faţa adevărurilor simple şi dure ale societăţii pe care cu voie sau fără voie , mai mult sau mai putin conştienţi punem toţi umărul să o construim după scenarii cei drept furnizate cu grijă de scenarişti dibaci ce beneficiează , din păcate adesea de regizori mult mai proletar educaţi ?!

Este minunat să ne amintim că această mult comentată tagmă a dascălilor adevăraţi ai Neamului a fost cea care de-a lungul timpului a vegheat ca dragostea şi respectul copiilor să fie canalizate către necesitatea de a se înconjura de binefacerile vegetaţiei în marele <<oraş al grădinilor >> de altă dată ! Dragostea şi truda lor sunt cu adevărat sădite în multe din zonele prăduite acum prin grija edililor asupra cărora fostele primăveri în care , elevi fiind ştiiau să asculte bucuria copacului aşezat de mânuţa lor ca semn al veşniciei omului civic în lupta cu omul-robalbanului !

Simt că dacă va fi nevoie copiii acestui oraş se vor bucura iarăşi sădind un pom la rădăcina căruia vor crede iarăşi că vor putea ascunde secretul viitorului lor în oraşul ce va fi întotdeauna << al LOR >> !

Dar oare îşi vor găsi EDILII acestui deja bolnav oraş de febra betonului timp să le dăruiască locurile unde la rândul lor , îşi vor creşte copiii ce vor asculta glasul tainic al stejarilor încă pribegi ?

NICOLETA CONSTANTIN
___________________________________________________________

ACUM SI STUDIILE ROMANO-AMERICANE POT FI CITITE ON-LINE !

Revista STUDII ROMANO-AMERICANE reproduce in forma selectiva publicatia ” INFORMATIVE BULLETIN ” , fondata de Arhiepiscopul Valerian Trifa si care pana azi apare in editia ” pe hartie ” avand ca editor ” Centrul de studii si documentare al romanilor-americani < Valerian D . Trifa >/ Romanian-American Heritage Center ” , din Jackson – Michigan , SUA . Editia on-line este realizata prin colaborarea dintre editor si ARP- ASOCIATIA ROMANA PENTRU PATRIMONIU , Bucuresti -Romania si poate fi citita la pagina web http://studiiromanoamericane.wordpress.com Editorul acestei frumoase si solide publicatii cu mult material inedit sau putin cunoscut este admirabilul carturar Alexandru Nemoianu,caruia multi au inceput sa-i spuna,pe merit,”Inteleptul din America”.

_____________________________________________________________

“OM DE MODA VECHE ”

FRICA

În trecutul abrogat toate mergeau. Bine, rău, piano sau pas alergător, dar mergeau. Şi nu din conştiinţa (obiect de preţ cu existenţă efemeră) pe care o tot făceam să crească, ci din frică neaoşă (care, şi atunci, păzea pepenii, cum glăsuieşte proverbul).

Frica de ceva (de cineva) era un fel de ham, de hăţuri, de ulube, de jug chiar, care făcea să meargă înainte (chit că spre prăpastie) căruţa socială.

Unii identificau această frică cu idealul, cu virtutea, cu conştiinţa, cu morala. Alţii vedeau în ea ceea ce era: tovarăşii de la partid, care sunt sperietoarea pentru păsările hrăpăreţe sau modelul de urmat pentru chiulangiii profesionişti. Azi tovarăşii au dispărut (cei ce n-au devenit domni), aşa încât fără sperietori şi fără pilde, căruţa (cea odioasă, căci alta n-am fost în stare să durăm) stă pe loc. Toţi ştiu, toţi pot, toţi ordonă, dau indicaţii, se erijează în şefi, adică în birjari, aşa încât am ajuns ţara cu cei mai mulţi conducători (vizitii?), cei mai puţini executanţi (bidivii!). Noi care am avut mai ieri doar un singur cârmaci, cel mai cel mai şi care eram obişnuiţi să tragem (la căruţă, că atunci când am tras cu arma a ieşit ce se ştie), azi am ajuns să nu mai ştim nici de obligaţii, nici de-ndatoriri, nici de şefi, nici de UE sau de NATO, nici de ruşine, nici de frică, nici de Dumnezeu.
Ca şi-n cazul meu care am avut curaj să scriu ce-aţi citit.

NICOLAE ROTARU
_______________________________________

O SCRISOARE DESCHISA CATRE PREA FERICITUL PATRIARH TEOCTIST TRIMISA DE

FUNDATIA CULTURALA SARMISEGETUZA

Str. Muresului nr. 46, ap. 12, Cluj-Napoca, tel/fax 437662; mobil: 0744250862 e mail: fundatiasarmisegetuza@yahoo.com

Prea Fericitului Teoctist ,Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Prea Fericirea Voastră,

Anul acesta, prin Voia Bunului Dumnezeu, Marele Praznic al Sfintelor Sărbători de Pasti, va fi celebrat, în data de 8 aprilie a.c., împreună, atât de către credincioşii ortodocşi, cât şi de cei romano-catolici. E o mare bucurie pentru toţi creştinii că Lumina Învierii Domnului se va aprinde anul acesta o singură dată pentru credincioşii ortodocşi şi cei romano-catolici. Această intersectare a datei pascale între calendarul iulian şi cel gregorian poate fi un semn că ortodocşii şi romano-catolicii ar trebui să sărbătorească în fiecare an la aceeaşi dată cea mai mare sărbătoare creştină, Învierea Domnului. Cu atât mai mult cu cât există precedentul dintre anii 1924 şi 1927, când Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a hotărât ca Praznicul Paştilor să fie sărbătorit după calendarul gregorian împreună cu romano-catolicii. În 1924, B.O.R. a hotărât să sărbătorească Crăciunul, Naşterea Domnului, odată cu romano-catolicii, deşi Bisericile ortodoxe rusă şi sârbească s-au opus. Din păcate, Bisericile ortodoxe rusă, bulgară şi sârbească au reuşit în 1927 să convingă Sinodul Bisericii Ortodoxe Române să revină la vechiul calendar iulian în ceea ce priveşte Sărbătoarea de Paşti. Această hotărâre a fost întărită în perioada comunistă şi de consfătuirea inter-ortodoxă de la Moscova din iulie 1948.

Ca urmare, Prea Fericite Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, vă cerem să propuneţi Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ca, începând de anul viitor, credincioşii ortodocşi români, împreuna cu Sfânta Noastră Biserică să sărbătorească Marele Praznic de Paşti, după calendarul gregorian, împreună cu fraţii noştri romano-catolici. Atât credincioşii ortodocşi, cât şi cei romano-catolici să ne bucurăm în împreună, la aceeaşi dată din fiecare an de marea Taină a Învierii Domnului Nostru Iisus Hristos. Considerăm, Prea Fericite Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, că aveţi o misiune religioasă să faceţi, cu voia Domnului, primul pas istoric pentru ca toate Bisericile creştine să prăznuiască Învierea Domnului la aceeaşi dată.

Cu aleasă consideraţie,

Preşedinte,Ionuţ Ţene

Vicepreşedinte,Sebastian Davidoiu

Cluj-Napoca, 20.03.2007
_____________________________________________________________
“IERI SI AZI “

COMUNA CEA MAI MARE

De cand a fost creat judetul Calarasi – 24 ianuarie 1981 -, comuna Borcea a fost si a ramas cea mai mare localitate rurala din aceasta unitate administrativ-teritoriala a Romaniei.

Primarul Costica Zaharia imi spunea ca aici traiesc 11 700 de suflete. Lungimea drumului national care strabate localitatea dinspre Fetesti spre Calarasi (sau invers) este de aproape 10 km.

Daca i-ar veni cuiva idea sa propuna ridicarea comunei la rang de oras, n-ar fi exclus chiar sa izbandeasca. Ma refer la “cineva” care sa aiba relatii trainice, credibile, mai ales prin inaltele sfere ale Executivului…

Primarul Costica Zaharia i-ar sprijini demersurile cu niscaiva argumente destul de convingatoare. Alaturi de cel al numarului locuitorilor (populatia este deasupra celor din actualele orase Budesti, Fundulea, Lehliu-Gara), ar mai fi cel economic. Pe raza comunei Borcea isi desfasoara activitatea trei mari societati agricole (foste intreprinderi agricole de stat) care isi au pamanturile in incinta indiguita dintre Dunare si bratul sau Borcea, o statiune de mecanizarea agriculturii, o crescatorie de pasari si vreo trei sute de societati comerciale ori asociatii familiale. Adica, agenti economici.

Zilele acestea, la Borcea se lucreaza la instalarea si punerea in functiune a unei centrale telefonice digitale cu 2 500 de linii, prin care se vor putea satisface toate cererile existente.

Localitatea si-a rezolvat, in mare parte, problema alimentarii cu apa potabila. Am zis “in parte” pentru ca ar mai trebui circa cinci miliarde lei pentru finalizarea lucrarilor si punerea in functiune a celui de al doilea rezervor cu o capacitate de 300 metri cubi.

Dar nevoia de bani se simte si pentru repararea cladirilor caminelor culturale din Borcea si satul Pietroiu, pentru intretinerea drumurilor comunale, pentru amenajarea a sapte platforme ecologice de gunoi, ca si pentru plata lefurilor functionarilor Primariei, care nu au mai primit drepturile banesti de doua luni de zile.

AUREL DAVID

______________________________________________________________

“CULTURA NU SE FACE NUMAI PE CALEA VICTORIEI ”

O VIATA DEDICATA CUVANTULUI SCRIS
Timpul, cu degetele inefabile ale toamnei, răsfoieşte calendarul existenţei noastre. Filă după filă, pagini ce cuprind respiraţia cotidiană a prietenilor, într-un anotimp care este expresia menirii unui an: Rodel.

Litere cu vibraţii sentimentale din volumul „Radiografia unei stări de spirit” îmi aminteşte că pe 29 septembrie 1931 s-a născut prietenul meu, scriitorul Marin Oprea. Aşa cum spuneam, expresia unui an este „Rodul”. Acesta se împlineşte şi se culege în luna septembrie, care pentru Marin Oprea, dar mai ales pentru „Istoria literaturii şi publicisticii româneşti”, a avut o dublă semnificaţie: se năştea un OM într-o familie din localitatea Dobreni, judeţul Ilfov, dar şi un viitor scriitor de talent.

Parcă, cunoscând zicerea lui Gibbon, citat de S. Smiles în „Ajută-te singur” (pag. 253). „Orice om ospătă două feluri de educaţiune: una pe care i-o dau alţii, alta, mult mai însemnată, pe care şi-o dă el însuşi”, Marin Oprea şi-a urmat destinul sârguincios, cum l-am cunoscut mult mai târziu, în redacţia revistei „Tribuna”, punând suflet în tot ce face.

A urmat Şcoala de Literatură şi Critică Literară „Mihai Eminescu” din Bucureşti şi apoi Facultatea de Filologie din Cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca. Încă de pe băncile şcolii şi a facultăţii, Marin Oprea a fost remarcat de cititori, dar mai ales de dascălii săi, pentru acuitatea articolelor publicate în presă şi pentru conţinutul lor, ce stătea sub semnul lui Philippe Aris: „(…) istoria a încetat a fi doar politică pentru a pătrunde mai adânc în acti-vitatea şi problemele noastre cam în momentul în care folclorul a dispărut în faţa invaziei tehnice. Se pare să istoria s-a substituit fabulei, pentru a deveni cu adevărat mitul lumii moderne.”.

Fiind corespondentul teritorial şi redactor al mai multor publicaţii centrale şi locale, a cunoscut fapte şi oameni pe care, apoi, cu talent, i-a redat plastic şi sugestiv în reportaje care şi astăzi, citindu-le, îşi menţin perenitatea. Despre perioada când era redactor la „Scutul patriei”, îşi aduce aminte cu nostalgie ca fiind o „şcoală” de gazetărie: „Pentru mulţi dintre noi, cea mai mare recompensă a fost faptul că, după «şcoala” de la «Scutul patriei», am ajuns să lucrăm în presă şi să nu părăsim gazetăria nici după pensionare, cu convin-gerea din anii de ziarist militar că a fi gazetar înseamnă a face istorie”. („Şcoala” de la „Scutul patriei”, de Marin Oprea din volumul „Radiografia unei stări de spirit”, Editura „Tipolitera”, Cluj-Napoca, 2003).

Ca redactor-şef adjunct al publicaţiei „Tribuna afacerilor”, reuşeşte să oglindească în articolele sale realitatea segmentului economic şi de afaceri din municipiul Cluj-Napoca, şi nu numai, dar şi cel socio-cultural. Iar ca secretar de redacţie al editurii „Studia” a reuşit să scoată la lumina tiparului cărţi de o înaltă ţinută aca-demică, tipografică şi estetică. Studiile şi eseurile răspândite cu dărnicie în foarte multe volume, din care amintim doar câteva, „Terra Nostra”, „Ştefan Mateş la 85 de ani”, „Îndreptar Bisericesc”, „Omagiu lui Brâncuşi”, „Tribuna-77″, „România-1918″, „Dicţionarul-Clujeni ai secolului XX”, şi alte lucrări monografice, almanahuri, întregesc profilul unui om care şi-a dedicat întreaga viaţă adevărului din sâmburele cuvântului scris. Fiindcă, aşa cum îmi povestea în plimbările noastre prin burg, Marin Oprea avea ca exemplu cuvintele lui Epictet: „Mai bine este mai întemeiat pe adevăr să învingi o părere, decât întemeiat pe o părere să te învingă adevărul.”.

La ceas aniversar rotunjind o cifră ce-mi aminteşte de vârsta ma-rilor înţelepţi, dragă Marin, zvonul toamnei mi-a suflat în privire şi mi-a desenat în auz aceste versuri, pe care ţi le şoptesc, acum, sub geana unei dimineţi:

Au trecut anii, prietene, peste noi /Ne mai scriu paşii versuri prin burg /Cuvintele noastre mai rodesc ploi /Înveşnicind timpul în clipe ce curg. /Avem vreme, încă, să modelăm sub castani vise /În metafore să le scriem pe albul din nori / Iubitelor să le aducem speranţe încinse / Când toamna, prietene, aduce zvon de cocori.

Oare, când au trecut 75 de ani de când implozia luminii a scânteiat în primul scâncet de copil?! Cu această mirare în suflet îţi doresc din inimă sănătate, dragă Marin Oprea, să ne mai încânţi cu strălucirea CUVÂNTULUI tău. La Mulţi Ani!

ALEXANDRU FLORIN ŢENE

TrackBack Identifier URI