ANALIZE ŞI FAPTE nr. 95

CAZUL TURCESCU -Nicolae N. Tomoniu: “Oamenii de nimic fac opinia în România de azi”

Desi exista multa lume malefica azi, unii intra in ea inconstienti ; nu cumva va exista o zi cand maleficii se vor destepta si vor avea nevoie de sfaturile noastre?Bunăoară, abordând jurnalismul pătimaş de astăzi, jurnalism de „rating”, jurnalism „de ştiri bomba”, i-am criticat pe „analistii politici” care cauta prin maţele societatii noastre bolnave stiri imputite dar de efect! Anume folosesc astfel de „figuri de stil” pentru a va fi si dvs. scarba cum mi-e mie scarba de ei, tocmai pentru că sgârma mereu cu sapa in gunoiul societatii, scotand de acolo personaje in putrefactie pentru a fi clonate si reconstruite ca „salvatori de neam”.

Printre astfel de jurnalisti-analisti-priceputi-in-orice, care se considera un fel de „REBU” ai societatii, gasesti multi foarte mandri de ceea ce fac. Dintre aceştia, de o atentie mare „se bucura” si „analistul” R. Turcescu El scoate de la naftalină ideile din prin anii 1979 ale d-lui Neagu Djuvara, aparute pe atunci in revista „Magazin istoric” şi , fara a observa ca au fost combatute vehement de istoricii vremii, le repune astazi in prim plan.Care este rezultatul? Cartea s-a vandut în draci iar lumea Internetului s-a molipsit de ideea „originii cumane” a Basarabilor. Ba mai mult, in loc sa invite in alta emisiune niste istorici ca lumea, a reluat emisiunea pentru „ca avea audienta”! >>>>>intreg articolul aici >>>>

Un documentar de mare succes : “SCANDALUL EMINESCU “

A fost un poet romantic care a sfarsit nebun? Un martir ? Un sfant ucis prin conspiratie ? Un proto-legionar ? Un persecutat politic ? Cine sunt cei care ii prigonesc scrierile si azi, la mai mult de o suta de ani de la moarte ?Profetiile lui supara ? Pe cine si de ce?
Sunt intrebari la care incearca sa raspunda cateva zeci de studii, articole si eseuri despre Eminescu adunate de ARP in cel mai consistent documentar eminescologic din aceasta luna.Toate textele aici
>>>Eminescu- intre” canonizare ” si ” cadavrul din debara”;unde este adevarul ?

~UN INTERVIU INCENDIAR AL SCRIITORULUI VLAD POHILA (Chisinau ) : „Să ne apropiem de Eminescu mereu, cu dragoste,dar şi cu recunoştinţa pe care le merită…”

/…/Şi mai târziu a devenit cunoscută de mai multă lume publicistica eminesciană deşi, e la mijloc un vădit paradox: articolele sale din Timpul făceau ravagii în chiar zilele când erau publicate în acest ziar. Şi făceau ravagii nu numai printre oponenţii locali („roşii”, „canalia liberală”), dar şi printre unii diplomaţi străini – ruşi, austro-ungari sau turci. Prin urmare, am putea vorbi despre o cunoaştere mai aproximativă a publicisticii eminesciene nu numai în Basarabia, ci şi în întreg spaţiul românesc, ca să ne abstractizăm de restul lumii, pe unde s-a mai tradus lirica şi proza lui Eminescu. Dacă au deranjat şi unele scrieri poetice ale lui Eminescu – Scrisorile, sau Doina, ce să mai spunem de publicistica lui – aceasta a deranjat, a mâniat, dar a şi speriat, a înspăimântat pe atâţia! Supărau articolele lui Eminescu, în primul rând, prin tăria argumentelor, prin adevărurile pe care le dezvăluia virtuos. Şi cum în multe cazuri adevărul doare şi displace, au prins a găsi tot felul de rele în acest compartiment al creaţiei sale, cel mai des – naţionalism, xenofobie, antisemitism – din cauza acestor „păcate” făcându-se totul ca publicistica eminesciană, opera lui politică, să fie puse la index, tabuizate. Eminescu a iubit România tot atât de mult cât a iubit Puşkin Rusia. Eminescu a iubit românimea la fel cum a iubit evreimea Theodor Hertzl, părintele sionismului. Numai că unii consideră că Puşkin avea dreptul să-şi iubească exaltat patria, că Hertzl trebuia, era dator să-şi iubească naţiunea, pe când Eminescu – ar fi făcut mai bine să scrie exclusiv poezii de dragoste şi despre natură! >>>intreg interviul in ” Luceafarul Romanesc “

“Bogatii” isi permit coruptia, saracii-nu; este “exproprierea averilor” o solutie? – acestea se pot citi intr-un comentariu AMOS NEWS de V. Nitelea

Recunoscând drept principală sursă a inechităţii sociale proprietatea privată în exces care nu îşi regăseşte justificare şi întemeiere în merit social, am scris nu odată despre îndreptăţirea morală şi politică a exproprierii prin procedee democratice a proprietăţii în exces.
Eventualitatea este privită cu reluctanţă de clasa de mijloc, care îşi face iluzia că prin apărarea principiului garantării proprietăţii îşi apără proprietatea ei, mioapă la evidenţa că proprietatea clasei de mijloc este mai degrabă ameninţată dinspre dreapta, de concurenţa neloială din partea bogaţilor acţionând direct prin piaţă sau indirect prin intermediul statului controlat de aceştia, decât este ea ameninţată dinspre stânga, de decizia democratică a săracilor. Exproprierea nu este însă singurul mod de a ne raporta la proprietatea privată în exces ca sursă a injustiţiei sociale; abordări alternative, care să respecte fetişismul garantării proprietăţii, pot fi luate în considerare. Este vorba de abordări social-democrate mai degrabă decât socialiste, adică bazate pe impozitarea proprietăţii mai degrabă decât pe expropierea ei. Pentru a compensa favorizarea sistematică a bogaţilor în competiţia lor cu săracii, impozitul pe proprietate trebuie să fie progresiv, aşa cum progresiv este şi raportul dintre recompensa socială şi meritul social în capitalism, prin efectul numeroaselor mecanisme care îl avantajează fără merit pe bogat faţă de sărac. Mecanisme obiective, precum economia de scală, dar şi subiective, precum corupţia pe care bogaţii şi-o pot permite dar săracii nu, şi care fac ca recompensa bogaţilor să fie disproporţionată faţă de meritul lor.>>>intreg articolul aici>>

DEZVALUIRI: “Mungiu 1, 2, 3″ / dintr-un documentar CIVIC MEDIA

Cristian Mungiu este fratele Alinei Mungiu-Pippidi si fiul lui Ostin C Mungiu, fost responsabil cu studentii straini la UMF Iasi in timpul regimului comunist. Familia Mungiu, originara din Balti, de unde a venit bunica, Tatiana, intra in astfel in cartea recordurilor proaste ca fiind prima familie din lume excomunicata cultural atat de Biserica Catolica cat si de cea Ortodoxa pentru afronturile la adresa umanitatii din “432″ si a crestinatii din piesa “Evanghelistii”.
Considerat “un film sordid si plin de vorbarie”, “432″ a fost desfiintat de cotidianul oficial al Vaticanului “Osservatore Romano” si de organizatia franceza Choisir la Vie. Cronicile originale, mesajele scriitorului Dan Mihu, dupa care Mungiu a copiat la greu in scenariul sau -cu toate cenzurate in presa de Dambovita – ca si alte detalii despre actiunile “culturale” ale familiei Mungiu, mai jos.
Motto:
Experta in cinematografie Ada Rosetti considera ca presa romaneasca ar trebui sa boicoteze materialul aparut in “Osservatore Romano” nescriind nimic despre el. – “Cotidianul”, in campanie pentru Mungiu
Dar tot Ada Rosetti recunoaste ca nu are nici o ” expertiza” in cinematografie.
“Nu sunt critic de film, nu am studii de critică de film, nu sunt nimic altceva decât un om căruia îi plac filmele”. – Ada Rosetti, intr-un interviu din “Adevarul”.Te umfla rasul cu acesti ” intelectuali publici ” de doi lei. Detalii la www.civicmedia.ro

Ervino Curtis (Italia) – Scrisoare deschisă : „Asistăm la un regres cultural lent, dar inexorabil, al României“

Dragi prieteni români,
Privesc cu interes şi plăcere efortul organizatoric şi financiar, dar mai ales intelectual, pe care partea mai sensibilă
a culturii române o face acum pentru a-şi menţine identitatea proprie de români, pentru a aprofunda cercetările istorice, pentru a dezvolta un program cultural, politic şi chiar economic care să ducă România, cu potenţialul şi bogatele sale tradiţii, la locul său de drept în Europa Comunitară. Dar o parte dintre români, care însă sunt cei mai vizibili şi mai zgomotoşi, fac totul pentru a şterge identitatea românească şi a face din România o copie urâtă a unei urâte amestecături culturale occidentale. În arhitectură, cândva, se chema eclectism un model amestecat de referinţe constructive, iar acesta a produs chiar şi realizări frumoase şi interesante, dar, la nivel cultural, această amestecătură stranie o putem numi pur şi simplu haos. Şi astfel asistăm la un regres cultural lent, dar inexorabil, al României. Desigur că motivele sunt multe şi articulate şi nu vreau să intru aici într-o analiză de acest tip. Mă voi limita să evidenţiez unele efecte mai evidente. Producţia tot mai mică de literatură de calitate >>>>>Ervino Curtis>

GLORII FABRICATE-Ion Măldărescu: Mircea Cărtărescu şi „falimentul moral al românilor”

Articolul FALIMENTUL NOSTRU MORAL semnat de domnul Mircea Cărtărescu a apărut în mai multe publicaţii, din România şi din afara ei, concomitent cu o altă „ştire” trâmbiţată în presa scrisă italiană: “CĂRTĂRESCU CUCEREŞTE ITALIA”.
Sus-citatul “poet, romancier, critic literar, Mircea Cărtărescu este cu siguranţă scriitorul român cel mai cunoscut din generaţia afirmată în România anilor ‘80″ scrie în ziar. Nu atât titlul şi veridicitatea comentariului din ziarul Italian sunt dicutabile, cât momentul apariţiei.
Îmi permit să subliniez câteva rânduri din
articolul FALIMENTUL NOSTRU MORAL (FALIMENTUL MORAL AL ROMÂNILOR):
“…lipsa endemică de civilizaţie… arată paragina intregului nostru sistem educativ. O educaţie dezastruoasă, o lipsă de principii morale şi de valori pe care să le transmitem mai departe fiicelor şi fiilor noştri ne-a transformat în ochii lumii intr-un popor de barbari, de hoţi şi de ucigaşi, aşa cum noi inşine, exasperaţi de monstruozităţile pe care românii le comit zilnic în lume şi acasă, am ajuns să ne considerăm…
>>>>>>

Venerabilul scriitor Ioan Miclau, din Australia, se revolta: “Ne aflam pe o deriva nu numai inspre stagnare, dar se pare spre o distrugere a propriilor noastre valori, se loveste la radacina fiintei noastre!

Iata-ne azi, in anul 2008, mergand strasniceste pe drumul vietii noastre romanesti. Ne intrebam: Cum sustinem miscarea noastra culturala, programele noastre visate, sunt acestea de avant sau de stagnare ? Cine ne poate raspunde la aceasta intrebare ? Ministerul Culturii si Cultelor desigur, deoarece de acolo vin finantarile activitatilor. Dar cine face planul activitatilor ? Este bine stiut ca programele culturale sunt opera oamenilor de cultura; adunate si chiar inspirate prin activitatile noilor Institute de Cultura Romanesti ca parghii de organizare, unde se presupune ca avem oameni iubitori de acea continuitate milenara a culturii si traditiei romane, la care sa lege inspre viitor activitatile culturale ale prezentului.
Asa spera curatul si ingeniosul cuget romanesc, asa vedem ca procedeaza tarile vecine sau mai indepartate. Cum gasesc un ciob arheologic de exemplu, cum il pun sub microscop de-l indentifica a fi parte a culturii lor, si-l aseaza cu onoare pe raft de muzeu. Englejii il tin pe Shakespeare numai intre coperti de aur, francezii pe Honore si Dumas la fel, Italienii pe Dante, grecii pe Aristotel, etc. etc. Ce valori dam noi azi Culturii Romane? Durere, zicea Iosif Vulcan candva !
Iata: Centrul Roman de Informare de la Bruxeles, impreuna cu Insitutul “Goethe” din Bruxeles,cu sprijinul Institutului Cultural Roman(…) organizeaza, ciclu de conferinte si film romanesc Istorie, memorie, film …” (RGN-News) Dumnezeule! De ce ne bati? Cine sunt acesti oameni din ICR ? Cum de nu le-a trecut prin cuget si sange sa se fi prezentat – Institutul Cultural “Eminescu” la Bruxeles?
Se noteaza aspectul in Istoria Culturii si Literaturii Romane ? Se noteaza, dar cu multa amaraciune, caci ne aflam pe o deriva nu numai inspre stagnare, dar se pare spre o distrugere a propriilor noastre valori, se loveste la radacina fiintei noastre !
Cine doreste, cine indruma, cine finanteaza aceste parghii intermediare ?
Cum se duc cativa romani la munca in vre-o tara, hai si cultura/politica dupa ei, cu asociatii, cu partide, cu adrese la guvernele respectivelor tari, ca nu acorda atentie si drepturi, etc. etc., astfel aducand mai mult daune decat foloase bietilor romani.
Romania, ca neam si popor nu poate fi desfiintata niciodata fiindca, Neamul si Limba sunt creatiile lui Dumnezeu, chiar daca vom fi imprastiati pe tot Globul, Dumnezeu isi va aduce aminte de noi si de Romania !” Totusi, pe cand Institutul Cultural
“Eminescu”.

„Lumea monahilor“, un eseu de Cornel Constantin Ciomâzgă

Vine Apocalipsa?
Fără deznădejde şi fără pesimism am afirmat uneori că mă cearcă sentimente dezagreabile văzând că omul s-a desolemnizat total şi ireversibil, că lumea în care trăieşte, de la Ogai la Balcik şi de la Pătârlagele la Vegas în toate diagonalele ei, a devenit un soi de odaie cu oglinzi deformante. Nu mai ştie omul ce este firescul. Nu mai identifică azimutul luminiscenţelor. Nu mai deosebeşte ţestoasa de codobelc şi elefantul de luna plină.
Omul. Taină Divină! Microcosmos şi microtheos. Fiinţă ireductibilă şi incomparabilă. Indestructibilă şi indisolubilă. Omul. Trup şi suflet! Omul care a fost zidit astfel, precum zice Sfântul Antonie Cel Mare, ca să fie privitor, tâlcuitor şi primitor recunoscător al celor ce există. Omul, Înger pe pământ şi, prin harul primit, chiar mai presus decat îngerii, precum afirmă Calist Catafygiotul. Omul OM, asadar, a devenit omul” om”, care va să zică.
Nebăgător de seamă, omul căzut, căci despre acesta vorbim, şi-a lăsat mintea tot mai slobodă şi tot mai nestăpânită. Simţurile lui şi le-a deprins, vai, cu vitrege vagabondaje şi cu înveninate libertăţi, cu excese şi cu multe, mult prea multe şi varii desfătări, prelungindu-şi astfel întru desăvârşire înstrăinarea, înmulţindu-şi bolile duhului pentru ca apoi, răpus în cădere, să se înfrăţească cu moartea. >>>>> Cornel Constantin Ciomâzgă>>>>>

ROMANI IN EUROPA – Adriana Vidroiu Stanca(Spania) :Minciuni vândute la pret de ofertă

Ştim cu toţii că, odată ajunşi în Occident, nu ne gîndim decît cum să trimitem bani acasă, să ne punem centrale proprii, să ne cumpărăm un apartament etc… Toate acestea, trebuie rezolvate şi cît mai curînd. Toţi sîntem de acord că în ţară au rămas multe lucruri nerezolvate, multe datorii de achitat şi, nu în ultimul rîn d, ne doare să ştim că sîntem departe. Vrem să credem că trimiţînd bani, sîntem mai puţin vinovaţi, iar cei rămaşi în urmă vor putea suporta mai uşor distanţa care ne desparte.

Îmi amintesc de acele timpuri cînd încă mai locuiam în România, de felul în care îi priveam pe toţi aceia care se întorceau din Occident în vacanţă. Era un fel de invidie nevinovată care îmi trezea un sentiment de neputinţă şi disperare. Pe atunci credeam că în Occident banii se cîştigă mai uşor, iar grija zilei de mîine dispare , aşa ca şi cînd ar fi de ajuns să pleci ca să te realizezi.
Azi, după atîţia ani, ştiu care este realitatea. Fiecare dintre noi, cei care am luat din diferite motive această decizie, are istoria lui, una mai interesantă decît cealaltă.

Primul loc de muncă este unul mult sub nivelul pregătirii cu care se vine din ţară. Bărbații, găsesc de lucru la negru în construcţii, fiind nevoiţi să lucreze la început pentru 30 euro /zi, bani care aici nu înseamnă mare lucru dacă ţinem cont de faptul că orice cheltuială se face în această monedă. Pentru femei primul loc de muncă este ca slugă în casa cuiva, iar dacă mai are şi ghinionul să lucreze pentru cineva care suferă de xenofobie şi rasism, îşi petrece ziua plîngînd şi muncind. >>Adriana Vidroiu Stanca>>>

Infricosatoare analize, prognoze si (parca)profetii despre Bucuresti

JURNAL DE IDEI – Alexandru Nemoianu (SUA): Exista o pasivitate romaneasca?

Despre “pasivitatea” romaneasca nici nu are rost sa vorbim. Aceasta “pasivitate” este un mit si de fapt activismul care sta in aceasta “pasivitate” a facut pe Romani sa treaca , fundamental neschimbati , in ceeace are importanta si ce asigura viitorul , neschimbati de cateva mii de ani , adica din vremea cand oamenii au venit in fiinta . Dar eminenta imi pare observatia despre cei care afla Romanilor doar defecte si care confunda lucrurile (ca si cum derbedeul , vai de capul lui , buimacit din Bucuresti si omul statornic din Maramures sau Borloveni ar fi una .) Cei care afla doar defecte nu invata nimic din istoria romaneasca si din modelele repetitive ,si cam identice , incercate , mereu si mereu , de catre cei rai impotriva ei .(Daca orice , in fond “globalismul” va aduce mai putin rau decat cucerirea romana .Desi seamana pana la identitate .)

PRIMIM LA REDACTIE SI PUBLICAM ACEST ” EDICT” : Se constituie ” Fratia Eminescu “

Astăzi 15 ianuarie 2008 în cel de al 158-lea an de la naşterea poetului naţional Mihai Eminescu (1850-1889) pentru mai dreapta şi perena sa cinstire propunem înfiinţarea „frăţiei Eminescu” pentru ca această zi / dar şi ziua de 15 iunie a fiecărui an ziua trecerii marelui poet în eternitate / să ne adune pe toţi cei de azi şi pe cei de mâine în jurul numelui mihai eminescu ce se încearcă mai mereu a fi pătat şi avariat. Nu suntem o frăţie politică. Suntem o frăţie de spirit la care sunt invitaţi să se înscrie şi să ia parte toţi binevoitorii şi toţi iubitorii de Eminescu. Suntem în acelaşi timp o asociere de trezire a tuturor spiritelor româneşti şi a patriotismului în literă şi spirit eminesciene. Acest edict se dă pentru iscălire online tuturor fraţilor care se bucură de Eminescu plâng şi se înalţă odată cu el şi în fiecare zi a poporului nostru românesc de pretutindeni şi dintotdeauna. Comitetul de iniţiativă: Ion Murgeanu, Gheorghe Istrate, Ion Lazu Secretar general: Octavian Blaga
Nota bene: Iscălirile se pot face în dedesuptul acestui EDICT, pe site-ul Societăţii cultural-ştiinţifice AdSumus http://adsumus.wordpress.com ( comments) sau pe adresa de e-mail a societăţii: ad.sumus@laposte.net . Adeziunile fraţilor noştri trebuie să conţină numele complet, adresa de domiciliu şi un număr de telefon sau o adresă de email. După a 101-a adeziune la prezenta iniţiativă, vom trece la alcătuirea „Statutului frăţiei Eminescu” şi declararea ei ca ONG. Vom solicita parlamentului, preşedinţiei, guvernului şi altor instituţii ale statului să se implice alături de noi în cinstirea activă şi la toate nivelurile a Numelui şi Operei poetului naţional. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

NODUL GORDIAN :”Cum au ajuns la conducerea Tarii toti shmecherii?”-un comentariu de Alexandru Leitner-Moruzzi

Fiecare dintre noi suntem o particica din adevar si simtim (vedem, auzim, deducem) o alta parte. Diferenta apare atunci cand respingem ceea ce simtim in favoarea a ceea ce ni se sopteste.
Orice efect are si o cauza. Si “efectele” Iliescu & Co, Constantinescu & Co, Basescu & Co, au cauza in miscarea decembrista. Nu era miscarea, nu era FSN-ul si ce-a mai urmat. Numai ca sensul miscarii a fost deturnat din lipsa unui program al celor care au declansat-o. Si repet, singurul program a fost reactia umorala, ura impotriva lui Ceausescu si, ulterior, impotriva “comunistilor”. Sunt convins ca daca s-ar fi stiut unde o sa ajungem, multi s-ar fi intors din drum …
Iata intrebarea pusa obsesiv de mine: cum au ajuns la conducerea Tarii toti shmecherii? Cine a conceput strategia si tactica aparitiei FSN-ului. Puteau sa vina la putere daca nu era decembriada? Puteau sa vina la putere daca nu era haosul acelor zile? Puteau sa se cocoate la varf daca nu sedeau 2300 de tineri sa-i apere cu piepturile? (Apropo, de unde aveti cifra asta de 2300 de tineri ucisi? Ati adunat si ostasii masacrati la Otopeni, tinerii ofiteri de la Sibiu?)

“Întâmplări cu scriitori ” -povestite de Mircea Micu: „Jur că nu sunt ministrul“

Imaginaţi-vă: vară, soare, cald, plajă aurie, marea în contrast, pescăruşi năbădăioşi planând peste mulţimea bronzată.
Scriitorii sunt la mare. Nu toţi, o singură serie. De-a valma poeţi şi critici, prozatori şi dramaturgi, traducători şi istorici literari, membri definitivi sau membri stagiari ai Uniunii, fără deosebire de sex şi alte preconcepţii.
Sunt la mare, se simt excelent, se salută între ei (nu toţi), îşi zâmbesc amical (nu toţi), se bârfesc copios (toţi), dar, în general, atmosfera e vivantă şi destinsă. E bine să fii scriitor la mare. Te dezbraci în costumul de rigoare, cobori pe plajă, te amesteci în mulţimea de trupuri bronzate, nu te cunoaşte nimeni cine eşti, nu tu admiratori, nu tu doritori de autografe, nu tu debutante nedebutate. În general, scriitorii sunt recunoscuţi numai îmbrăcaţi. Dezbrăcaţi, personalitatea lor scade substanţial. Intră în masa anonimă şi cald armonioasă a litoranţilor.

Pe aceste ultime argumente se bizuie şi EMIL MANU, critic, poet, eseist, doctor în filologie, cercetător principal al Institutului G. Călinescu, membru definitiv al Uniunii Scriitorilor, ce mai încoace-încolo om serios, figură cunoscută, fire simpatică. >>>>>>

CUM SE TRĂIEŞTE ÎN GERMANIA ? O ALTA IMAGINE A REALITATII

prof.dr.Viorel Roman (Bremen): „Nemţii” – un popor de chiriaşi

Cum se trăieşte în Germania din punct de vedere economic şi social?Foarte diferit fata de acum 20-30 de ani pentru că integrarea fostei Republici Democrate Germane a creat foarte multe probleme atât în est cât şi în vest. Vestul a pompat 1000 de miliarde de euro în est şi rezultatele nu sunt încă cele aşteptate şi până în 2019 estul va fi finanţat de către vest ca urmare sunt probleme sociale . Iata un exemplu : Piaţa imobiliară din Germania este singura din Occident care a scăzut în ultimii ani. În Anglia, America, Franţa, Spania pretutindeni preţurile cresc la locuinţe dar în Germania au scăzut.Pe de o parte din cauza fostului R.D.G. iar pe de altă parte oamenii nu mai investesc în locuinţe ci îşi investesc banii în asigurări de bătrâneţe şi în alte instrumente financiare. În Germania locuinţa nu este cel mai important mijloc de economisire a banului. Probabil că după ce s-a dezmembrat Cortina de Fier locuinţele din vest au crescut foarte mult ca pret pentru a împiedica venirea celor din est, astfel că la ora actuală, după ce a fost stabilizată populaţia din est, pretul locuinţelor scade.>>intreg articolul aici >>

SFINTI CHINEZI – din jurnalul par. Firmilian

După reacţiile unor cititori la articolul depre Sfântul Serafim de Sarov, cred că e bine să precizăm câteva lucruri: ortodoxia nu e o credinţă legată strict de poporul român, ci e o credinţă deschisă tuturor neamurilor. Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfinţii Apostoli şi mulţi alţii nu erau români.
În consecinţă, am scris şi depre sfinţi de aici (Sf. Nicodim de la Tismana) şi voi mai scrie, dar am scris şi voi mai scrie şi despre sfinţii altor neamuri, pentru că sfinţii sunt sfinţi, indiferent de ţara în care trăiesc.
Azi scriu câteva cuvinte despre câţiva sfinţi chinezi (chiar dacă pare incredibil, există).
Prima misiune ortodoxă din China, a fost organizată de Spătarul Nicolae Milescu în anul 1675 (e vorba de acelaşi boier moldovean care a scris şi cartea “Descrierea Chinei”). Sămânţa semănăta de el a dat roade şi astfel a luat naştere Biserica Ortodoxă Chineză, care există şi astăzi, dar e minoritară (majoritatea chinezilor sunt taoişti, budişti sau confucianişti).
În anul 1900 a avut loc în China revolta boxerilor (o sectă războinică chineză).
Oficial boxerii s-au răsculat împotriva dominaţiei britanice, dar i-au persecutat şi pe chinezii creştini.
Numărul ortodocşilor martirizăţi a fost mare şi de aceea nu am cum să vorbesc depre fiecare în parte.
Am ales totuşi unul dintre ei, care m-a impresionat mai mult: Sfântul Mucenic Ia Wen.
Acesta era un chinez ortodox, profesor la şcoala misionară din Peking.
În noaptea de 11 spre 12 iunie 1900 a fost prins de boxeri şi a fost dus la un templu păgân unde a fost torturat şi i s-a cerut să se lepede de Hristos şi să aducă jertfe idolilor. Sfântul a mărturisit cu curaj credinţa ortodoxă.
După o primă repriză de chinuri, boxerii au obosit şi l-au lăsat câteva ore legat în curte.
Spre dimineaţă, a urmat o nouă repriză de torturi.
Sfântul a mărturisit din nou credinţa ortodoxă şi în cele din urmă a fost tăiat în bucăţi. Biserica Ortodoxă îl prăznuieşte ca sfânt pe data de 11 iunie, împreună cu alţi mucenici chinezi care au murit în aceeaşi prigoană.
(reprodus din documentarul de povete ” Haiducul ” ; mai multe indrumari si ganduri >>aici )

Prof.dr.Adrian Botez: Scrisoare deschisă domnului Mircea Dinescu („…nu scuipaţi peste harul lui Dumnezeu, Poete!!!”)

Fac parte din generaţia care v-a admirat poezia… – era prin anii ‘70…V-am considerat, dimpreună cu colegii mei de liceu, chiar un poet precoce, cu sclipiri genialoide…Se anunţa un nou Labiş, un nou Luceafăr al literelor româneşti…
…Au trecut, din păcate, anii…Am auzit-o pe Monica Lovinescu, prin 1988, la postul de radio, finanţat de Congresul SUA, Europa liberă – citind din volumul dvs., Moartea citeşte ziarul…Cât de fad, penibil şi stângaci ajunsese talentul dvs., domnule Mircea Dinescu! Nu mai recunoşteam, în versurile siluite (după canoane propagandistice „la vedere”…), nimic din poetul tinereţii/adolescenţei mele…
…V-am zărit drept în mijlocul televizorului, în zilele acelea atât de confuze şi tragice, ale „Revoluţiei”…Se vedea că postura dvs. era complet nenaturală, studiată…parcă, mereu, trăgeaţi cu ochiul la un regizor de culise…cine va fi fiind acesta…?!

…Apoi, n-am mai auzit absolut nimic despre poetul Mircea Dinescu – în schimb, am auzit totul despre „prosperul om de afaceri şi fermier” Mircea Dinescu”…Nu vă mai opreaţi din afaceri, din tranzacţii, din cumpăratul de pământuri…- nu vă mai săturaţi de bani şi averi… – parcă voiaţi să răzbunaţi tot ce părinţii şi bunicii şi străbunicii dvs. (oameni simpli şi respectabili întru totul!) nu reuşiseră să aibă, în vieţile lor toate, strânse la un loc…M-am gândit: „Lasă-l, poate se va linişti, poate lăcomia lui disperată este o febră scurtă…”
>>>>>>>

Din “Jurnalul unui popa de tara”- marele carturar pr.Alexandru Stanciulescu-Barda

La 28 Decembrie, preotul din Malovat a oficiat sfinţirea postului de poliţie din Malovăţ. Şeful de post, Domnul comisar Fântână, s-a străduit să facă renovări de fond la clădirea respectivă şi a simţit nevoia de o slujbă de sfinţire. La slujba respectivă au participat ofiţeri de la Ministerul de Interne şi de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie şi numeroşi cetăţeni din Malovăţ. La sfârşitul slujbei, preotul a ţinut o cuvântare, în care a prezentat asemănările şi deosebirile dintre Biserică şi poliţie în lucrarea de combatere a răului din lume. De asemenea, preotul şi-a amintit cum, prin anii 1981-1982, şeful de post de atunci, Domnul plutonier major Popescu Constantin, l-a poftit să sfinţească apartamentul din spatele postului de miliţie, în care locuia el cu familia. Preotul a venit noaptea, la ora 24 cu maşina, a lăsat-o în afara Malovăţului, deasupra de Coasta Glavanilor şi a venit pe jos la postul de miliţie. Dl. Popescu îl aştepta la poartă. Au intrat înăuntru şi preotul a oficiat slujba cuvenită, ferestrele fiind bine camuflate, ca să nu se observe nimic de afară. Şeful de post era om al legii, dar nu uitase că este şi creştin. Nu era un unicat în acest sens, fiindcă, în 1978, când preotul Dvs. era preot la Gruia, şeful postului de miliţie de acolo, Dl. plutonier major Lepădat, l-a rugat să vină cu colindul la Crăciun şi la Bobotează tot noaptea şi la dânsul. Locuia cu familia în spatele postului de miliţie. Slujba de sfinţire de la Malovăţ a fost filmată de către un ofiţer.

ULTRASCURTE de scriitorul Nicolae Rotaru : ” Pedeapsa”

Un miting degenerase. Un grup de presiune a reuşit să provoace un focar de violenţă. A fost nevoie să intervină forţele de ordine. A fost necesară, în final, intervenţia jandarmilor, a soldaţilor echipaţi cu căşti, cagule, scuturi, bastoane de cauciuc.
S-au pornit replicile. Ştiţi cine erau cei mai răi? Puştanii. Spărgeau ghivece, geamuri, vitrine şi aruncau în scutieri cu pietre. De ce? Să vadă străinii cum e la noi, să filmeze şi “eroii” să se vadă pe canalele TV prin satelit. Unii zic că şi pentru a primi oarece arginţi, dar sunt simple zvonuri.
Şi străinii au filmat, dar au filmat şi ai noştri. Şi curajoşii au fost identificaţi. Şi n-au păţit nimic. Se aşteaptă ca toţi să ajungă la vârsta încorporării şi vor fi repartizaţi în Jandarmerie. Să iasă în stradă apoi, >>>>>>>>

VOCI DIN POPOR – „Orbitor“ de slab, domnule Cartarescu!

O voce mai lucida decat noul”tobosar al vremurilor noi” care il lauda de zeci de ori pe zi pe ” Voda”: 
“Orbitor” de slab, domnule Cartarescu! Da “orbitor” de slab este acest editorial, dar mai ales simplist, plin de sabloane si generalitati. Mi se pare un text expirat din start!
Vorbiti de Republica Moldova… eu cred ca daca T. Basescu era presedinte in 1990 acum nu mai existam ca stat!
Probabil ca dvs si altii si-ar fi dorit acest lucru! Nu l-am votat niciodata pe Iliescu, nici cand a candidat impotriva lui Vadim, in 2000, in turul II, dar Iliescu a fost Presedinte pe cand favoritul dvs e un simplu circar.

ROMANI IN AMERICA – Anca Sirghie: „Turneul corului «Caedonia» din Sibiu în America“,

Formaţia corală Caedonia şi-a început activitatea muzicală în 1968 la iniţiativa câtorva absolvenţi proaspăt stabiliţi la Sibiu de la Cluj-Napoca, ca timp de 10 ani ea să se aşeze sub patronajul Universităţii din oraşul de pe Cibin. Consider un noroc faptul că din 1980 formaţia Caedonia a avut ca dirijor pe profesorul Florin Soare, care activează şi în prezent, datorită exemplarului profesionalism imprimat activităţii acestei formaţii artistice, adesea prezentă pe scenele oraşului nostru. Şi nu numai pe acelea. La finele anului 2007 turneul formaţiei în America, a cuprins un larg program de concerte date la Washington, DC, New York City, Rochester, NY, Youngstown, OH, Detroit, MI, de unde a plecat spre Chicago, IL, ca la 1 ianuarie 2008 să se întoarcă de la New York spre ţară. Aşadar, un adevărat maraton artistic. Noi am ascultat prima dată concertul la Biserica Pogorârea Sfântului Duh din statul Michigan, unde enoriaşii români au avut la liturghie surpriza unei asemenea prezenţe muzicale de elită. Chiar preotul a ţinut să afirme fără reţinere că de când este biserica- edificată de vreo 15 ani-, nu a cântat în ea un asemenea cor ca acum, respectiv în data de 23 decembrie 2007. >>>>>>

PARADOXURI ? – Puterea virgulei…

Citeste si analizeaza fraza urmatoare: “Daca barbatul ar sti realmente valoarea pe care o are femeia ar merge in patru labe in cautarea ei.” Daca sunteti femeie, cu siguranta ati aseza virgula dupa cuvantul “femeia“. Daca sunteti barbat, cu siguranta ati aseza virgula dupa cuvantul “are“.

ARTICOLE MEMORABILE -cele mai noi analize , stiri si documente

NEAMUL ROMANESC

LUCEAFARUL ROMANESC

EPOCA
~RETROSPECTIVE – Ioan Mugioiu: „Urgenţa Nr. 1 a României – Crearea unei armate corespunzătoare timpului”
~Marin Toma: „O poveste adevărată”
~Cezar Adonis Mihalache: „Popa Tokes şi patrafirul de sub cucuveaua Cotrocenilor”
~Victor Martin: „Lumea între război şi pace”

MONITOR CULTURAL

ECOUL

CARTI NOI

TANARUL SCRIITOR

  • Ionut Ţene: „România mea”
  • Mariana Eftimie Kabbout: “Învaţă să trăieşti şi abia atunci vei înţelege de ce ţi-a fost scris să mori…”
  • PREFATA PENTRU PRIMA CARTE – Loredana A. Ştirbu : “Călătorie în Regatul Cuvintelor Cameleon
  • PROFIL – Adriana Vidroiu Stanca (Spania): Poeme din „Cuvinte române”
  • ESEU – Claudiu Soare (Franta): „Anticorectitudinea”
  • PUNTI PESTE VARSTE – Claudiu Mihai Coman: „Cel mai frumos şi de nepreţuit dar”
  • DE LA POET LA POET – Ionuţ Caragea(Canada): „De Anul Nou, un cadou pentru voi”
  • ATITUDINI – Mihai-Andrei Aldea: „Au murit ardelenii…?”
  • PROZA – Cristina Lipan (Italia): „Păreri”
  • “TANARUL SCRIITOR ” – VOCILE ANULUI 2007 :Radu Mihai Crisan
  • Laura Mihalca: „Eseu cu tablou”
  • PROZA – Mihaela Stinga (Germania): „Dezrădăcinarea”
  • VOCI NOI – Cristina Bindiu: „Dincolo de vise”
  • VOCI NOI – Anca Scarlat: „Slavici – Universul Zânelor”
  • ESEU – Nuşa Ilisie : “Arta ca magie”
  • VOCI NOI – Valentina Becart : „Tăceri însângerate”
  • Zeno Ghiţulescu – „Jocul flăcărilor umbrelor” – comentariu de Daniela Gifu
  • CAIET DE POET – Anca Negru : “Temere ”
  • Daniela Pârvu: „Scrisoare către Ştefan Luchian-pictorul”
  • Corina Ciuraş: „Despre copaci”
  • Monica Sumalan: „Şi totuşi, iubirea”
  • CAIET DE POET – Victoria Duţu : „Firul de nisip”
  • CARTI SI AUTORI – Ionuţ Caragea – „Omul din cutia neagră”,un comentariu de Marius Chelaru
  • ESEU – Anca Negru: Teoria „paradoxiilor” la Lucian Blaga în Eonul dogmatic
  • Scrisori catre ARP – mesaje din toata lumea , opinii despre literatura, propuneri , solutii

    Am vazut aceasta noua revista , denumita “carticica pentru copii “. Sau este chiar un spatiu cu povesti si poezii? Am un volum pt. copii in lucru.Am cules un fragment dintr-o povestire mai lunga si indraznesc sa va trimit aceasta poveste.Nu stiu cui ar fi trebuit sa trimit textul.{ Am si teatru pentru copii,pe care il pot trimite in episoade si in dialog cu copii de pretutindeni ).

    Va multumesc.Un gand de bine si prosperitate ,aceeasi,Elisabeta Iosif

    Să mentionez că ideea din prima parte nu este a mea is ca m-a inspirat să dezvolt subiectul.Am pus in ghilimele ca as subliniez acest lucru, Dar m-a impresionat și pe mine mult faptul că lumea plantelor poate avea chiar o anume filozofie a ei,

    Aurel Anghel (China )

    E o surpriza placuta sa constat ca sunt si lectori interesati pe de o parte de ceea ce scriu eu,pe de alta parte de publicatiile ARP. Asta inseamna ca actul cultural nu e sortit pierzaniei, cum au profetit unii. Toate cele bune si pentru ca suntem la inceput de an,sa dea Bunul Dumnezeu sa aveti parte de IUBIREA LUI DREPT LUCRATOARE, caci EA le face pe toate!
    Prof.dr. Const.Miu

    O CARTE PE ZI – singura revista care comenteaza in fiecare zi cartile recente

    ===========================================
    CITITI CELE 300 DE CRONICI LITERARE , APARUTE PANA ACUM IN REVISTA ” O CARTE PE ZI ” >>>aici >>>>

    TrackBack Identifier URI

    D. LUCRĂRI COLECTIVE

    __________________
  • OPUNE-TE, NU STA CU MAINILE IN SAN !

    ____________________________ O SUTA DE IZVOARE ! _____________________________ O NOUTATE: De la 1 Ianuarie 2008, ARP detine si administreaza 100 de site-uri care formeaza cea mai vasta retea culturala de publicatii , surse documentare si " biblioteci on-line "existenta in limba romana .Cititi toate site-urile >>>>aici>>>>> ========================== ______________________________ _____________________________ Adauga la Favoritii TECHNORATI _____________________________
  • CELEBRA CARTE PENTRU COPII „VULPEA ACADEMICIANĂ“ – GRATUIT, ON-LINE

    UN CADOU PRETIOS PENTRU COPILUL TAU >>descarca gratuit , in versiunea color , celebra carte pentru copii VULPEA ACADEMICIANA, de Mariana Braescu ; O gasesti aici >>>> ________________________________ _________________________ Buletinul de presa INTERMUNDUS MEDIA contine stiri, informatii si bibliografii la zi reflectand aparitiile recente din revistele editate de ARP, propuneri de teme de dezbatere colectiva, volume noi tiparite de ARP - Asociatia Romana pentru Patrimoniu sau aflate in pregatire. Il puteti citi aici>>>>> __________________________