S-a stins din viaţă prozatorul, dramaturgul şi publicistul Fănuş Neagu

Comunitatea academică a primit cu adâncă durere vestea că, în ziua de 24 mai, după o îndelungată suferinţă s-a stins din viaţă prozatorul, dramaturgul şi publicistul Fănuş Neagu, membru titular al Academiei Române.

Născut la 5 aprilie 1932 la Grădiştea de sus, jud. Brăila, acad. Fănuş Neagu a urmat cursurile Liceului Militar din Iaşi şi ale Şcolii Pedagogice „Costachi Negri din Galaţi, ale Şcolii de Literatură „Mihai Eminescu”, unde a fost coleg de generaţie cu Nicolae Labiş,  şi ale Facultăţii de Filologie din Bucureşti. Timp de un an a fost profesor  la Şcoala generală din comuna Largu – Galaţi, după care şi-a început cariera jurnalistică  la „Scânteia Tineretului”,ca redactor, apoi ca director al revistei „Ţara”. Între anii 1993-1996 a fost directorul Teatrului Naţional „I. L. Caragiale”. Împreună cu Eugen Simion,  Marin Sorescu şi  Valeriu Cristea au reluat apariţia revistei „Literatorul”. Încă din anii liceului, Fănuş Neagu şi-a început activitatea literară publicând, în 1954,  povestirea „Duşman cu lumea”, apărută în revista „Tânărul scriitor”. Debutul editorial şi l-a făcut cinci ani mai târziu cu volumul „Ningea în Bărăgan”, reeditat în 1964, cu unele adaosuri, cu titlul „Cantonul părăsit”, pentru care a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor. Primit bine de critică şi cu succes deosebit la cititori, Fănuş Neagu a publicat volumele „Somnul la amiază”, „Dincolo de nisipuri”, „Vară buimacă”, „În văpaia lunii”, „Casa care se leagănă”, „Fântâna”, „Pierdut în Balcania”, „Povestiri din drumul Brăilei” ş.a. În anul 1968 i-a apărut primul roman „Îngerul a strigat” după care au urmat „Frumoşii nebuni ai marilor oraşe”, „Scaunul singurătăţii”, „Amantul marii doamne Dracula”. Publicistica sa o regăsim în volume cum sunt: „Cronici de carnaval”, „Cronici afurisite”, „Cartea cu prieteni”, „Insomnii de mătase”, „Întâmplări aiurea şi călătorii orange”, „A doua carte cu prieteni” şi în numeroasele povestiri şi cronici sportive apărute în ziare şi reviste. Şi-a încercat talentul cu acelaşi succes şi în dramaturgie scriind piesele de teatru „Scoica de lemn”, „Olelie”, „Casa de la miezul nopţii sau Paiaţa soseşte la timp”.  Unele dintre cărţile sale au fost traduse în mai multe limbi de circulaţie internaţională.

Înzestrat cu un talent cu totul de excepţie, autentic creator de limbă, Fănuş Neagu a fost distins cu Premii ale Uniunii Scriitorilor în 1964, 1968, 1970 şi 1988. În anul 1993 a fost ales membru corespondent al Academiei Române şi membru titular în anul 2001. Prin întreaga sa creaţie literară, Fănuş Neagu rămâne ca unul dintre scriitorii reprezentativi pentru istoria literaturii române contemporane.

_____________________________________________________________________________

Uniunea  Ziaristilor Profesionisti , care i-a acordat lui Fanus ORDINUL ZIARISTILOR in anul 2000 , pentru marele lui talent publicistic , este alaturi de toti admiratorii sai din tara intreaga in greaua pierdere care saraceste cultural natiunea romana si transmite sotiei si fiicei lui intreaga compasiune , alaturi de crestineasca dorinta „ Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca” alaturi de bunii lui prieteni Nikita (Stanescu) si Mircea.(Micu).

Prof.dr.Mihai Miron , presedinte UZP

Mircea Horia Simionescu a plecat în eternitate

Plecând în eternitate, MIRCEA HORIA SIMIONESCU lasă, fără îndoială, un gol imens şi de neînlocuit în viaţa culturală a României şi, implicit, în presa acestei ţări.

Ivit în zarea vieţii şi în orizontul literelor şi al presei din pământul Cetăţii Târgoviştei – Cetate descălecătoare de istorie şi de cultură românească – şi pe care mereu a purtat-o în suflet, MIRCEA HORIA SIMIONESCU a înveşnicit-o în mentalul colectiv al neamului cu înalta postură europeană de „Florenţă valahă”, iubind-o cu fervoare, dedicându-i pagini de neuitare, şi, nimic întâmplător, ţinând de destin, a fost unul din ctitorii unei celebre şcoli de proză. Căci, „Şcoala de la Târgovişte”, iconoclastă prin formulele propuse într-o vreme de ieşire din canoanele rigide şi dogmatice ale „realismului socialist”, a constituit în deceniul al optulea al secolului al douăzecilea o adevărată revoluţie nu numai în literatură, dar şi în cultura românească.

De-a lungul a mai bine de o jumătate de veac, MIRCEA HORIA SIMIONESCU a fost fie redactor, fie colaborator al unor importante ziare şi reviste culturale arhitecturizându-şi o operă publicistică de excepţie. Paradigmatică rămâne îndelungata şi persuasiva sa colaborare la revista „Litere” a Societăţii Scriitorilor Târgovişteni, ca urmare a acestui exemplar travaliu fiind volumul „Literatură dus-întors” – titlul, de altfel, al rubricii din revistă – care la apariţia sa la Editura Bibliotheca a produs un amplu ecou în opinia publică cum, de altminteri, l-a produs şi empaticul interviu memorialistic, devenit volum, „Rătăcirile unui caligraf” ca şi cartea de reportaje cronici „Târgovişte. Excurs sentimental”.

Despre MIRCEA HORIA SIMIONESCU se poate spune cu îndreptăţire că a fost, nu numai ca scriitor, dar şi ca om de presă, o Conştiinţă a vremii sale , care a suferit odată cu suferinţele poporului său în aceste timpuri de dramatică tranziţie, neîncetând să spere că va veni odată şi odată clipa izbăvirii. Din păcate n-a mai apucat această clipă.

Membrii Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, cu sufletele înveşmântate în greul zăbranic al tristeţii, transmit familiei îndoliate şi îndurerate sincerele lor condoleanţe.

Plecându-şi fruntea întru memoria ilustrului scriitor şi om de presă târgoviştean, membrii Uniunii Scriitorilor Profesionişti din România îl roagă pe bunul Dumnezeu să-l aibă în paza Sa veşnică.

 Preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Prof. dr. Mihai Miron

 Preşedintele Filialei „Ion Heliade-Rădulescu” Dâmboviţa, Prof. dr. George Coandă