~GEO-POLITICA – Andrei Vartic: „Modelul Hong Kong“

Mai întâi ucizi sau alungi pe toţi georgienii din Abhazia şi aşa-zisa Osetie de Sud, iar apoi spui: abhazii şi osetinii niciodată nu vor vrea să trăiască împreună cu georgienii. Acest tip de politică naşte imediat întrebarea: Ne temem de tancurile, avioanele şi speţnazul ruseşti? Ne temem. Cum să nu ne temem? Că doar n-om fi nebuni să uităm Gulagul, 50-60-70 de milioane de oameni ucişi acolo de la 1917 încoace. Că doar n-om uita cele 15 ocupaţii ale Principatelor Române (locurile unde au staţionat trupele ruse şi acum sunt net mai sărace decât cele în care au staţionat, de pildă, trupele austriece sau turceşti). Sau Hatîniul (1939), Fântâna Albă (1940), Ungaria (1956), Cuba (1962), Cehoslovacia (1968), Afganistanul (1978). Dar Vilniusul, Riga, Tbilisi, Bacu în 1989-1990? Dar aţâţarea „bunilor găgăuzi” contra „răilor români” din Basarabia în 1990? Ne temem, tare ne temem de bombardamentele, deznădejdea şi sărăcia pe care ni le-au tot adus ruşii. Dar nu ne închinăm în faţa acelor ruşi.

Datele de mai sus sunt doar o micuţă împrospătare a memoriei dlui Serafim Urecheanu, care s-a grăbit să condamne „genocidul osetinilor” în Georgia şi să salute rămânerea RM în CSI (vezi TIMPUL din 14 august). Fiindcă Domnia Sa nu a condamnat şi genocidul georgienilor, îi mai amintim că osetinii au primit pământuri în jurul oraşului Ţhinvali, de altfel un vechi târg evreiesc, pentru servicii militare contra georgienilor încă de la primele războaie ruso-georgiene din secolul XVIII (Georgia este primul stat din lume care a adoptat creştinismul în secolul IV). Că prin 1930 în Ţhinvali trăiau doar vreo patru familii de osetini. Că aceştia au fost aduşi acolo de Hruşciov după moartea lui Stalin şi plecarea în masă a evreilor din URSS (inclusiv prin schimbarea denumirii ţinutului în Osetia de Sud). >>>>

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI