Intelectualitatea basarabeană trebuie să fie ca apostolii lui Hristos, care să propovăduiască adevărul, acesta constituind principiul legăturilor care urmează şi poate să ne unească.
Ce poate să ne unească mai mult decât pericolul care ameninţă toate generaţiile care vor veni după noi?
Nu situaţia când un popor e subjugat e tristă, ci aceea când un popor vrea să fie slugă. Prin ce se deosebeşte un popor fără limbă, fără istorie, fără memorie, fără demnitate, fără credinţă – de nişte dobitoace?!/…/
Am pierdut bătălia pentru unirea cu Patria-Mamă, cel puţin deocamdată, pentru că noi am contat în această luptă grea şi inegală doar pe noi. Ca şi cum n-am fi avut alături o ţară şi un popor, din al căror context am fost smulşi. În perioada de după război, în Constituţia Germaniei Federale a fost inclusă o prevedere: „Scopul nostru este unirea pământurilor şi a naţiunii germane”, creându-se în acest sens şi un minister. România n-a procedat la fel. Şi s-a mai întâmplat ce s-a întâmplat cu noi şi din motivul că, în problema teritoriilor înstrăinate, ţara nu a elaborat o politică de durată, pentru un secol sau un deceniu, cel puţin, coerent şi continuu, cu o strategie şi o tactică adecvate.
Când se instalează un nou guvern în Palatul „Victoria”, acesta o ia mereu de la capăt, ignorând cele ce au făcut sau şi-au propus să facă guvernele anterioare.>>>>>>
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns