ECOU la articolul Pompiliu Comşa: „Generaţia tâmpiţilor“
Dragă Pompiliu. Mi-e greu cu numele domniei tale pentru-că sună prea “pompidou” dar vin cu salutul străvechii seminţii dace: “glorie şi nemurire prin virtute şi sacrificiu”. Doamne, câte cuvinte de “of” se spun în românitatea noastră. Şi câte vorbe de mare spirit se amestecă cu speranţele noastre! Frate Comşa, şi toţi cei care poate veţi citi aceste rânduri! Nu putem învinge cu nesfârşite văicăreli!. Nu putem să alungăm lighioanele cu îndemnuri umanitare. S-au lipit de fiinţa noastră şi ne suge vlaga rărunchilor de generare. Îi vom strivi cu cuvinte frumos ticluite, ne dăm la ei cu aluzii şi fel de fel de maliţii, îi înjurăm de-a binelea cu tot tacâmul! VAX!!! Şi-o bagă şi şi-o scot tot cum vor ei! Pentru-că nu poţi râni rahatul doar cu bune intenţii. Aceşti fecaloizi universali deversaţi în ograda cuminţeniei noastre trebuie vidanjaţi nemilos şi fără excepţii venite de la protecţia consumatorului! Ne plângem de o generaţie degenerată. Poate fi ceva de adevăratelea. Dar cei de după noi, oricât de puţini ni se par astăzi că sunt, vor fi mai presus de noi. Astăzi se nasc esenţele. În această duhoare socială cresc copiii noştri care vor răzbuna erezia! Prin ce facem acum , le dăm sceptrul sacrificiului. Le dăm imensa şansă a identităţii anterioare la care vor face recurs executoriu.
Pompiliu, frate! Scrie pentru ei, pentru cei ce vin şi au nevoie de codul acţiunii, de tăria diamantină a vieţilor noastre scurse in ligheanul lor de zoaie. Frate Pompiliu! ” Ex ossibus ultor”. A venit vremea.
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Lasă un răspuns